Relicve ale Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea venerate în Catedrala din Cluj[2017-10-24]În Catedrala greco-catolică clujeană24.10.2017, (Catholica) - Relicve ale Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea constând în câteva picături de sânge, au fost venerate, întreaga zi, duminică 22 octombrie 2017, de credincioşi clujeni, greco-catolici şi de alte confesiuni, în Catedrala greco-catolică „Schimbarea la Faţă” din Cluj-Napoca, cu ocazia pomenirii sale în calendarul latin. În cadrul predicii la Sfânta Liturghie pe care a celebrat-o în această zi în catedrală, Preasfinţia Sa Florentin Crihălmeanu, Episcopul eparhial de Cluj-Gherla, care a fost consacrat Episcop prin mâinile Papei Ioan Paul al II-lea, după meditarea mesajului evanghelic al zilei a vorbit despre marele Suveran Pontif, aşa cum l-a cunoscut, arătând că „rugăciunea şi Sfintele Sacramente, între care Sfânta Euharistie, au fost şi fundamentul vieţii spirituale a Sfântului pe care astăzi, cu bucurie îl pomenim, Papa Ioan Paul al II-lea”. Preasfinţia Sa a citat cuvinte rostite de Papa, din care se desprind trăsături remarcabile ale personalităţii sale, precum „importanţă primordială” pe care a avut-o rugăciunea de-a lungul întregii sale vieţi. L-a numit „un om contemplativ în acţiune şi activ în contemplaţie”, care în rugăciunea sa parcurgea întreaga lume: „rugăciunile lui durau atât de mult, o spune el însuşi, «pentru că Papa trebuie să se roage pentru toţi şi pentru fiecare»”. Preasfinţia Sa a dat şi câteva cifre: „Se spune că în vizitele sale pastorale a vizitat toate Diecezele Italiei, mai precis 259 de oraşe, iar călătoriile sale apostolice misionare evanghelizatoare reprezintă de trei ori distanţa de la pământ la lună, de 29 de ori circumferinţa pământului, totalizând 1.247.000 km, parcurgând 131 de ţări în cele 104 călătorii apostolice, vizitând peste 620 de oraşe. De asemenea, 11% din pontificatul său a fost petrecut în vizite pastorale, dorind să îşi cunoască turma, mai precis, 2 ani şi 3 luni de vizite pastorale. A fost, într-adevăr, un om al lui Dumnezeu care a ştiut să rămână între oameni, om, deşi a devenit Papă.” Pe scurt, „Sfântul Părinte, în mijlocul dificultăţilor a rămas un om cu spirit treaz, cu un bogat umor, gata oricând de sacrificiu, de rugăciune”. „Pentru Biserica noastră Greco-Catolică”, a mai spus Ierarhul clujean, „în mod particular, trebuie ştiut că după anii ’90 Sf. Părinte a fost cel care a dat toate numirile noilor Episcopi, inclusiv pentru noul Nunţiu Apostolic la Bucureşti. El a fost cel care a pus bereta celui de-al doilea Cardinal al Bisericii noastre, Alexandru Todea. El a fost cel care, înfruntând multe dificultăţi, a acceptat să vină în vizită numai la Bucureşti, în 1999, şi să scoată din piepturile românilor acel strigăt şi ideal care trebuie să rămână şi al nostru: «Unitate, unitate!». De asemenea, Papa Ioan Paul al II-lea ne-a invitat pe noi, Episcopii greco-catolici, în anul 2000, să celebrăm pe Altarul Confesiunii din Bazilica San Pietro, unde de obicei numai Sfântul Părinte celebrează, în prezenţa Sfinţiei Sale, Sfânta Liturghie în limba română. Era pentru întâia oară când Sfânta Liturghie în limba română se celebrează la cea mai înaltă treaptă a Bisericii Pontificale San Pietro. De asemenea, tot în anul 2000, pentru întâia oară un Pontif Roman adresa o scrisoare apostolică Bisericii noastre, la tricentenarul Unirii cu Roma. Sunt doar câteva puncte de reper pentru care noi, românii în general şi Biserica Greco-Catolică în special, îi rămânem datori în rugăciune. De aceea, vă invit să ne încredinţăm cu bucurie rugăciunilor sale şi mijlocirii sale la Dumnezeu, fiind siguri că aşa cum a fost pe pământ aproape de Biserica sa, a rămas în continuare aproape ca mijlocitor, alături de noi.” Memoria marelui Sfânt, Papă şi om al istoriei s-a făcut, nu doar la celebrarea principală a duminicii, dar şi în cadrul celorlalte două celebrări liturgice. La predica primei Sf. Liturghii a zilei, pr. Cristian Langa îşi amintea cum, cu 25 de ani în urmă, la o vizită pe care Papa Ioan Paul al II-lea a făcut-o în seminarul în care se afla la studii, a dorit foarte mult să spună Papei un cuvânt despre Biserica Greco-Catolică. La ieşirea din capela seminarului a reuşit, pe neaşteptate, să îl întâlnească pe Sfântul Părinte care venise aici să se roage, deşi nu era prevăzut în programul vizitei acest moment. În acele clipe, mărturiseşte Pr. Cristian, „i-am luat mâna şi i-am spus: sunt din Biserica Greco-Catolică din România. La care Papa zice: «bine!» şi se uită şi mă scrutează adânc şi schiţează un gest de binecuvântare, şi dă să plece. Eu, ţinându-l de mână îi spun: «vreau să vă rog ceva»; s-a uitat fix la mine, nedumerit, «vreau să vă cer să nu uitaţi în rugăciunile dvs. Biserica Greco-Catolică din România». După un alt moment de tăcere care mi s-a părut o veşnicie, s-a încruntat la mine şi cu un ton mai grav decât cel anterior, a spus: «Să uit? Nu trece nici o zi, nici măcar o zi, fără ca Papa să se roage pentru Biserica Greco-Catolică din România! Să nu uiţi!» Şi după un alt moment de pauză în care credeam că s-a încheiat şi eu eram mai mult decât satisfăcut, m-a întrebat: «Din ce Dieceză eşti, de la Cluj?» Nu apucase nimeni să îi spună ceva despre mine şi din mijlocul tuturor, tocmai pe mie mi-a spus: «Eşti de la Cluj?» şi nu de la Blaj, sau din altă parte… I-am răspuns afirmativ. Papa continuă: «Atunci, o binecuvântare pentru Arhiepiscopul Bisericii voastre, o binecuvântare pentru Dvs şi o binecuvântare pentru Dieceza Dvs, Cluj», şi se duce. Şi, după 5 paşi se întoarce şi cu degetul ridicat, spune: «Să nu uiţi, pentru că Papa niciodată nu uită!»” A fost o mărturie relevantă despre atitudinea Papei Ioan Paul al II-lea faţă de Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică. „Îmi spuneam”, a continuat pr. Cristian, „după ce Papa a murit şi m-am întors în ţară: dacă în timpul vieţii m-a asigurat că nu uită, cu cât mai mult astăzi nu este împiedicat nici de vârstă şi nici de distanţă să uite de cele pe care le-a spus, că nu trece nici măcar o zi fără să se roage pentru Biserica noastră!” Credincioşii au trecut întreaga după-amiază prin faţa Relicvariului şi a imaginii cu chipul Papei Ioan Paul al II-lea, fiecare cu propria intenţie şi cu dorinţa de a-l reîntâlni spiritual prin rugăciune. De asemenea, în predica din cadrul celebrării liturgice de la ora 18.00, care, duminica este dedicată mai ales tineretului, şi pr. vicar Anton Crişan a vorbit credincioşilor despre luminoasa personalitate a Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, mărturisind la rândul său că a avut ocazia să se afle într-o capelă în care Papa era cufundat în rugăciune timp îndelungat şi a fost impresionat de profunzimea rugăciunii sale. Invitând credincioşii să venereze relicva Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, Preasfinţia Sa Florentin a spus despre această relicvă, că „a fost «un har nesperat» primit cu ocazia vizitei făcute la Cracovia, împreună cu câţiva vicari şi consilieri. Am fost primiţi de Cardinalul Stanislav Dziwisz, Arhiepiscop de Cracovia şi, după ce am stat de vorbă un timp, ne-a condus în capela unde se ruga şi îşi compunea mesajele pastorale Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea şi acolo ne-a oferit o frumoasă stolă, un patrafir, care avea brodat pe el chipul Sfântului Ioan Paul al II-lea. Şi atunci mi-am permis să întreb şi să cer: «Eminenţa voastră, oare nu ar fi posibil să putem duce cu noi la Cluj şi o relicvă a Sfântului Ioan Paul al II-lea?» Cardinalul a stat puţin, apoi s-a înseninat şi a spus: «Voi chema imediat pe secretarul meu şi îi voi spune să vă aducă relicva». Ne rugăm ca Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea să rămână alături de poporul nostru, de Biserica noastră şi alături de noi, cei care l-am cunoscut şi am primit atâtea haruri de la el. Sfinte Ioan Paul al II-lea, roagă-te pentru noi!” Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 7064, Ultimul acces: 2026-10-03 06:57:16
|
Timp total: 0.04s...
[]:1