Papa Francisc: Să ne provocăm o fractură, dar nu la oase - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Papa Francisc: Să ne provocăm o fractură, dar nu la oase

[2017-10-14]
Liturghie în capela Casei Santa Marta
13.10.2017, Vatican (Catholica) - Numai Cristos cel răstignit ne va salva de demonii care ne fac „să alunecăm treptat spre lumesc”, salvându-ne în acelaşi timp de „nesăbuinţa” de care vorbeşte Sf. Apostol Paul în Scrisoarea către Galateni şi de „seducţie”. Este, pe scurt, reflecţia Papei Francisc prezentată în predica la Sfânta Liturghie celebrată vineri, 13 octombrie 2017, în capela Casei Santa Marta. Comentând Evanghelia zilei (Luca 11,15-26), Pontiful a scos în evidenţă cuvintele lui Isus: „Dacă eu îi scot pe diavoli cu degetul lui Dumnezeu, atunci împărăţia lui Dumnezeu a ajuns la voi” (v. 26.), citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
Papa ne-a îndemnat cu această ocazie să redescoperim atât valoarea examenului de conştiinţă cât şi a faptelor de caritate, „cele care ne costă”, dar care ne vor ajuta să fim mai atenţi şi să veghem ca să nu intre în inima noastră personaje „viclene”, cum sunt diavolii. Evangheliile prezintă în repetate rânduri lupta lui Isus cu diavolii, iar unii au ajuns să spună că El ar fi primit permisiunea lui Beelzebul, căpetenia diavolilor. În faţa acestor afirmaţii, Isus nu povesteşte o parabolă, ci spune un adevăr: atunci când un duh necurat iese din om, rătăceşte prin locuri pustii căutând uşurare şi, negăsind, se hotărăşte să se întoarcă de unde a plecat, acolo unde locuieşte omul „liber”.
În acest caz, însă, diavolul ia cu el alte şapte duhuri necurate, mai rele decât el, astfel încât starea acelui om devine „mai rea” decât înainte. Tocmai această schimbare din rău în mai rău ocupă un loc important în cuvintele lui Isus, pentru că diavolii „încep să facă parte din viaţă. Ba chiar cu ideile şi inspiraţiile lor, ei îl ajută pe acel om să ducă o viaţă mai bună. Intră în viaţa lui, intră în inima lui şi din interior încep să-l schimbe pe om, dar în linişte, fără să facă zgomot… Aceasta este lucrarea diavolului în viaţa noastră, ca să schimbe criteriile, ca să ne ducă la lumesc. Mimetizează modul nostru de a acţiona, iar noi ne dăm seama foarte greu”.
„În acest fel, acel om, eliberat de un diavol, devine un om rău, un om stăpânit de lumesc”, ceea ce constituie un pas înainte în stăpânirea diavolului. Este „o fermecare”, este „seducţia” pentru că el este „părintele seducţiei”. Când diavolul intră atât de lin, educat şi pune stăpânire pe atitudinile noastre, atunci şi valorile noastre nu mai sunt puse în slujirea lui Dumnezeu, ci a lumescului. Aceasta este calea prin care devenim „creştini lâncezi, creştini lumeşti”, cu un amestec – pe care Papa Francisc îl numeşte „ghiveci” – „între duhul lumii şi duhul lui Dumnezeu”. Toate acestea îndepărtează de Domnul.
Ce trebuie făcut pentru a evita această cădere şi a ieşi din această condiţie? Este necesară starea de veghe, fără a se înspăimânta, ci cu mult calm. „A veghea înseamnă a înţelege ce se întâmplă în inima mea, a mă opri puţin şi a face o analiză a vieţii mele. Sunt creştin? Îi educ mai mult sau mai puţin bine pe copiii mei? Viaţa mea este creştină sau lumească? Şi cum pot să înţeleg acest lucru? Aceeaşi reţetă a Sf. Apostol Paul: a privi la Cristos răstignit. Numai înaintea crucii Domnului înţelegem unde este lumescul şi cum poate fi distrus. Acesta este scopul Crucifixului în faţa noastră. Nu este un ornament, ci tocmai ceea ce ne salvează de aceste ademeniri, de aceste seducţii”.
La finalul predicii sale, Papa ne-a îndemnat să ne întrebăm dacă privim la Cristos cel răstignit, dacă facem rugăciunea Calea Crucii pentru a vedea „preţul mântuirii”. „Apoi, după cum spuneam, examenul de conştiinţă, ce se întâmplă. Dar întotdeauna înaintea lui Cristos cel răstignit. De asemenea, rugăciunea. Va fi bine să ne facem o fractură, dar nu la oase, o fractură în atitudinile comode şi să ne confruntăm cu faptele de caritate. ‘Eu sunt comod, dar voi face cutare lucru, care mă costă. Voi face o vizită la un bolnav, voi da un ajutor unei persoane care are nevoie, nu ştiu…, o faptă de caritate’. Acest lucru rupe armonia pe care încearcă să o facă acest diavol, aceste şapte duhuri împreună cu capul lor”.

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 803, Ultimul acces: 2026-09-29 06:10:11