© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc invită la o adevărată revoluţie culturală în privinţa însoţirii vieţii[2017-10-06]Papa Francisc şi Arhiepiscopul Paglia06.10.2017, Vatican (Catholica) - Papa Francisc le-a adresat un discurs dens şi programatic participanţilor la a XXIII-a Adunare plenară a Academiei Pontificale pentru Viaţă, primiţi în audienţă în dimineaţa zilei de joi, 5 octombrie 2017, în Aula Sinodului din Vatican. În discursul său, dezvoltat în jurul a patru teme, Pontiful a lansat un apel la „a se vindeca fractura dintre generaţii”, care „întrerupe transmiterea vieţii”, şi la „o adevărată compasiune”. În faţa provocărilor puse de dezvoltarea biotehnologiilor, este urgent să se intensifice „studiul şi confruntarea cu privire la efectele acestei evoluţii a societăţii în sens tehnologic, pentru a articula o sinteză antropologică aptă să fie la înălţimea acestei provocări epocale”. La primul punct al discursului său, Papa Francisc s-a oprit asupra răspândirii rapide „a unei culturi centrate obsesiv pe suveranitatea omului – ca specie şi ca individ – faţă de realitate”, care este caracterizată printr-un „adevărat cult al eu-ului, pe altarul căruia se jertfeşte orice lucru, inclusiv persoanele cele mai dragi. Această perspectivă nu este nevătămătoare: ea plăsmuieşte un subiect care se priveşte încontinuu în oglindă, ajungând să devină incapabil să îşi îndrepte ochii spre alţii şi spre lume.” Papa a atras atenţia şi asupra materialismului cinic „care caracterizează alianţa dintre economie şi tehnică, şi care tratează viaţa ca resursă de exploatat sau de rebutat în vederea puterii şi a profitului”. În timp ce „bărbaţi, femei şi copii din orice parte a lumii experimentează cu amărăciune şi durere promisiunile iluzorii ale acestui materialism tehnocratic”, „un progres ştiinţific şi tehnologic autentic ar trebui în schimb să inspire politici mai umane”, a observat Papa Francisc, care a îndemnat la a relua iniţiativa, „respingând orice concesie acordată nostalgiei şi plângerii”. Evocând relatarea din Geneză, Sfântul Părinte a subliniat, la al doilea punct al discursului său, că „fiecare dintre noi este o creatură voită şi iubită de Dumnezeu pentru ea însăşi, nu numai un ansamblu de celule bine organizate şi selecţionate în cursul evoluţiei vieţii”. „Relatarea biblică a creaţiei trebuie recitită mereu din nou, pentru a aprecia toată mărimea şi profunzimea gestului iubirii lui Dumnezeu care încredinţează alianţei bărbatului şi femeii creaţia şi istoria. Această alianţă este desigur sigilată de unirea de iubire, personală şi rodnică, ce marchează drumul transmiterii vieţii prin căsătorie şi familie. Însă ea merge mult dincolo de acest sigiliu. Alianţa bărbatului şi femeii este chemată să ia în mâinile sale regia întregii societăţi”. Nici unul dintre cei doi, de unul singur, „nu este în măsură să îşi asume această responsabilitate. Împreună au fost creaţi, în diferenţa lor binecuvântată; împreună au păcătuit, prin îngâmfarea lor de a lua locul lui Dumnezeu; împreună, cu harul lui Cristos, se întorc în faţa lui Dumnezeu, pentru a onora îngrijirea lumii şi a istoriei pe care El le-a încredinţat-o”. La punctul numărul 3, Pontiful a invitat la a urma „o adevărată revoluţie culturală” şi „a recunoaşte cu onestitate întârzierile şi lipsurile” legate de „formele de subordonare care au marcat în mod trist istoria femeilor” şi care trebuie abandonate definitiv. El a criticat însă tentativa actuală de „a redeschide drumul pentru demnitatea persoanei neutralizând radical diferenţa sexuală şi, prin urmare, înţelegerea bărbatului şi a femeii”. „Se vrea să se şteargă această diferenţă propunând tehnici şi practici care să o facă irelevantă pentru dezvoltarea persoanei şi pentru relaţiile umane.” „Însă utopia ‘neutrului’ înlătură în acelaşi timp atât demnitatea umană a constituţiei sexual diferite cât şi calitatea personală a transmiterii generatoare a vieţii. Manipularea biologică şi psihică a diferenţei sexuale, pe care tehnologia biomedicală o lasă să se întrevadă ca disponibilă complet la alegerea libertăţii – în timp ce nu este aşa! -, riscă astfel să desfiinţeze izvorul de energie care alimentează alianţa bărbatului şi femeii, care o face creativă şi rodnică… Deoarece este primită ca un dar, viaţa se exaltă în dar: a o genera ne regenerează, a o dedica ne îmbogăţeşte.” În al patrulea şi ultimul punct, Papa Francisc a cerut „reabilitarea unui ethos al compasiunii sau al duioşiei faţă de generarea şi regenerarea umanului în diferenţa sa”. Este vorba despre „a regăsi sensibilitatea faţă de diferitele vârste ale vieţii, îndeosebi faţă de cele ale copiilor şi ale bătrânilor”. Într-o societate în care toate „pot să fie cumpărate şi vândute, reglementate birocratic şi stabilite tehnic”, „aproape fără să ne dăm seama, edificăm de acum oraşe tot mai ostile faţă de copii şi comunităţi tot mai neospitaliere pentru bătrâni, cu ziduri fără uşi şi fără ferestre: ar trebui să protejeze, în realitate sufocă.” Este nevoie aşadar de „mărturia credinţei în milostivirea lui Dumnezeu, care perfecţionează şi împlineşte orice dreptate”. „Fără ea, cultura oraşului secular nu are nicio posibilitate de a rezista în faţa anestezierii şi a slăbirii umanismului… Un dialog deschis şi rodnic poate şi trebuie să fie instaurat cu cei mulţi care au la inimă căutarea de motivaţii valabile pentru viaţa omului. Papa şi întreaga Biserică vă sunt recunoscători pentru angajarea pe care vă pregătiţi să o onoraţi. Însoţirea responsabilă a vieţii umane, de la zămislirea sa şi pe tot parcursul său până la sfârşitul natural este muncă de discernământ şi inteligenţă de iubire pentru oameni liberi şi pasionaţi, şi pentru păstori care nu sunt mercenari.” Cu discursul său, Papa a deschis lucrările organismului pontifical, care se desfăşoară în Vatican până în 7 octombrie, pe tema „A însoţi viaţa. Noi responsabilităţi în era tehnologică”. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 793, Ultimul acces: 2026-10-03 10:05:35
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
