© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Să privim Crucifixul şi să cerem harul de a-l urma îndeaproape pe Isus[2017-10-03]Liturghie în capela Casei Santa Marta03.10.2017, Vatican (Catholica) - Isus acceptă voinţa Tatălui chiar şi atunci când aceasta presupune perspectiva pătimirii şi a morţii, şi merge înainte pe cale. Evanghelia zilei din liturgia în rit latin (Luca 9,51-56), în care Isus, „împlinindu-se zilele înălţării Sale, s-a îndreptat cu hotărâre spre Ierusalim”, a fost în centrul predicii pe care Papa Francisc a rostit-o marţi, 3 octombrie 2017, la Sfânta Liturghie celebrată în capela reşedinţei sale din Casa Santa Marta. Apropiindu-se timpul pătimirii şi al crucii, Isus face două lucruri: „a luat hotărârea fermă de a porni la drum”, acceptând voinţa Tatălui, şi apoi „a anunţat acest fapt discipolilor Săi”, citim în materialul de pe situl Radio Vatican. „O singură dată şi-a permis să îi ceară Tatălui să îndepărteze puţin această cruce, în Grădina Măslinilor: ‘Tată, dacă este cu putinţă, îndepărtează de la Mine paharul acesta, dar nu voinţa Mea, ci voinţa Ta să se facă’. Ascultător. Ceea ce doreşte Tatăl. Hotărât şi ascultător, nimic mai mult. În acest fel până la sfârşit. Domnul intră în răbdare, intră în răbdare”. În faţa acestei decizii, în faţa drumului către Ierusalim şi către cruce, discipolii nu îl urmează pe Învăţătorul lor. De mai multe ori, a remarcat Pontiful, Evangheliile evidenţiază această diferenţă. Uneori, discipolii „nu înţelegeau ce voia să spună sau nu voiau să înţeleagă, pentru că le era teamă”; alteori, „ascundeau adevărul” sau se gândeau la altceva, pentru a nu se gândi la ceea ce îl aştepta pe Domnul. Erau cu Isus dar, în realitate, îl lăsau singur. „Isus este singur. Nu a fost însoţit în această decizie pentru că nimeni nu a înţeles misterul lui Isus. Este solitudinea lui Isus în drum spre Ierusalim, este singur. Şi aceasta până la ultima clipă. Să ne gândim, apoi, la abandonul discipolilor, la trădarea lui Petru. Singur. Evanghelia ne spune că i-a apărut numai un înger din ceruri ca să-l întărească în Grădina Măslinilor. Numai în această companie. Singur.” Merită să găsim puţin timp şi să ne gândim la Isus care ne-a iubit atât de mult, care a mers singur spre cruce, fiind neînţeles de către discipolii Săi. Să ne gândim, să îl vedem pe Isus şi să îi mulţumim, pentru a avea un colocviu cu El, „ascultător şi curajos”. Papa Francisc ne-a sugerat cuvintele cu care am putea să ne adresăm lui Isus: „De câte ori încerc să fac atâtea lucruri fără să mă uit la Tine, care ai făcut aceasta pentru mine? Tu, care a intrat în răbdare – omul răbdării, Dumnezeul răbdării – care, cu atâta răbdare suporţi păcatele mele, căderile mele?” „Să vorbim în acest fel cu Isus, care este hotărât întotdeauna să meargă înainte şi să se expună, pentru a-i mulţumi. Să ne luăm astăzi puţin timp, câteva minute – cinci, zece, cincisprezece – în faţa Crucifixului, sau cu ajutorul imaginaţiei, şi să-l vedem pe Isus mergând cu hotărâre spre Ierusalim şi să cerem harul de a avea curajul să-l urmăm îndeaproape”. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 781, Ultimul acces: 2026-10-04 21:05:19
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
