Papa Francisc: Creştinii trebuie să fie misionari ai speranţei[2017-10-04]Audienţa generală de miercuri04.10.2017, Vatican (Catholica) - Adevăraţii creştini nu sunt trişti sau abătuţi, ci au sarcina specifică de a fi purtători ai speranţei, a spus Papa Francisc miercuri – şi nu doar prin cuvintele lor, ci şi prin acţiuni simple precum a zâmbi sau a face un act de caritate. La audienţa generală din 4 octombrie, Pontiful a exclamat: „Cât de frumos este să ne gândim că suntem vestitori ai învierii lui Isus nu numai în cuvinte, ci cu faptele şi cu mărturia vieţii! Isus nu vrea discipoli capabili numai să repete formule învăţate pe de rost. Vrea martori: persoane care propagă speranţă cu modul lor de a primi, de a zâmbi, de a iubi.” Cel mai important este să iubeşti, a continuat Sfântul Părinte, „pentru că forţa învierii îi face pe creştini capabili să iubească şi atunci când iubirea pare că şi-a pierdut motivaţiile sale”. Şi a continuat: „Credinţa, speranţa noastră nu este numai un optimism; este altceva, mai mult! Este ca şi cum credincioşii ar fi persoane cu o ‘bucată de cer’ în plus deasupra capului, însoţiţi de o prezenţă pe care cineva nu reuşeşte nici măcar să o intuiască.” Papa şi-a continuat în Piaţa San Pietro catehezele despre speranţa creştină. Săptămâna aceasta a vorbit despre nevoia de a fi „misionari ai speranţei”, subliniind că chemarea la o astfel de mărturie este cheie în luna octombrie, o lună dedicată în mod tradiţional misiunilor. Un creştin, a spus Pontiful, nu este un profet al nenorocirii. El are misiunea de a-l vesti pe Isus, care a murit din iubire şi pe care Dumnezeu l-a înviat în dimineaţa de Paşte. „Acesta este nucleul credinţei creştine. Dacă Evangheliile s-ar opri la îngroparea lui Isus, istoria acestui profet s-ar adăuga la multele biografii de personaje eroice care şi-au dedicat viaţa pentru un ideal. Evanghelia ar fi atunci o carte edificatoare, chiar mângâietoare, dar nu ar fi o veste de speranţă. Însă Evangheliile nu se încheie cu Vinerea Sfântă, merg mai departe; şi tocmai acest fragment ulterior transformă vieţile noastre”, a explicat Papa, referindu-se la Înviere. „Misiunea creştinilor în această lume este aceea de a deschide spaţii de mântuire, ca nişte celule de regenerare capabile să restituie limfa la ceea ce părea pierdut pentru totdeauna. Când cerul este în întregime înnorat, este o binecuvântare cel care ştie să vorbească despre soare. Iată, adevăratul creştin este aşa: nu este plângăcios şi supărat, ci convins, prin forţa învierii, că nici un rău nu este infinit, nici o noapte nu este fără sfârşit, nici un om nu este definitiv greşit, nici o ură nu este invincibilă de iubire.” A admis însă că uneori mărturisirea speranţei costă mult, chiar viaţa. Şi i-a dat drept exemplu pe creştinii din Orient. „Aceştia sunt adevăraţi creştini! Aceştia poartă cerul în inimă, privesc dincolo, mereu dincolo.” „Cine îl are pe Cristos alături de el cu adevărat nu se mai teme de nimic”, a spus Pontiful la final. „Şi pentru aceasta creştinii, adevăraţii creştini, nu sunt niciodată oameni uşori şi concilianţi. Blândeţe lor nu trebuie confundată cu un sentiment de nesiguranţă şi de capitulare. Sfântul Paul îl stimulează pe Timotei să sufere pentru Evanghelie, şi spune aşa: ‘Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci Duhul tăriei, al iubirii şi al chibzuinţei’. Căzuţi fiind, se ridică mereu. Iată, iubiţi fraţi şi surori, de ce creştinul este un misionar de speranţă.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 800, Ultimul acces: 2026-10-04 12:48:53
|
Timp total: 0.03s...
[]:1