Papa Francisc: Iertarea este primul pas spre a pune capăt violenţei

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Papa Francisc: Iertarea este primul pas spre a pune capăt violenţei

[2017-09-09]

Rugăciune pentru reconciliere naţională
09.09.2017, Villavicencio (Catholica) - Papa Francisc a spus vineri, 8 septembrie 2017, poporului columbian că deşi nu este uşor, ei trebuie să renunţe la mânia cauzată de anii de suferinţe dureroase şi să întrerupă ciclul violenţei printr-un proces de iertare autentică. „Violenţa conduce la mai multă violenţă, ura la mai multă ură, moartea la mai multă moarte. Trebuie să întrerupem acest ciclu ce pare inevitabil. Acest lucru este posibil doar prin iertare şi reconciliere.”
Sfântul Părinte a vorbit în cadrul unei întâlniri de rugăciune pentru reconciliere naţională, în Villavicencio, ca parte a vizitei sale în Columbia, din 6-11 septembrie. Călătoria este în mare parte rezultatul continuului proces de pace din ţară, între guvern şi cea mai mare grupare de gherilă din Columbia, Forţele Armare Revoluţionare din Columbia (FARC). După mai bine de şase decenii de conflict, un acord de pace a fost încheiat în cele din urmă în august 2016, reducând intensitatea unui conflict care, începând din 1964, a lăsat 260.000 de persoane moarte şi un număr estimativ de 7 milioane de deportaţi.
Arhiepiscopul Oscar Urbina Ortega de Villavicencio l-a salutat pe Papa, oferind propria sa scurtă reflecţie despre nevoia de reconciliere. „Nu putem avea o adevărată convertire a inimii care să nu aibă şi rezonanţă socială şi politică. Deoarece această reconciliere este oferită tuturor”. Reconcilierea în cadrul poporului columbian „este un proces, nu doar un ţel sau o stare perfectă. „Căutarea şi efortul constant de a ne asculta unii pe alţii, de a ne ierta unii pe alţii şi de a încerca din nou vor constitui baza pentru a genera o cultură a fraternităţii”, a spus Arhiepiscopul Urbina, rugându-se ca Dumnezeu să le dea „o sămânţă rodnică pentru ca pomul iertării, dreptăţii, reconcilierii şi păcii să înflorească pe acest pământ”.
Papa Francisc a ascultat apoi patru mărturii ale unor victime ale violenţei, inclusiv ale unor foşti luptători ai grupărilor paramilitare. Prima mărturie a fost dată de Juan Carlos Murcia Perdomo, care a făcut timp de 12 ani parte din FARC. După ce a fost recrutat la vârsta de 16 ani, şi-a pierdut mâna stângă lucrând cu explozive. A urcat apoi în rang şi a fost numit comandant al propriei sale trupe militare, dar în acelaşi timp s-a simţit folosit şi a simţit o puternică nostalgie după acasă, încetul cu încetul înţelegând că violenţa nu este calea bună. A ieşit din FARC şi mai apoi a înfiinţat o fundaţie dedicată sportului, în încercarea de a oferi tinerilor o alternativă la droguri şi violenţă.
Deisy Sanchez Rey, care la vârsta de 16 ani a fost recrutată de fratele ei într-un grup paramilitar şi de trafic de droguri, a relatat că a fost în cele din urmă arestată şi, după doi ani în închisoare, a dorit să îşi schimbe viaţa. A început să meargă la Liturghie şi să studieze psihologia, şi acum oferă consiliere victimelor drogurilor şi violenţei. A treia mărturie a fost dată de Luz Dary Landazury, victima unei explozii declanşate de forţele de gherilă. Ea şi fiica ei au suferit mai multe răni, dar în ciuda furiei ei, a înţeles în cele din urmă că ura va conduce doar la mai multă violenţă, aşa că a început să viziteze alte victime pentru a le ajuta să înveţe să renunţe la mânia lor şi să meargă mai departe în vieţile lor.
Mărturia finală a fost dată de Pastora Mira Garcia, al cărei tată a fost ucis de trupele de gherilă pe când ea avea doar 6 ani. Şi-a pierdut şi primul soţ, fiica şi fiul din cauza acestei violenţe. Cu toate acestea, cu ajutorul Preasfintei Fecioare Maria, a reuşit nu doar să lucreze cu alte familii care au experimentat pierderi similare, ci a şi ajuns, în diferite momente, să aibă grijă atât de ucigaşul tatălui ei, bolnav şi abandonat, cât şi de ucigaşul fiului ei, rănit. În discursul său după mărturii, Papa Francisc a spus: „Purtaţi în inimile şi în trupurile voastre semnele memoriei recente, vii, a poporului vostru care este marcat de evenimente tragice, dar şi plin de acte eroice, mare umanitate şi nobile valori spirituale de credinţă şi speranţă”.
Columbia a devenit din păcate „un pământ udat de sângele a mii de victime nevinovate şi de durerea sfâşietoare a familiilor şi prietenilor lor”; aceste răni „ne afectează pe toţi, deoarece fiecare act de violenţă comis împotriva unei fiinţe umane este o rană în trupul omenirii”. Papa a spus că nu a venit să vorbească, ci mai degrabă „să fiu aproape de voi şi să vă văd personal, să vă ascult şi să îmi deschid inima faţă de mărturia voastră de viaţă şi credinţă. Şi dacă îmi permiteţi, doresc de asemenea să vă îmbrăţişez şi să plâng cu voi”. „Doresc să ne rugăm împreună şi să ne iertăm unii pe alţii – şi eu trebuie să cer iertare – pentru ca, împreună, să putem privi şi merge înainte în credinţă şi speranţă”.
„Îţi mulţumesc, Doamne, pentru mărturia celor care au produs suferinţe şi care au cerut iertare; pentru mărturia celor care au suferit pe nedrept şi care au iertat”, a spus Papa, adăugând că „acest lucru este posibil doar cu ajutorul şi prezenţa Ta”. „În cele din urmă, într-un fel sau altul, suntem cu toţii victime, nevinovate sau vinovate, dar cu toţii victime. Suntem cu toţii uniţi în această pierdere a umanităţii care înseamnă violenţă şi moarte”. „Există şi speranţă pentru cei care au greşit; nu este totul pierdut”; cu toţii trebuie să „ne aducem o contribuţie pozitivă la vindecarea societăţii noastre care a fost rănită de violenţă”.
„Chiar şi atunci când conflictele, violenţa şi sentimentele de răzbunare rămân, să nu împiedicăm dreptatea şi milostivirea să îmbrăţişeze istoria dureroasă a Columbiei. Să vindecăm această durere şi să primim orice persoană care a comis ofense, care îşi recunoaşte greşelile, se căieşte şi doreşte cu adevărat să remedieze lucrurile, contribuind astfel la construirea unei noi ordini în care să strălucească dreptatea şi pacea”. Papa Francisc şi-a încheiat discursul oferind perspectiva sa ca „frate şi părinte”, spunând Columbiei să îşi deschidă inima „ca Popor al lui Dumnezeu şi să nu se teamă de adevăr şi dreptate”. A condus apoi rugăciunea pentru pace: „Doamne, fă-mă un instrument al păcii tale”, o rugăciune atribuită adesea Sf. Francisc de Assisi, şi apoi Bucură-te, Marie.

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 727, Ultimul acces: 2026-09-30 16:37:50

Timp total: 0.03s...

[]:1