Papa Francisc: Vocaţiile mor când caută onorurile

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.05s...

Ştiri şi Evenimente

Papa Francisc: Vocaţiile mor când caută onorurile

[2017-09-10]

Întâlnirea cu clerul şi consacraţii
10.09.2017, Medellin (Catholica) - Papa Francisc le-a spus sâmbătă preoţilor şi persoanelor consacrate din Columbia că vocaţiile vin dintr-o varietate de contexte şi că înfloresc prin slujirea bucuroasă, dar mor imediat ce sunt infectate de lăcomie sau de interese egoiste. „Suntem popor ales prin adevăr şi chemarea noastră trebuie să fie în adevăr. Dacă suntem mlădiţe ale viţei, dacă vocaţia noastră este altoită în Isus, nu este loc pentru înşelare, duplicitate, alegeri meschine”, a spus Pontiful pe 9 septembrie.
Fiecare mlădiţă din viţa care este Isus trebuie să aducă rod, a mai afirmat el. „Eu sunt gata să aduc rod?” Adresându-se formatorilor a spus că trebuie „să motiveze intenţia dreaptă, adică dorinţa autentică de a se configura lui Isus, păstorul, prietenul, mirele. Când parcursurile nu sunt alimentate de această adevărată limfă care este Duhul lui Isus, atunci experimentăm ariditatea şi Dumnezeu descoperă cu tristeţe acei vlăstari deja morţi. Vocaţiile de consacrare specială mor când vor să se hrănească de onoruri, când sunt determinate de căutarea unei linişti personale şi a promovării sociale, când motivaţia este «a urca în categorie», a se alipi de interese materiale, care ajunge şi la eroarea dorinţei de câştig. Am spus-o deja în alte ocazii, şi vreau să o repet drept ceva adevărat şi sigur, nu uitaţi: diavolul intră prin portofel. Mereu.”
Papa s-a adresat preoţilor, persoanelor consacrate şi seminariştilor pe stadionul Macarena din Medellin. Este actualmente în Columbia într-o vizită care doreşte să încurajeze pacea în ţară. A vizitat deja Bogota, Villavicencio şi Medellin, ultima etapă a vizitei fiind în Cartagena. Înainte să vorbească, Sfântul Părinte a ascultat mărturii date de sr. Leidy de San Jose, călugăriţă contemplativă carmelită; Maria Isabel Arboleda Perez, al cărei fiu este preot; şi pr. Juan Felipe Escobar, din Arhidieceza de Medellin. Ca în alte rânduri, Pontiful a lăsat deoparte discursul pregătit, vorbind liber despre criza vocaţiilor, despre importanţa vulnerabilităţii, şi subliniind că vieţile lor fac Evanghelia credibilă pentru necredincioşi şi pentru semeni în general.
Ca încurajare, Papa Francisc a indicat spre anumite figuri locale. „Să ne gândim la Sfânta Laura Montoya, o călugăriţă minunată ale cărei relicve sunt aici. Ea din acest oraş s-a dedicat într-o mare operă misionară în favoarea indigenilor din toată ţara. Câte ne învaţă această femeie consacrată în dăruirea tăcută, trăită cu abnegaţie, fără alt interes decât să manifeste faţa maternă a lui Dumnezeu! Şi tot aşa putem să îl amintim pe Fericitul Mariano al lui Isus Euse Hoyos, unul dintre primii elevi ai Seminarului din Medellín, şi pe alţi preoţi şi călugăriţe columbieni, ale căror procese de canonizare au fost introduse; precum şi pe atâţia alţii, mii de columbieni anonimi care în simplitatea vieţii lor zilnice au ştiu să se dăruiască pentru Evanghelie şi a căror amintire voi o veţi păstra cu siguranţă şi vă vor fi stimulent de dăruire. Toţi ne arată că este posibil a urma cu fidelitate chemarea Domnului, că este posibil a aduce mult rod, chiar şi acum, în acest timp şi în acest loc.”
Restul discursului său, Sfântul Părinte l-a dedicat invitaţiei lui Isus de a rămâne în El – din aceeaşi imagine a viţei cu mlădiţe. Şi a identificat trei moduri pentru a face efectivă această rămânere. Mai întâi: „să rămânem în Isus atingând umanitatea lui Isus”. Cum? „Cu privirea şi sentimentele lui Isus, care contemplă realităţile nu ca judecător, ci ca bun samaritean”; respectiv „cu gesturile şi cuvintele lui Isus, care exprimă iubire faţă de cei de aproape şi căutare a celor de departe”. Al doilea mod: „să rămânem contemplând divinitatea Sa”. Cum? „Trezind şi susţinând stima pentru studiu care creşte cunoaşterea lui Cristos”; „privilegiind pentru această cunoaştere întâlnirea cu Sfânta Scriptură, în special cu Evanghelia, unde Cristos ne vorbeşte, ne revelează iubirea sa necondiţionată faţă de Tatăl, ne contagiază bucuria care provine din ascultarea faţă de voinţa sa şi din slujirea faţă de fraţi”; respectiv „făcând din rugăciune partea fundamentală a vieţii noastre şi a slujirii noastre apostolice”.
„În sfârşit, trebuie să rămânem în Cristos pentru a trăi în bucurie”, a spus Papa despre al treilea mod. „Chemarea lui Dumnezeu nu este o povară grea care ne ia bucuria. Este grea? Uneori da, însă nu ne ia bucuria. Chiar şi prin această povară ne dă bucuria. Dumnezeu nu ne vrea cufundaţi în tristeţea; Dumnezeu nu ne vrea cufundaţi în oboseala, tristeţea şi truda care provin din activităţile trăite rău, fără o spiritualitate care să facă fericită viaţa noastră şi chiar trudele noastre. Bucuria noastră contagioasă trebuie să fie prima mărturie a apropierii şi a iubirii lui Dumnezeu. Suntem adevăraţi împărţitori ai harului lui Dumnezeu atunci când lăsăm să transpară bucuria întâlnirii cu El.”
Pontiful a încheiat cu imaginea cu Noe plantând o vie după potop: „Nouă ne revine acum să oferim toată iubirea noastră şi slujirea noastră uniţi cu Isus Cristos, care este viţa noastră. Şi să fim promisiune a unui nou început pentru Columbia, care lasă în urma sa un potop – ca acela al lui Noe -, un potop de ciocniri şi violenţe, şi care vrea să aducă multe roade de dreptate şi de pace, de întâlnire şi de solidaritate. Dumnezeu să vă binecuvânteze! Dumnezeu să binecuvânteze viaţa consacrată din Columbia! Şi nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine, pentru ca să mă binecuvânteze şi pe mine. Mulţumesc!”

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 688, Ultimul acces: 2026-10-01 18:12:28

Timp total: 0.05s...

[]:1