© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.04s...
199 ani de la naşterea Mitropolitului Iosif Naniescu[2017-07-15]de Sorin IoniţeÎn data de 15 iulie 2017 se împlinesc 199 ani de la naşterea Mitropolitului Iosif Naniescu al Moldovei. Ierarhul s-a remarcat în perioada păstoririi prin diverse acte administrative, sociale, filantropice şi culturale. Mitropolitul Iosif s-a născut în anul 1818 în familia preotului Anania Mihalache, primind la botez numele Ioan. Rămas orfan de tată la vârsta de un an, a fost crescut de mama sa, Teodosia, până la vârsta de 10 ani, când a fost încredinţat purtării de grijă a unei rudenii, ierodiaconul Teofilact din Mănăstirea Frumoasa din Basarabia. Însoţindu-l pe acesta, în anul 1831 a venit la Iaşi, vieţuind în Mănăstirea Sfântul Spiridon. L-a urmat pe ierodiaconul Teofilact la Mănăstirea Sfântul Prooroc Samuel din Focşani şi la Episcopia din Buzău, unde, la 23 noiembrie 1835 a fost tuns în monahism de Episcopul Chesarie, iar a doua zi a fost hirotonit diacon. A urmat cursurile nou înfiinţatului seminar din Buzău (1836-1840), mai apoi pe cele ale Colegiului Sf. Sava din Bucureşti (1840-1847). A îndeplinit ascultarea de egumen al mănăstirilor Şerbăneşti-Morunglavu – jud. Vâlcea (1849-1857) şi Găiseni – jud. Dâmboviţa (1857-1863), fiind hirotonit ieromonah (29 august 1850) şi hirotesit protosinghel (30 noiembrie 1852) şi arhimandrit (1860). Pentru o perioadă scurtă a fost egumen la Mănăstirea Sărindar din Bucureşti. A desfăşurat o bogată activitate didactică în Bucureşti, fiind profesor de religie la Gimnaziul Gheorghe Lazăr, Liceul Matei Basarab şi la Şcoala Normală Carol I. Timp de un an (1870-1871) a fost director al Seminarului Central din Bucureşti. La 23 aprilie 1872 a fost hirotonit arhiereu cu titlul de Mireon (de Mira Lichiei), iar la 18 ianuarie 1873 a fost ales Episcop al Argeşului, unde a păstorit o perioadă scurtă, până la alegerea sa, la 10 iunie 1875, ca mitropolit al Moldovei. A fost instalat la Iaşi la 6 iulie 1875 şi a păstorit până la moartea sa din 26 ianuarie 1902. Cea mai de seamă realizare a mitropolitului Iosif Naniescu, este aceea a refacerii Catedralei mitropolitane din Iaşi începută de mitropolitul Veniamin Costachi. Tot ca un continuator al lucrărilor începute de mitropolitul Veniamin Costachi s-a arătat vlădica Iosif şi în ceea ce priveşte Seminarul Veniamin. Constatând condiţiile improprii în care acesta îşi desfăşura activitatea, cursurile fiind ţinute, după mutarea de la Socola, în diferite case particulare unde era găzduită cu chirie instituţia, mitropolitul Iosif Naniescu a cumpărat palatul din Iaşi al fostului domnitor Mihail Sturdza pentru a stabili acolo şcoala. Mitropolitul Iosif Naniescu a fost iubitor de cultură, preocupările sale în această direcţie fiind reflectate şi de bogata bibliotecă (peste 10.000 de volume, tipărituri vechi, manuscrise şi documente) pe care a avut-o şi pe care a donat-o Academiei Române. La 16 aprilie 1888, Academia l-a ales membru de onoare. Ierarhul a fost interesat de literatura română, dar şi de cea străină, adunând lucrări cu o tematică variată, multe dintre ele ale unor autori contemporani cu el. Mitropolitul Iosif s-a remarcat prin dragostea sa pentru muzica bisericească, rămânând de la el manuscrise muzicale de o deosebită valoare. A scris lucrări mărunte, predici, cuvântări şi o lucrare dedicată istoriei seminariilor teologice. A editat lucrarea lui Gavriil Protul, Viaţa Sfântului Nifon. A rămas în conştiinţa contemporanilor şi a urmaşilor drept un mare filantrop, prin ajutoarele individuale dăruite săracilor şi prin înfiinţarea Societăţii Clerului Român Binefacerea, care avea misiunea de a ajuta pe copiii de preot rămaşi orfani şi pe preotesele văduve. Numeroşi elevi şi studenţi au fost ajutaţi de Iosif Naniescu să se întreţină pe perioada studiilor. În timpul Războiului de Independenţă dintre anii 1877-1878 a organizat colecte pentru armată în mănăstirile şi parohiile eparhiei, a mobilizat călugări şi călugăriţe pentru serviciul sanitar al Armatei Române. Mitropolitul Iosif Naniescu s-a mutat la Domnul în dimineaţa zilei de sâmbătă, 26 ianuarie 1902. Cu o zi înainte, la prăznuirea Sfântului Grigorie Teologul, nu a mai putut sluji Sfânta Liturghie la catedrală, a primit Sfintele Taine din mâna ucenicului său, arhimandritul Nicodim Munteanu, viitorul patriarh. Acesta descrie atmosfera care era în acele zile în eparhia pe care blândul ierarh o păstorise cu atâta vrednicie. Când a murit Mitropolitul Iosif, pe toate buzele fluturau cuvintele: «Iosif cel Sfânt» şi în tot Iaşul şi Moldova toată l-au petrecut la mormânt în murmurul acestor cuvinte. Biruise viaţa lui pilduitoare şi faptele sale creştineşti, spunea Arhimandritul Nicodim Munteanu. Mitropolitul Iosif a fost înmormântat în ziua pomenirii Sfinţilor Trei Ierarhi, în exteriorul Catedralei mitropolitane din Iaşi, în partea dreaptă, paralel cu locul din biserică unde se află moaştele Cuvioasei Parascheva şi mormântul mitropolitului Veniamin Costachi. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 631, Ultimul acces: 2026-10-02 01:25:22
|
Timp total: 0.05s...
[]:1
