© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Calea lui Cristos este calea persecuţiei[2017-06-28]Audienţa generală de miercuri28.06.2017, Vatican (Catholica) - Miercuri, 28 iunie 2017, Papa Francisc a spus că a-l urma pe Cristos înseamnă a merge pe un drum contrar cu acela al lumii şi a fi pregătiţi să suferim din această cauză; avem însă speranţă datorită prezenţei constante a lui Dumnezeu. „Persecuţia nu este o contradicţie la Evanghelie, ci face parte din ea: dacă l-au persecutat pe Învăţătorul nostru, cum putem spera să fim scutiţi de luptă?”, a spus Pontiful în cadrul audienţei generale de miercurea. „Însă, în mijlocul vârtejului, creştinul nu trebuie să piardă speranţa, crezând că a fost abandonat. Isus îi asigură pe ai Săi spunând: ‘Vă sunt numărate toate firele de păr de pe cap’. Ca şi cum ar spune că niciuna dintre suferinţele omului, nici măcar cele mai mici şi ascunse, nu sunt invizibile în ochii lui Dumnezeu.” „Dumnezeu vede şi cu siguranţă ocroteşte; şi va dărui răscumpărarea Sa”. Papa Francisc şi-a continuat în Piaţa San Pietro seria de cateheze pe tema speranţei creştine. De această dată a reflectat asupra vieţii contra culturii a unui creştin, care va însemna confruntarea cu persecuţii la un anumit nivel, iar pentru unii chiar martiriul. „Aşadar, creştinii sunt oameni ‘împotriva curentului’. Este normal: pentru că lumea este marcată de păcat, care se manifestă în diferite forme de egoism şi de nedreptate, cine îl urmează pe Cristos merge în direcţia contrară. Nu din spirit polemic, ci din fidelitate faţă de logica Împărăţiei lui Dumnezeu, care este o logică de speranţă, şi se traduce în stilul de viaţă bazat pe îndrumările lui Isus.” „Aşadar, creştinii trebuie să poată fi găsiţi mereu pe ‘celălalt versant’ al lumii, cel ales de Dumnezeu: nu persecutori, ci persecutaţi; nu aroganţi, ci blânzi; nu vânzători de fum, ci supuşi adevărului; nu impostori, ci oneşti.” Primul indiciu al unei vieţi trăite pe această logică este sărăcia, a spus Pontiful. „Un creştin care nu este umil şi sărac, dezlipit de bogăţii şi de putere şi mai ales dezlipit de sine, nu se aseamănă cu Isus”. A merge pe această cale atrage dificultăţi şi lupte, desigur, dar trebuie să ne amintim că Isus este cu noi şi că El nu îi lasă niciodată singuri pe discipolii Săi. „Această fidelitate faţă de stilul lui Isus – care este un stil de speranţă – până la moarte va fi numită de primii creştini cu un nume foarte frumos: ‘martiriu’, care înseamnă ‘mărturie’.” „Martirii nu trăiesc pentru ei, nu luptă pentru a afirma propriile idei şi acceptă că trebuie să moară numai din fidelitate faţă de Evanghelie. Martiriul nu este nici idealul suprem al vieţii creştine, pentru că mai presus de el este caritatea, adică iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele… O spune foarte bine Apostolul Paul în imnul adus iubirii: ‘Şi dacă tot ce am aş da ca hrană săracilor, şi dacă mi-aş da trupul ca să fie ars, dar n-aş avea iubire, nu mi-ar folosi la nimic’. Le repugnă creştinilor ideea că atentatorii sinucigaşi pot să fie numiţi ‘martiri’: nu există nimic în sfârşitul lor care să poată fi apropiat de atitudinea fiilor lui Dumnezeu.” „Creştinul parcurge drumul său în această lume cu esenţialul pentru drum, însă cu inima plină de iubire. Adevărata înfrângere pentru el este să cadă în ispita răzbunării şi a violenţei, răspunzând la rău cu rău. Isus ne spune: ‘Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Aşadar, fără fălci, fără gheare, fără arme. Mai degrabă creştinul va trebui să fie prudent, uneori şi isteţ: acestea sunt virtuţi… Uneori, citind istoriile atâtor martiri de ieri şi de astăzi – care sunt mai numeroşi decât martirii din primele timpuri – rămânem uimiţi în faţa tăriei cu care au înfruntat încercarea. Această tărie este semn al marii speranţe care îi însufleţea: speranţa sigură că nimic şi nimeni nu-i putea despărţi de iubirea lui Dumnezeu dăruită nouă în Isus Cristos.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 642, Ultimul acces: 2026-09-28 12:55:06
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
