© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.05s...
Papa Francisc: Un creştin bun răspândeşte speranţă, nu amărăciune[2017-06-01]Audienţa generală de miercuri01.06.2017, Vatican (Catholica) - Spiritul Sfânt are puterea să ne umple cu speranţa lui Cristos, transformându-ne în canale creştine care să ducă speranţă celorlalţi, şi nu amărăciuni sau disperare. „Duhul Sfânt nu numai că ne face capabili să sperăm, ci şi să fim semănători de speranţă, să fim şi noi – ca El şi graţie Lui – ‘paracleţi’, adică mângâietori şi apărători ai fraţilor”, a spus Papa Francisc în cadrul audienţei generale din ziua de miercuri, 31 mai 2017. Cel care seamănă amărăciuni şi perplexităţi „nu este un bun creştin”. Creştinul bun „seamănă speranţă: seamănă untdelemnul speranţei, seamănă parfumul speranţei şi nu oţetul amărăciunii şi al disperării”. Papa Francisc a continuat reflecţiile sale despre virtutea speranţei în cadrul audienţei generale săptămânale, din Piaţa San Pietro, concentrându-se de această dată pe rolul Duhului Sfânt, în anticiparea Sărbătorii Rusaliilor. Speranţa este în acelaşi timp, după cum ne spune Sf. Paul în Scrisoarea sa către Evrei, ca o ancoră şi o velă, a explicat Pontiful. „Dacă ancora este ceea ce dă bărcii siguranţa şi o ţine ancorată printre valurile mării, vela este în schimb ceea ce o face să navigheze şi să înainteze pe ape. Speranţa este cu adevărat ca o velă; ea primeşte vântul Duhului Sfânt şi îl transformă în forţă motrice care împinge barca, în funcţie de cazuri, în larg sau la mal.” „Duhul este vântul care ne împinge înainte, care ne menţine pe drum, ne face să ne simţim pelerini şi străini şi nu ne permite să ne acomodăm şi să devenim un popor ‘sedentar'”. De aceea speranţa nu dezamăgeşte: „pentru că este Duhul Sfânt în noi care ne determină să mergem înainte, mereu!” Tot datorită Duhului Sfânt putem şi „să prisosim în speranţă”; aceasta înseamnă „a nu ne descuraja niciodată; înseamnă a spera şi atunci când dispare orice motiv uman de a spera, aşa cum a fost pentru Abraham atunci când Dumnezeu i-a cerut să-i jertfească unicul fiu, Isaac, şi aşa cum a fost, şi mai mult, pentru Fecioara Maria sub crucea lui Isus.” Putem să avem acest fel de speranţă „invincibilă” deoarece Duhul Sfânt ne ajută să recunoaştem „că suntem fii ai lui Dumnezeu şi moştenitorii Săi”. Sfântul Părinte a amintit urarea de final a Scrisorii către Romani a Apostolului Paul: „Iar Dumnezeul speranţei să vă umple de toată bucuria şi pacea în credinţă, ca să prisosiţi în speranţă prin puterea Duhului Sfânt” (15,13). „Expresia ‘Dumnezeul speranţei’ nu înseamnă numai că Dumnezeu este obiectul speranţei noastre, adică Acela la care sperăm să ajungem într-o zi în viaţa veşnică; înseamnă şi că Dumnezeu este Cel care deja acum ne face să sperăm, ba chiar ne face ‘bucuroşi în speranţă’: bucuroşi acum de a spera, şi nu numai a spera să fim bucuroşi. Este bucuria de a spera şi nu a spera să avem bucuria, deja astăzi… Oamenii au nevoie de speranţă pentru a trăi şi au nevoie de Duhul Sfânt pentru a spera.” Pontiful a mai arătat că „Duhul Sfânt alimentează speranţa nu numai în inima oamenilor, ci şi în întreaga creaţie. Spune Apostolul Paul că şi creaţia ‘este îndreptată cu aşteptare arzătoare’ spre eliberare şi ‘geme şi suferă’ ca durerile unei naşteri… Şi aceasta ne determină să respectăm creaţia: nu se poate mânji un tablou fără a-l ofensa pe artistul care l-a creat. Fraţi şi surori, apropiata sărbătoare a Rusaliilor – care este ziua de naştere a Bisericii – să ne găsească uniţi în rugăciune, cu Maria, Mama lui Isus şi a noastră. Şi darul Duhului Sfânt să ne facă să prisosim în speranţă. Vă voi spune mai mult: să ne facă să risipim speranţă cu toţi aceia care sunt mai nevoiaşi, mai rebutaţi”. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 665, Ultimul acces: 2026-10-01 14:18:19
|
Timp total: 0.05s...
[]:1
