© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.05s...
Papa Francisc: Mă bucur întotdeauna când întâlnesc preoţi tineri[2017-06-03]Papa Francisc03.06.2017, Vatican (Catholica) - Joi, 1 iunie 2017, Papa Francisc a vorbit departamentului Vaticanului care se ocupă de preoţi, spunând că este întotdeauna bucuros când se întâlneşte cu preoţi tineri, pentru că ei sunt importanţi pentru Cristos şi reprezintă chipul Bisericii. Pontiful a indicat spre diferite figuri biblice tinere, cum ar fi David, care nu a fost prezentat de tatăl său ca un potenţial, datorită vârstei sale fragede, şi profetul Ieremia, care a considerat că este prea tânăr pentru misiunea pe care Dumnezeu i-a încredinţat-o. Adresându-se direct preoţilor tineri, Papa Francisc a spus: „voi sunteţi aleşi, sunteţi dragi Domnului! Dumnezeu vă priveşte cu duioşie de Tată şi, după ce a făcut ca inima voastră să se îndrăgostească, nu va lăsa să şovăie paşii voştri. În ochii Săi sunteţi importanţi şi El are încredere că veţi fi la înălţimea misiunii la care v-a chemat. Aşa cum este important ca preoţii tineri să găsească parohi şi Episcopi care să îi încurajeze în această perspectivă, şi nu numai să îi aştepte pentru că este nevoie de schimbare şi să umple locuri goale!” Papa Francisc le-a vorbit membrilor Congregaţiei pentru Cler, care participă la adunarea lor plenară. Întrunirea are loc la şase luni după promulgarea de către Congregaţie a noului „Ratio Fundamentalis”, documentul Vaticanului despre formarea preoţească, publicat în 7 decembrie 2016. Acest document, a spus Papa Francisc, vorbeşte despre „o formare integrală, capabilă adică să includă toate aspectele vieţii; şi astfel arată calea pentru a forma discipolul misionar. O cale fascinantă şi în acelaşi timp exigentă”. Reflectând asupra acestei căi, Papa a spus că s-a gândit imediat la preoţii tineri, „care trăiesc bucuria începuturilor slujirii şi, în acelaşi timp, resimt poverile ei”. „Inima unui tânăr preot trăieşte între entuziasmul primelor proiecte şi neliniştea trudelor apostolice, în care se cufundă cu o anumită teamă, care este semn de înţelepciune. El simte profund jubilarea şi forţa ungerii primite, dar umerii săi încep să fie împovăraţi treptat de greutatea responsabilităţii, de numeroasele activităţi pastorale şi de aşteptările poporului lui Dumnezeu”. Pontiful s-a întrebat: „Cum trăieşte toate acestea un preot tânăr? Ce anume poartă în inimă? De ce anume are nevoie pentru ca picioarele sale, care aleargă să ducă vestea cea bună a Evangheliei, să nu se paralizeze în faţa fricilor şi a primelor dificultăţi?” Tinerii de astăzi sunt adesea judecaţi „cam superficial şi prea uşor sunt etichetaţi ca generaţie `lichidă`, lipsită de pasiuni şi de idealuri”. Există cu siguranţă tineri fragili, dezorientaţi şi „infectaţi de cultura consumismului şi a individualismului”, dar există şi tineri capabili de slujire generoasă şi implicare. I-a îndemnat apoi pe cei prezenţi să se întrebe: „în parohiile noastre, cum îi privim pe preoţii tineri? Înainte de toate să ne lăsăm luminaţi de Cuvântul lui Dumnezeu, care ne arată cum Domnul îi cheamă pe tineri, are încredere în ei şi îi trimite pentru misiune”. A amintit de tânărul Samuel, chemat de Dumnezeu să devină profet pentru popor; de David, cel mai mic dintre fiii lui Iese, uns rege al lui Israel; de Ieremia, preocupat că este prea tânăr pentru misiune, căruia Domnul îi oferă asigurarea Sa paternă: „Nu spune: `Sunt tânăr`… pentru că Eu sunt cu tine”. Sfântul Părinte a atras atenţia împotriva pericolului de a umple locurile goale din parohii „cu persoane care nu au fost chemate de Domnul”. Trebuie să fie examinată bine „vocaţia unui tânăr, autenticitatea, şi dacă vine pentru a se refugia sau pentru că simte chemarea Domnului. A primi numai pentru că avem nevoie, dragi Episcopi, această este o ipotecă pentru Biserică!” De asemenea, i-a îndemnat pe Episcopi să nu îi lase singuri pe preoţi, ci să fie aproape de ei, pentru ca preoţii să simtă că au „un părinte, un părinte apropiat… Nu se poate conduce o Dieceză fără apropiere, nu se poate creşte şi sfinţi un preot fără apropierea paternă a Episcopului”. Papa a subliniat, mai ales pentru preoţii tineri, câteva atitudini importante pentru a fi discipoli misionar în formare permanentă: „a se ruga fără încetare, a merge mereu şi a împărtăşi cu inima”. „Putem să fim `pescari de oameni` numai dacă noi cei dintâi recunoaştem că am fost `pescuiţi` de duioşia Domnului… Ca pescarii din Galileea, am părăsit năvoadele noastre pentru a le lua pe acelea pe care ni le-a încredinţat Învăţătorul. Dacă nu rămânem strâns legaţi de El, pescuirea noastră nu va putea să aibă succes. Să ne rugăm mereu, vă îndemn!… Ceea ce ne-am însuşit în Seminar – trăind armonia dintre rugăciune, muncă şi odihnă – reprezintă o resursă preţioasă pentru a înfrunta trudele apostolice. În fiecare zi avem nevoie să ne oprim, să stăm în ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu şi să poposim în faţa Tabernacolului.” Pontiful a mai arătat că preotul „rămâne mereu un discipol, pelerin pe drumurile Evangheliei şi ale vieţii, arătându-se în pragul misterului lui Dumnezeu şi în pământul sacru al persoanelor încredinţate lui. Niciodată nu se va putea simţi satisfăcut şi nici nu va putea să stingă neliniştea salutară care îl face să-şi întindă mâinile spre Domnul pentru a se lăsa format şi umplut. De aceea, a ne actualiza mereu şi a rămâne deschişi la surprizele lui Dumnezeu!” „În sfârşit, a împărtăşi cu inima, pentru că viaţa prezbiterală nu este un oficiu birocratic, nici un ansamblu de practici religioase sau liturgice de îndeplinit… A fi preoţi înseamnă a ne juca viaţa pentru Domnul şi pentru fraţi, purtând în propriul trup bucuriile şi neliniştile poporului, dedicând timp şi ascultare pentru a vindeca rănile celorlalţi şi oferind tuturor duioşia Tatălui.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 702, Ultimul acces: 2026-10-02 02:51:05
|
Timp total: 0.05s...
[]:1
