Papa Francisc: Acţiunea Catolică are datoria misiunii[2017-04-27]Papa Francisc la Congresul FIAC27.04.2017, Vatican (Catholica) - Cei 30 de ani scurşi de la constituirea Forumului Internaţional al Acţiunii Catolice (FIAC) sunt marcaţi zilele acestea la Roma, printre altele, printr-un congres special. Astăzi, 27 aprilie, acest congres s-a desfăşurat în Aula Sinodală din Vatican, cu participarea Papei Francisc, care a pus accentul pe dimensiunea misionară a Acţiunii Catolice, organizaţie prezentă şi în România. „Misiunea nu este o îndatorire printre multele în Acţiunea Catolică, ci este îndatorirea” prin excelenţă, a spus Pontiful, îndemnând fără rezerve: „regândiţi planurile voastre de formare, formele voastre de apostolat şi chiar însăşi rugăciunea voastră pentru ca să fiţi în mod esenţial, şi nu ocazional, misionari”. Congresul AC a avut ca temă: „Acţiunea Catolică în misiune cu toţi şi pentru toţi”. Pontiful a amintit cei patru piloni esenţiali ai organizaţiei: rugăciunea, formarea, jertfa şi apostolatul. A spus că de-a lungul istoriei accentul s-a pus când pe un pilon, când pe altul. Punând apostolatul misionar în centru, a explicat cum se sprijină pe ceilalţi trei piloni: „Formaţi: oferind un proces de creştere în credinţă, un parcurs catehetic permanent orientat spre misiune, adaptat la fiecare realitate, bazându-vă pe Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a însufleţi o prietenie fericită cu Isus şi experienţa de iubire fraternă. Rugaţi-vă: în acea sfântă extroversiune care pune inimă în nevoile poporului, în suferinţele sale şi în bucuriile sale. O rugăciune care să meargă, care să vă ducă foarte departe. Astfel veţi evita să staţi ca să vă priviţi încontinuu pe voi înşivă. Jertfiţi-vă: […] Oferiţi timpul vostru căutând cum să faceţi pentru ca alţii să crească, oferiţi ceea ce este în buzunare împărtăşind cu aceia care au mai puţin, oferiţi cu generozitate darul vocaţiei personale pentru a înfrumuseţa şi a face să crească bugetul comun.” Sfântul Părinte a prezentat carisma Acţiunii Catolice ca fiind cea de „a duce înainte pastoraţia Bisericii”. „Este vitală reînnoirea şi actualizarea angajării Acţiunii Catolice pentru evanghelizare, ajungând la toţi, în toate locurile, în toate ocaziile, în toate periferiile existenţiale, cu adevărat, nu ca o simplă formulare de principii. […] Acţiunea Catolică trebuie să asume totalitatea misiunii Bisericii în apartenenţă generoasă la Biserica diecezană pornind de la parohie.” Şi a insistat: „Acţiunea Catolică trebuie să ofere Bisericii diecezane un laicat matur care cu disponibilitate să slujească proiectele pastorale din orice loc ca un mod pentru a realiza vocaţia sa. Trebuie să vă întrupaţi concret.” O altă idee subliniat de Papă a fost cea a implicării tuturor membrilor AC ca misionari. „Copiii îi evanghelizează pe copii, tinerii pe tineri, adulţii pe adulţi, şi aşa mai departe”, a spus el. „Nimic mai bun decât un propriu egal pentru a arăta că este posibil a trăi bucuria credinţei.” A avertizat apoi: „Evitaţi să cădeţi în tentaţia perfecţionistă a veşnicei pregătiri pentru misiune şi a veşnicelor analize, care atunci când se încheie deja nu mai sunt la modă sau sunt depăşite. Exemplul este Isus cu apostolii: îi trimitea cu ceea ce aveau. Apoi îi aduna şi îi ajuta să discearnă cu privire la ceea ce au trăit.” Le-a cerut să se lase conduşi de Duhul Sfânt, „învăţătorul interior care luminează lucrarea noastră când suntem liberi de preconcepţii şi condiţionări. Învăţăm să evanghelizăm evanghelizând, aşa cum învăţăm să ne rugăm rugându-ne, dacă inima noastre este bine dispusă.” Trecând de la agenţi misiunii la destinatari ei, Pontiful a spus: „Este necesar ca Acţiunea Catolică să fie prezentă în lumea politică, managerială, profesională, dar nu pentru ca să se creadă creştini perfecţi şi formaţi, ci pentru a sluji mai bine. Este indispensabil ca Acţiunea Catolică să fie prezentă în închisori, în spitale, pe străzi, în cartierele de barăci, în fabrici. Dacă nu va fi aşa, va fi o instituţie de exclusivişti care nu spun nimic nimănui, nici măcar Bisericii însăşi. Vreau o Acţiune Catolică printre oameni, în parohie, în Dieceză, în sat, în cartier, în familie, în birou şi la locul de muncă, la ţară, în propriile locuri ale vieţii. În aceste noi areopaguri se iau decizii şi se construieşte cultura.” Pontiful a oferit apoi o serie de sfaturi: „Contagiaţi cu bucuria credinţei, să se observe bucuria de a evangheliza în orice ocazie, potrivită şi nepotrivită. Nu cădeţi în tentaţia structuralismului. Fiţi îndrăzneţi, nu sunteţi mai fideli Bisericii dacă aşteptaţi la fiecare pas ca să vă spună ce anume trebuie să faceţi. […] Nu clericalizaţi laicatul. Aspiraţia membrilor voştri să nu fie aceea de a face parte din sinedriul parohiilor care îl înconjoară pe paroh, ci pasiunea pentru împărăţie. Însă nu uitaţi să fundamentaţi tema vocaţională cu seriozitate. Şcoală de sfinţenie care trece în mod necesar prin descoperirea propriei vocaţii, care nu înseamnă a fi un conducător sau un preot diplomat, ci, şi înainte de toate, un evanghelizator.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 720, Ultimul acces: 2026-09-27 15:25:51
|
Timp total: 0.03s...
[]:1