Papa către egipteni: Singurul nostru „fanatism” ar trebui să fie caritatea - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri
Ştiri de azi
Ştiri Actuale
Arhiva Ştiri 2026
Arhiva Ştiri 2025
Arhiva Ştiri 2024
Arhiva Ştiri 2023
Arhiva Ştiri 2022
Arhiva Ştiri 2021
Arhiva Ştiri 2020
Arhiva Ştiri 2019
Arhiva Ştiri 2018
Arhiva Ştiri 2017
Arhiva Ştiri 2016
Arhiva Ştiri 2015
Arhiva Ştiri 2014
Arhiva Ştiri 2013
Arhiva Ştiri 2012
Arhiva Ştiri 2011
Arhiva Ştiri 2010
Arhiva Ştiri 2009
Arhiva Ştiri 2008
Arhiva Ştiri 2007
Arhiva Ştiri 2006
Arhiva Ştiri 2005
Arhiva Ştiri 1935
Top Toate Ştirile
Top Ştiri Actuale
Ştiri necitite
Sugeraţi Ştiri
eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Papa către egipteni: Singurul nostru „fanatism” ar trebui să fie caritatea

[2017-04-29]
Liturghia din Cairo
29.04.2017, Cairo (Catholica) - Papa Francisc le-a spus catolicilor egipteni că trăirea cu adevărat a credinţei înseamnă să scăpăm de atitudinile ipocrite şi să ne concentrăm pe singura obsesie care contează: iubirea altora, indiferent cât de greu este. „Lui Dumnezeu îi place doar credinţa care este mărturisită cu vieţile noastre, căci singurul ‘fanatism’ pe care credincioşii îl pot avea este cel al carităţii! Orice alt fanatism nu vine de la Dumnezeu şi nu îi este plăcut”, a afirmat Papa sâmbătă, 29 aprilie 2017, la Cairo. Adevărata credinţă, a spus el, „este cea care ne face mai caritabili, mai milostivi, mai cinstiţi şi mai umani. Ea ne îndreaptă inimile spre a-i iubi pe toţi, fără a ţine cont de costuri, fără distincţie şi fără preferinţe”.
Papa Francisc s-a adresat celor 15.000 de persoane care au participat la Liturghia prezidată de el pe Stadionul Forţelor de Apărare Aeriană din Cairo, în cadrul vizitei sale din 28-29 aprilie în Egipt. Călătoria are loc în mare măsură ca urmare a unei dezgheţări recente în relaţiile dintre Vatican şi prestigioasa Universitate al-Azhar, una dintre cele mai înalte autorităţi instituţionale ale islamului sunnit, relaţii ce au devenit tensionate începând cu 2011. Vizita are loc şi în urma creşterii atacurilor asupra comunităţii copte din Egipt, şi, ca atare, urmăreşte să fie un semn de sprijin faţă de creştini, precum şi spre întărirea relaţiilor catolico-musulmane. Egiptul are aproximativ 272.000 de catolici şi 213 de parohii, într-o populaţie totală de circa 89 de milioane de persoane. Ţara este predominant musulmană, creştinii, inclusiv ortodocşi, ortodocşi copţi, protestanţi şi catolici, reprezentând doar 10% din populaţie.
În predica sa, care a fost citită în italiană, cu traducere în arabă, Papa Francisc a vorbit despre calităţile unei credinţe sincere, subliniind că suntem chemaţi să iubim, să slujim şi să îi ajutăm pe fraţii şi surorile noastre – niciodată tratându-i ca pe un duşman. Adevărata credinţă, a spus el, „ne impulsionează să răspândim, să apăram şi să trăim cultura întâlnirii, dialogului, respectului şi fraternităţii”. De asemenea, ne dă „curajul de a-i ierta pe cei care ne-au greşit” şi de a trăi faptele trupeşti de milostivire. Papa a spus că „credinţa adevărată ne conduce să protejăm drepturile altora cu acelaşi zel şi entuziasm cu care ne apărăm pe noi înşine. Într-adevăr, cu cât creştem mai mult în credinţă şi cunoaştere, cu atât creştem mai mult în smerenie şi în conştientizarea micimii noastre.”
Cuvintele sale au pornit de la pasajul evanghelic pentru cea de-a treia Duminică a Paştelui, care relatează episodul cu ucenicii ce se întâlnesc cu Isus pe drumul de la Ierusalim la Emaus. Experienţa ucenicilor, a spus el, poate fi rezumată în trei cuvinte: moartea, învierea şi viaţa. La început ucenicii sunt plini de dezamăgire şi disperare, fără să înţeleagă cum Dumnezeu l-a putut lăsa pe Isus, Mântuitorul lor, să fie răstignit, a observat Pontiful. Totuşi, Isus se apropie şi merge cu ei, transformându-le disperarea în viaţă.
„Nu puteau înţelege de ce Dumnezeu Atotputernicul nu l-a salvat de la o moarte atât de ruşinoasă. Crucea lui Cristos era crucea propriilor lor idei despre Dumnezeu; moartea lui Cristos era moartea a ceea ce ei credeau că este Dumnezeu.” Cu toate acestea, în realitate, „ei erau cei morţi, cei îngropaţi în mormântul înţelegerii limitate”, a continuat Papa, adăugând: „Cât de des paralizăm prin refuzul de a ne depăşi ideile despre Dumnezeu, un dumnezeu creat după chipul şi asemănarea omului! Cât de des cădem în disperare refuzând să credem că omnipotenţa lui Dumnezeu nu este una a puterii şi autorităţii, ci mai degrabă a iubirii, iertării şi vieţii!”
În cele din urmă, în „frângerea pâinii”, Euharistia, cei doi ucenici îl recunosc pe Isus Înviat şi sunt „plini de bucurie, încredere şi entuziasm, gata să dea mărturie”, a spus Sfântul Părinte. Dacă nu distrugem şi noi „vălul care ne întunecă vederea” şi dacă nu scuturăm „împietrirea inimilor şi a prejudecăţilor noastre”, atunci „nu vom putea niciodată să recunoaştem faţa lui Dumnezeu”. Tocmai în acest întuneric şi în această disperare, Isus se apropie şi „transformă disperarea lor în viaţă”, a spus Pontiful, explicând că atunci când „ajungem în adâncimile eşecului şi neajutorării, când scăpăm de iluzia că suntem cei mai buni, suficienţi nouă înşine şi centrul lumii noastre, atunci Dumnezeu ajunge la noi să transforme noaptea noastră în zori, necazul nostru în bucurie, moartea noastră în înviere”.
Trebuie să urmăm aceeaşi cale a ucenicilor, fără să rămânem în îndoială sau în disperare, concentrându-ne doar pe cruce, ci ajungând să înţelegem adevărul şi speranţa Învierii, a spus el, subliniind că „nu îl putem întâlni pe Dumnezeu fără să ne răstignim mai întâi noţiunile noastre limitate despre un dumnezeu care reflectă doar propria noastră înţelegere despre omnipotenţă şi putere”. Această experienţă trebuie să se traducă şi în felul în care îi tratăm pe ceilalţi; „experienţa ucenicilor pe drumul spre Emaus ne învaţă că nu este deloc util să umplem lăcaşurile noastre de cult dacă inimile ne sunt goale din teama de Dumnezeu şi de prezenţa Sa.”
„Nu este de folos să ne rugăm dacă rugăciunea noastră către Dumnezeu nu se transformă în iubire pentru fraţi. Toată religiozitatea noastră nu slujeşte la nimic dacă nu este animată de o credinţă profundă şi de iubire”. Papa a spus că, în acest sens, este inutil să fim îngrijoraţi de imaginea noastră, „de vreme ce Dumnezeu priveşte în suflet şi în inimă şi El detestă ipocrizia. Pentru Dumnezeu, este mai bine să nu crezi decât să fii un credincios fals, un ipocrit!” La fel cum discipolii au văzut şi au crezut, întorcându-se imediat la Ierusalim pentru a împărtăşi experienţa lor, şi Biserica „trebuie să ştie şi să creadă că Isus locuieşte în ea şi îi dăruieşte viaţă prin Euharistie, prin Scripturi şi prin Sacramente”, a spus el.
Papa Francisc a încheiat încurajându-i pe cei prezenţi: „plini de bucurie, curaj şi credinţă”, ca ucenicii din Emaus, „să vă întoarceţi la Ierusalimul vostru, adică la viaţa de zi cu zi, la familiile voastre, la munca voastră şi la ţara voastră iubită”. „Nu vă temeţi să vă deschideţi inimile spre lumina Domnului Înviat şi să vă transformaţi incertitudinea într-o forţă pozitivă pentru voi şi pentru ceilalţi. Nu vă fie frică să iubiţi pe toată lumea, pe prietenii şi pe duşmanii voştri, pentru că puterea şi comoara credinciosului se află într-o viaţă a iubirii!”

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 685, Ultimul acces: 2026-10-04 10:13:06