Papa către clerul egiptean: Nu fugiţi de Cruce![2017-04-29]Întâlnirea cu clerul29.04.2017, Cairo (Catholica) - Papa Francisc le-a spus preoţilor şi persoanelor consacrate din Egipt să nu se descurajeze niciodată sau să se teamă de provocările slujirii lor, şi i-a avertizat împotriva a şapte tentaţii principale care îi pot împiedica să îi fie fideli Domnului în sarcinile lor zilnice. „Nu vă fie frică de povara cotidianului, de povara circumstanţelor dificile pe care unii dintre voi trebuie să le străbată”, a spus Pontiful în 29 aprilie 2017. „Noi venerăm Sfânta Cruce, instrument şi semn al mântuirii noastre. Cine fuge de Cruce fuge de Înviere!” Papa Francisc s-a întâlnit cu preoţii, persoanele consacrate şi seminariştii din Egipt la Seminarul Al-Maadi din Cairo, în ultima zi a vizitei sale din 28-29 aprilie în această ţară, vizită care a urmărit atât să ofere sprijin creştinilor locali cât şi să întărească legăturile interreligioase şi ecumenice din regiune. După ce a fost primit de rectorul Seminarului, pr. Toma Adly Zaky, Papa le-a mulţumit persoanelor consacrate din Egipt pentru binele pe care îl fac „în mijlocul atâtor provocări şi adesea puţine mângâieri”, şi a dat încurajarea sa. În timp ce există multe motive pentru a fi descurajaţi, „printre atâţia profeţi ai distrugerii şi ai condamnării, în mijlocul atâtor glasuri negative şi disperate, voi să fiţi o forţă pozitivă, să fiţi lumină şi sare a acestei societăţi; să fiţi locomotiva care trage trenul înainte, îndreptat spre ţintă; să fiţi semănători de speranţă, constructori de punţi şi făcători de dialog şi de înţelegere”. Acest lucru va fi posibil „dacă persoana consacrată nu cedează în faţa ispitelor pe care le întâlneşte în fiecare zi pe drumul său. Aş vrea să evidenţiez câteva, dintre cele mai semnificative. Voi le cunoaşteţi, pentru că aceste ispite au fost bine descrise de primii monahi din Egipt”. Mai întâi, Papa a avertizat împotriva ispitei de „a se lăsa târât şi a nu conduce”. „Cristos, ca Bun Păstor, are responsabilitatea de a-şi conduce turma, şi El nu se poate lăsa condus de dezamăgire şi de pesimism: ‘Ce pot să fac?’ Este mereu plin de iniţiative şi de creativitate, ca un izvor care ţâşneşte şi atunci când este secat; are mereu mângâierea de consolare şi atunci când inima Sa este ostenită; este un tată când fiii îl tratează cu recunoştinţă dar mai ales când nu îi sunt recunoscători.” A doua ispită este aceea de „a se plânge încontinuu”. „Este uşor a-i acuza mereu pe alţii… Însă consacratul este cel care, cu ungerea Duhului Sfânt, transformă orice obstacol în oportunitate şi nu orice dificultate în scuză!” Papa a mai avertizat, aşa cum face adesea atunci când vorbeşte persoanelor consacrate, împotriva ispitei bârfei şi a invidiei. Există un mare pericol atunci când persoane consacrate, în loc să găsească bucurie în succesele altora, „se lasă dominate de invidie şi devin unii care îi rănesc pe ceilalţi cu bârfa. Când, în loc să se străduiască pentru a creşte, începe să îi distrugă pe cei care cresc; în loc să urmeze exemplele bune, le judecă şi le diminuează valoarea.” A patra atitudine de care le-a spus Papa persoanelor consacrate să se ferească este ispita de a ne compara cu ceilalţi, deoarece „bogăţia se află în diversitatea şi în unicitatea fiecăruia dintre noi”. „A ne compara cu cei care o duc mai bine ne duce adesea la a cădea în supărare; a ne compara cu cei care sunt mai rău ne duce adesea la a cădea în mândrie şi în lene. Cine tinde să se compare mereu cu alţii ajunge să se paralizeze”. Glumind în legătură cu faptul că se află în Egipt, a avertizat şi împotriva ispitei „faraonismului”, împietrirea inimii şi închiderea ei în faţa Domnului şi a fraţilor. „Este ispita de a ne simţi deasupra celorlalţi, deci de a-i supune prin laudă deşartă; de a avea pretenţia de fi slujiţi în loc de a sluji”. Papa Francisc a avertizat apoi împotriva ispitei individualismului, citând o expresie bine-cunoscută egiptenilor: „Eu, şi după mine potopul!” A explicat: „Este ispita egoiştilor care, mergând, pierd ţinta şi în loc să se gândească la alţii se gândesc la ei înşişi, fără să simtă nici o ruşine, ba chiar justificându-se. Biserica este o comunitate a credincioşilor, trupul lui Cristos, unde mântuirea unui mădular este legată de sfinţenia tuturor. În schimb individualistul este motiv de scandal şi de conflictualitate.” În fine, Pontiful a indicat şi o ultimă ispită: „de a merge fără busolă şi fără ţintă”. Uneori, a spus el, persoanele consacrate trăiesc „cu inima împărţită între Dumnezeu şi mondenitate”. „Fără a avea o identitate clară şi solidă consacratul merge fără orientare şi în loc să îi conducă pe alţii îi risipeşte. Identitatea voastră ca fii ai Bisericii este aceea de a fi copţi – adică înrădăcinaţi în rădăcinile voastre nobile şi antice – şi de a fi catolici – adică parte a Bisericii una şi universală: ca un copac care cu cât este mai înrădăcinat în pământ cu atât este mai înalt în cer!” Evitarea acestor ispite nu este uşoară, dar Sfântul Părinte a spus că este totuşi posibilă „dacă suntem altoiţi în Isus”. „Cu cât suntem mai înrădăcinaţi în Cristos, cu atât suntem mai vii şi rodnici! Numai astfel persoana consacrată poate păstra uimirea, pasiunea primei întâlniri, atracţia şi recunoştinţa în viaţa sa cu Dumnezeu şi în misiunea sa. De calitatea vieţii noastre spirituale depinde cea a consacrării noastre.” Dată fiind bogata istorie monastică a Egiptului, Papa le-a mai spus celor prezenţi să se inspire din exemplele unor figuri precum Sf. Paul eremitul, Sf. Anton şi alţi sfinţi părinţi ai deşertului. „Astfel şi voi puteţi să fiţi lumină şi sare, adică motiv de mântuire pentru voi înşivă şi pentru toţi ceilalţi, care cred sau nu cred, şi în special pentru cei din urmă, cei nevoiaşi, cei abandonaţi şi cei rebutaţi.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 707, Ultimul acces: 2026-09-24 10:34:31
|
Timp total: 0.04s...
[]:1