© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
A fost beatificată Emilia, fericita ţiganilor[2017-03-28]Fer. Emilia Fernández Rodríguez28.03.2017, Roma (Catholica) - O femeie ţigancă a intrat de sâmbătă, 25 martie 2017, în rândul fericiţilor Bisericii Catolice. Se numeşte Emilia Fernández Rodríguez şi, cu ritul solemn prezidat la Aguadulce, în Spania, de Cardinalul Angelo Amato, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, s-a alăturat lui Zefirino Jiménez Malla, primul şi până acum unicul ţigan care a fost proclamat fericit de Papa Ioan Paul al II-lea în 1997. Ca Zefirino, şi ea va urca la cinstea altarelor pentru martiriul îndurat în războiul civil spaniol, chiar dacă – spre deosebire de Jiménez Malla, împuşcat pentru că a apărat un preot – Emilia a murit în închisoare datorită consecinţelor unei hemoragii de la naştere, de care nimeni nu s-a îngrijit, citim în materialul de pe ITRC.ro, în traducerea pr. dr. Mihai Pătraşcu. Împreună au fost proclamaţi fericiţi şi alţi 114 martiri din Almeria, cea mai mare parte preoţi ucişi în acei ani întunecaţi pentru Spania. Emilia s-a născut într-o familie de ţigani din Tíjola, la 13 aprilie 1914. Botezată şi crescută în credinţa creştină, când era tânără îşi câştiga existenţa ca împletitoare de coşuri. La 24 de ani s-a căsătorit cu Juan Cortés, ţigan şi el, şi a rămas repede însărcinată. Însă asupra celor doi tineri s-a abătut curând tragedia războiului: Juan a primit scrisoarea care îi anunţa înrolarea în Garda revoluţionară, pentru un război împotriva franchiştilor care nu era războiul său. Emilia s-a străduit să îl scape de înrolarea obligatorie: i-a uns ochii cu sulfat pentru ca să fie respins, dar totul a fost inutil. Când soţul nu s-a prezentat la arme, şi ea a fost arestată pentru dezertare, deşi sarcina era de acum evidentă; a fost condamnă la şase ani de închisoare. Închisoarea s-a dovedit însă o experienţă de credinţă profundă pentru Emilia: în sectorul feminin a întâlnit un grup de femei din Acţiunea Catolică, şi ele în spatele gratiilor. Cu ele, tânăra ţigancă a descoperit rugăciunea Rozariului – ea care nu mersese la şcoală a învăţat acele cuvinte în latină care au început să ritmeze zilele sale. Gardienele şi-au dat seama de aceasta şi au supus-o la interogatorii continue, ca ea să le denunţe pe cele care au învăţat-o Rozariul; i-au promis chiar să o elibereze dacă va face aceasta. Însă Emilia, în pofida sarcinii de acum înaintate, a tăcut. La 13 ianuarie 1939, fără să îi fie garantată nicio asistenţă, a născut-o în închisoare pe fetiţa sa. Colegele din închisoare au botezat-o în ascuns dându-i numele Ángeles. Pentru Emilia a început, însă, ultima parte a Calvarului: o hemoragie de la naştere neîngrijită s-a dovedit fatală, şi ea a murit după câteva zile, la 25 ianuarie. Fetiţa nu a fost dată rudelor, ci încredinţată unui institut şi apoi dată în adopţie de guvernul revoluţionar. Nimeni nu a mai ştiut de soarta sa şi fiind născută în 1939, astăzi ar putea să mai fie în viaţă, fără a cunoaşte istoria adevăratei sale mame, o femeie care în caravanele ţiganilor de mâine va fi invocată ca fericită. Sursa: www.Culte.ro Contor Accesări: 895, Ultimul acces: 2026-09-29 22:16:18
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
