© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Dacă Domnul mi-a iertat mult, cine sunt eu pentru a nu ierta?[2017-03-21]Liturghie în capela Casei Santa Marta21.03.2017, Vatican (Catholica) - A fi iertaţi şi a ierta: un mister dificil de înţeles, ce necesită rugăciune, căinţă şi sentimentul ruşinării de propriile păcate, a spus Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată marţi, 21 martie 2017, în capela Casei Santa Marta din Vatican. Pontiful a reafirmat importanţa de a fi conştienţi de minunea pe care Dumnezeu o împlineşte în noi prin milostivirea Sa, pentru a o putea mai apoi exercita în relaţie cu alţii, atrăgând atenţia asupra ipocriziei de „a fura o falsă iertare” la scaunul de Spovadă, citim în relatarea de pe situl Radio Vatican. Iertarea este un mister dificil de înţeles, a evidenţiat Pontiful şi, inspirându-se din Evanghelia liturgiei zilei, după Sfântul Matei, capitolul 18, a explicat că Biserica ne face să intrăm în acest mister, în marea operă a milostivirii lui Dumnezeu. Un prim pas spre misterul iertării se înfăptuieşte prin harul ruşinării de propriile păcate, har pe care nu îl putem obţine singuri. Este în măsură să-l experimenteze poporul lui Dumnezeu „cu suflet zdrobit şi umilit”, despre care istoriseşte prima lectură, luată din capitolul 3 al Cărţii profetului Daniel, în vreme ce protagonistul din Evanghelia liturgiei zilei, servitorul căruia îi fusese iertată toată datoria, nu se îndură de cel care îi datora o sumă neînsemnată. „Dacă întreb: ‘Sunteţi cu toţii păcătoşi?’ ‘Da, părinte, toţi suntem păcătoşi’, mi se răspunde, şi întrebând ce se face pentru a obţine iertarea, se răspunde că este necesară mărturisirea păcatelor”, a arătat Sfântul Părinte. „Unii spun: ‘Mă duc la Spovadă, îmi spun păcatele, preotul îmi dă trei ‘Bucură-te, Marie’ şi apoi mă întorc acasă în pace. Este greşit. Gândind şi acţionând astfel este ca şi cum s-ar fi făcut o operaţiune bancară, o rutină birocratică, pentru că a lipsit ruşinarea pentru păcatele comise. Este ca şi cum, văzând că pe conştiinţă există nişte pete, te duci la Spovadă aşa cum te-ai duce la curăţătorie pentru a înlătura petele, dar te-ai demonstrat incapabil să te ruşinezi de propriile păcate.” Insistând asupra necesităţii de a fi conştienţi de milostivirea divină, de marele dar al iertării, primit de la Dumnezeu, de „minunea împlinită în propria inimă”, Pontiful a explicat: „Dacă tu nu eşti conştient de iertarea primită nu vei putea ierta niciodată. Există întotdeauna tentaţia de a vrea să te socoteşti cu alţii. Iertarea este totală însă se poate împlini dacă eu percep propriul păcat, dacă mă ruşinez astfel încât să cer iertare de la Dumnezeu şi, simţindu-mă iertat de Dumnezeu, reuşesc la rândul meu să iert. Dacă nu, nu se poate ierta, nu suntem capabili. De aceea iertarea este un mister.” Referindu-se la protagonistul din Evanghelia zilei, Papa a evidenţiat senzaţia acestuia de a se fi descurcat, de a fi fost şmecher, neînţelegând în schimb generozitatea stăpânului. Şi de câte ori, oare, ieşind de la scaunul de Spovadă nu avem impresia că am reuşit să o scoatem la capăt, să scăpăm ieftin. Însă această modalitate nu reprezintă primirea iertării, ci înseamnă „ipocrizia de a fura o iertare, o falsă iertare”. „Să îi cerem astăzi Domnului harul de a înţelege acest lucru: ‘şaptezeci de ori şapte’. Să cerem harul de a ne ruşina în faţa lui Dumnezeu. Ruşinarea de păcate este un mare har. Să ne ruşinăm de propriile păcate şi astfel să primim iertarea şi harul generozităţii de a-i ierta pe alţii, căci dacă Domnul mi-a iertat mult, cine sunt eu pentru a nu ierta?” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 806, Ultimul acces: 2026-09-30 17:24:59
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
