Papa Francisc: Spovada trebuie să fie o prioritate pastorală

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Papa Francisc: Spovada trebuie să fie o prioritate pastorală

[2017-03-17]

Papa Francisc
17.03.2017, Vatican (Catholica) - Papa Francisc le-a spus vineri preoţilor (actuali şi viitori) că trebuie să facă din Spovadă o prioritate în parohiile lor şi că, dacă vor să fie buni confesori, trebuie să aibă o viaţă de rugăciune puternică, concentrată pe creşterea în umilinţă şi pe apropierea de Duhul Sfânt, pentru a evangheliza. Confesorul este chemat să meargă la periferiile răului şi păcatului, a afirmat Pontiful pe 17 martie, adăugând că „este o periferie urâtă” dar preotul trebuie să meargă, „iar lucrarea sa reprezintă o autentică prioritate pastorală”.
„A spovedi este prioritate pastorală. Vă rog, să nu existe acele anunţuri: ‘Spovadă numai lunea, miercurea de la ora cutare la ora cutare’. Spovediţi de ori de câte ori vi se cer aceasta. Iar dacă staţi acolo [în confesional] rugându-vă, staţi cu confesionalul deschis, care este inima deschisă a lui Dumnezeu.” Aceste îndemnuri au fost adresate participanţilor la cursul anual al Penitenţeriei Apostolice dedicat forului intern. Cursul din 14-17 martie are loc în fiecare an la Roma, având ca scop să îi educe pe participanţi privitor la dreptul canonic în materie de Spovadă. Participă în jur de 500 de seminarişti din anul trei de studii, precum şi preoţi care doresc.
În discursul său, Papa a spus că pentru a fi un bun confesor, preotul trebuie să fie un om al rugăciunii, atent la Duhul Sfânt şi care ştie să discearnă bine, şi care de asemenea este un bun evanghelizator. Trebuie să fie „un prieten adevărat al lui Isus, Bunul Păstor”, a mai spus el, adăugând că fără această prietenie „va fi foarte greu să se maturizeze acea paternitate care e atât de necesară în ministerul Reconcilierii”. Această prietenie este cultivată în special prin rugăciune, fie rugăciunea personală, „cerând mereu darul carităţii pastorale”, fie rugăciunea specială pentru „exercitarea datoriei confesorilor faţă de credincioşi […] care vin căutând milostivirea lui Dumnezeu”. Ministerul Reconcilierii care este „învăluit în rugăciune” va fi „o reflecţie credibilă a milostivirii lui Dumnezeu” şi va ajuta să se evite „amărăciunea şi neînţelegerea” ce apar uneori în confesional.
Confesorii trebuie să se roage şi pentru ei înşişi, a spus Papa, în special pentru a înţelege că ei înşişi sunt păcătoşi care au fost iertaţi. „Nu se poate ierta în Sacrament fără conştiinţa de a fi fost iertat înainte. Aşadar rugăciunea este prima garanţie pentru a evita orice atitudine de duritate, care în mod inutil îl judecă pe păcătos şi nu păcatul.” A subliniat apoi că „în rugăciune este necesar de implorat darul unei inimi rănite, capabilă să înţeleagă rănile altuia şi de a le trata cu untdelemnul milostivirii, acela pe care bunul samaritean l-a vărsat pe rănile acelui nenorocit, faţă de care nimeni nu a avut milă”. De asemenea „trebuie să cerem darul preţios al umilinţei, pentru ca să apară mereu clar că iertarea este dar gratuit şi supranatural al lui Dumnezeu, pentru care noi suntem simpli, chiar dacă necesari, administratori, prin însăşi voinţa lui Isus; şi El îşi va afla desfătarea cu siguranţă dacă vom folosi pe larg milostivirea Sa”.
În continuare a spus că preotul trebuie să fie „un om al Duhului, un om al discernământului”. A explicat apoi: „Discernământul permite să se distingă mereu, pentru a nu confunda, şi pentru a nu crede niciodată că ‘tot ce zboară se mănâncă’. Discernământul educă privirea şi inima, permiţând acea delicateţe a sufletului atât de necesar în faţa celui care ne deschide tainiţa propriei conştiinţe pentru a primi lumină, pace şi milostivire.” A spus şi de ce este important discernământul: „pentru că, acela care se apropie de confesional poate proveni din cele mai disparate situaţii; ar putea să aibă şi tulburări spirituale, a căror natură trebuie să fie supusă unui discernământ atent, ţinând cont de toate circumstanţele existenţiale, ecleziale, naturale şi supranaturale. Acolo unde duhovnicul şi-ar da seama de prezenţa unor adevărate tulburări spirituale nu va trebui să ezite să facă referinţă la cei care, în Dieceză, au primit această slujire delicată şi necesară, adică exorciştii.”
Spre final Pontiful a vorbit şi despre Spovadă ca loc de evanghelizare şi de formare. „În dialogul scurt pe care îl are cu penitentul, duhovnicul este chemat să discearnă ce anume este mai util şi ce anume este chiar necesar pentru drumul spiritual al acelui frate sau al acelei surori; uneori va fi necesară să se vestească din nou cele mai elementare adevăruri de credinţă, nucleul incandescent, kerigma, fără de care însăşi experienţa iubirii lui Dumnezeu şi a milostivirii Sale ar rămâne mută; uneori va fi vorba de a indica fundamentele vieţii morale, mereu în raport cu adevărul, cu binele şi cu voinţa Domnului. Este vorba despre o operă de discernământ prompt şi inteligent, care poate face mult bine credincioşilor.”

Sursa: www.Culte.ro

Contor Accesări: 796, Ultimul acces: 2026-10-01 23:15:26

Timp total: 0.03s...

[]:1