© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Pr. Federico Lombardi: Papa Francisc se simte susţinut de Papa Benedict al XVI-lea[2017-02-11]pr. Federico Lombardi SJ11.02.2017, Vatican (Catholica) - În 11 februarie 2013, Papa Benedict al XVI-lea renunţa la ministerul petrin. După moartea Papei Ioan Paul al II-lea, fusese ales la conducerea Bisericii, în anul 2005. Gestul inedit al Pontifului de origine germană continuă să impresioneze chiar şi după patru ani, dar este înţeles tot mai profund graţie unui strâns raport de frăţietate dintre Papa Francisc şi Papa emerit. Pentru o reflecţie despre mărturia pe care Papa emerit Benedict al XVI-lea o oferă în aceşti ani de viaţă retrasă şi rugăciune, Radio Vatican a realizat un interviu cu pr. Federico Lombardi, preşedintele Fundaţiei Joseph Ratzinger – Papa Benedict al XVI-lea. – Modul în care a trăit şi trăieşte în aceşti ani corespunde la ceea ce a spus, adică trăind în rugăciune, cu o viaţă retrasă, într-o perspectivă spirituală şi cu o discreţie extremă, slujirea sa de însoţire a vieţii Bisericii şi de solidaritate cu succesorul său în aceeaşi responsabilitate. Iată ceea ce se întâmplă, în deplină seninătate. – Aţi avut posibilitatea să vă întâlniţi în ultima vreme cu Papa emerit Benedict al XVI-lea? Cum l-aţi văzut? – Da, am avut diverse ocazii în ultimele luni. Sper să pot avea în continuare şi altele; cu atât mai mult acum, după ce am primit această responsabilitate în cadrul Fundaţiei Ratzinger, se pot ivi alte motive să îl întâlnesc. L-am văzut perfect din punct de vedere al lucidităţii, al prezenţei spirituale, mentale. E o adevărată plăcere să te afli în prezenţa sa. Normal, timpul trece şi, prin urmare, puterile nu cresc mergând înainte: în timp ce energiile mentale şi spirituale sunt depline, puterile fizice devin din ce în ce mai slabe. Cu toate acestea, este o persoană care nu are boli particulare. Se vede fragilitatea care creşte cu trecerea anilor, dar stă în picioare, poate să meargă prin casă de unul singur. Îl întâlneşti ca pe o persoană în vârstă care a devenit mai slabă cu trecerea timpului, dar care este pe deplin prezentă şi îţi face o deosebită plăcere să o întâlneşti. – Care este mărturia dată în aceşti patru ani de Papa emerit Benedict al XVI-lea, după un pontificat în care a pus în centrul atenţiei două teme principale: Dumnezeu şi credinţa? – Aş spune că alegerea de a trăi într-o atmosferă rugăciune această perioadă a vieţii este în coerenţă perfectă cu alegerea de a-l pune pe Dumnezeu şi credinţa în centru vieţii noastre. În cartea „Ultime conversaţii” este prezent acest sentiment de apropiere de întâlnirea cu Dumnezeu, dorinţa de a trăi anii bătrâneţii ca pe un timp, aş spune, de pregătire şi de familiarizare cu Domnul, pe care se pregăteşte să îl întâlnească. Aceasta este în opinia mea o mărturie extraordinară. Cred că este deosebit de frumos să ai un Papă emerit care se roagă pentru Biserică, pentru succesorul său. Este o prezenţă pe care o simţim, ştiind că el există chiar dacă nu îl vedem des, şi când îl revedem, suntem cu toţii foarte bucuroşi, pentru că ţinem la el. Îl simţim aşadar ca pe o prezenţă care ne însoţeşte, ne alină şi ne înseninează. – Ce anume vă impresionează în privinţa raportului dintre Papa Francisc şi Papa emerit Benedict al XVI-lea, ţinând cont şi de ineditul situaţiei pentru istoria Bisericii? – Este adevărat, faptul este inedit, dar este trăit cu extremă seninătate şi normalitate, pentru că motivul şi modul în care s-a petrecut acest lucru a fost extrem de liniar, de clar şi de senin. Cu siguranţă, ne amintim cu toţii de ultima întâlnire a Papei Benedict al XVI-lea cu Cardinalii care soseau la Roma pentru a participa la conclav şi, fără a şti încă la cine se referea, promitea ascultare şi respect celui care avea să îi fie succesor. Cardinalul Bergoglio era prezent şi, fără îndoială, ne amintim cu toţii acest moment. Apoi, s-a împlinit ceea ce a spus Papa Benedict al XVI-lea, prin apropierea sa discretă şi prin apropierea spirituală senină faţă de succesorul său. Prin rugăciune, prezenţa sa este simţită şi ca un sprijin, Papa Francisc cultivând acest raport, fie prin conversaţii telefonice, fie prin vizite şi alte semne de familiaritate, de respect şi de aşteptări privind sprijinul spiritual. Trăim aşadar această realitate inedită, însă frumoasă şi consolatoare în acelaşi timp. Aş spune că ori de câte ori vedem imagini ale Papei Francisc împreună cu predecesorul său, ne bucurăm cu toţii, pentru că este un exemplu frumos de uniune în Biserică, în varietatea condiţiilor existente. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1103, Ultimul acces: 2026-09-29 13:10:37
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
