ANB 2017 | Prof. Daniel Fonoage: Să arătăm tuturor cu mai mult curaj minunatele lucrări ale Bisericii şi slujitorilor săi

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

ANB 2017 | Prof. Daniel Fonoage: Să arătăm tuturor cu mai mult curaj minunatele lucrări ale Bisericii şi slujitorilor săi

[2017-02-09]

de Sorin Ioniţe

În cadrul întrunirii prezidată de Patriarhul Daniel, Profesorul Daniel Fonoage din Arhiepiscopia Alba Iuliei a rostit o alocuţiune privitoare la rolul Bisericii Ortodoxe în societatea românească actuală.
Domnia sa a subliniat că trăim vremuri tulburi, deoarece în globalizare (cel mai întins proces de transformare social-istorică din istoria omenirii) totul se rezumă în ultimă instanţă la resurse şi capital.
Daniel Fonoage abordează şi rolul Bisericii Ortodoxe Române care va trebui să-şi întărească misiunea în lume, să promoveze şi mai puternic pacea şi dialogul între oameni.
În continuare, el evidenţiază implicarea Bisericii noastre în societate. Numeroasele centre şi aşezăminte sociale, deşi puţin mediatizate, stau mărturie în acest sens.
Pentru a oferi o educaţie sănătoasă copiilor, le putem oferi exemplele puternice ale înaintaşilor, explică membrul ANB. Ei şi-au asumat valori şi principii morale, pe primul loc fiind credinţa în Dumnezeu.
Discursul profesorului se încheie prin îndemnul de a cerceta părerea Sfântului Sinod în probleme ce ţin de buna administrare a ţării. Biserica nu trebuie şi nu poate fi ignorată în nici un fel, a conchis Daniel Fonoage.
Redăm mai jos mesajul integral al Profesorului Daniel Fonoage transmis la ANB 2017:
Întrunirea Adunării Naţionale Bisericeşti reprezintă, de fiecare dată, o mare sărbătoare. Mai ales astăzi când cei aleşi la nivel de Patriarhie să rânduiască activităţile Bisericii noastre sunt invitaţi în plenul acestui for suprem să prezinte modul în care au reuşit să împlinească misiunea primită.
Eu spun că aici este un examen, şi cum un examen cu rezultate foarte bune încântă pe oricine, şi noi astăzi ne bucurăm cu toţii că am reuşit prin muncă serioasă şi prin credinţă puternică realizări deosebite în folosul credincioşilor şi al ţării, spre slava lui Dumnezeu şi a Sfintei sale Biserici. În cuvântul meu de astăzi doresc să pun pe tapetul discuţiilor câteva aspecte din viaţa Bisericii noastre şi a ţării, probleme cu care ne confruntăm zilnic la tot pasul şi a căror rezolvare doar împreună o putem găsi, prin dialog şi bună înţelegere.
Suntem contemporanii unor vremuri complicate: în globalizare totul se raportează la capital şi la accesul la resurse, sărăcia se accentuează, ideologiile radicale devin tot mai vehemente, lupta politică începe să-şi iasă din matcă, a apărut migraţia ca fugă din calea războiului şi a sărăciei şi peste toate acestea, fenomene naturale din ce în ce mai severe se produc în diferite părţi ale lumii. Acestea sunt doar câteva din problemele grave de care nicio naţiune nu este scutită şi cu care se poate confrunta în orice moment al existenţei sale.
Biserica de azi va trebui să-şi întărească misiunea în lume, să promoveze şi mai puternic pacea şi dialogul între oameni şi să-şi consolideze poziţia de bastion al apărării rolurilor creştine şi naţionale şi să înalţe stindardul iubirii hristice peste întreaga lume.
De-a lungul istoriei noastre, Biserica, prin preoţii săi, nu a ezitat să lupte pentru dreptate, libertate şi identitate naţională, alături de cei ce vibrau şi simţeau româneşte. Acum, ca întotdeauna, avem nevoie de o preoţime puternică, al cărei glas să mângâie când poporul plânge, dar şi să răsune precum dangătul clopotului de la Râmeţ ce vibrează pân’ la Putna atunci când ţara fierbe, dar şi să zguduie ca un tunet atunci când nedreptatea şi păcatul pun stăpânire peste ţară. Părintele Steinhardt spunea: mă aştept ca Biserica să nu se amestece unde nu-i şade bine a interveni şi să păstreze cu sfinţenie cele duhovniceşti, spre întărirea noastră. Totodată (…) n-aş vrea să fie nici oarbă şi nici nepăsătoare la păsurile credincioşilor şi la complicaţiile existenţei.
Lucrarea social-filantropică a Bisericii este una vizibilă. Biserica noastră dovedeşte prin acţiunile sale că nu este străină de ofurile şi nevoile celor mulţi. Implicarea ei este vizibilă pentru cei care au ochi de văzut în acest sens. Pe tot cuprinsul ţării, preoţii noştri administrează centre şi aşezăminte sociale, case de copii, cantine sociale, case pentru persoane vârstnice şi multe altele care din păcate sunt prea puţin mediatizate. Nu aş dori această mediatizare ca pe o laudă, ci ca un răspuns celor care nu contenesc în a acuza Biserica de inacţiune în domeniul social şi filantropic. Vreau să spun că am rămas impresionat până la lacrimi când am auzit peste 1.000 de copii aflaţi în grija Bisericii rostind rugăciunea Tatăl nostru alături de ierarhul lor în Catedrala Reîntregirii şi astfel mi-am întărit credinţa şi optimismul că în faţa Marelui Judecător putem mărturisi cu convingere: Doamne, misiune îndeplinită!
Prin milostenie ne identificăm ca ucenici ai Domnului şi împărtăşim iubirea noastră frăţească tuturor. Ce sugestiv spunea Părintele Arsenie Boca: Fără milostenie, însăşi rugăciunea e fără rod. Cu ce nădejde te vei ruga lui Dumnezeu, când tu nu ascuţi rugăciunile oamenilor ce sunt asemenea ţie? Cum vei cere împreună cu credincioşii din biserică «Dă Doamne!» când tu însuţi nu dai săracilor, deşi poţi să dai? Cu ce gură vei spune «Auzi-mă Doamne!» când tu însuţi nu-l auzi pe cel sărac sau mai adevărat pe Hristos Care strigă spre tine prin sărac?
Cu mai mult curaj să arătăm tuturor minunatele lucrări ale Bisericii şi ale slujitorilor săi, în primul rând ca factor de formare spirituală că puterea exemplului este mult mai mare decât puterea cuvintelor. Chiar Mântuitorul ne-a spus: «V-am dat pildă ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu».
Dacă tot am vorbit despre puterea exemplului, nu pot să înţeleg de ce este promovată cu atâta vehemenţă în mass-media decadenţa şi ticăloşia umană, de parcă moralitatea şi frumuseţea acestui neam ar lipsi cu desăvârşire. Unde sunt exemplele puternice ale românilor în spiritul cărora să ne creştem copiii? Şi Doamne, cât de multe sunt!
Oare câţi ştiu că acum aproape 200 de ani, în Roşia Montană, în inima Apusenilor, a trăit un proprietar de mină, Mihăilă Gritta, care după ce a descoperit în mina lui aproape 2 tone de aur a construit 7 biserici ortodoxe şi 7 şcoli confesionale pentru românii transilvăneni, într-o perioadă în care tăvălugul greco-catolic părea de nestăvilit. Acest român autentic şi creştin adevărat nu şi-a construit palat, deşi putea s-o facă, ci s-a îngrijit de neamul său şi de sufletul său pe care îl închinase Domnului. Iată unul din miile de exemple monumentale care arată frumuseţea şi măreţia neamului românesc.
Să dăm dovadă că suntem urmaşii voievozilor, a lui Horea şi Avram Iancu, a lui Eminescu şi Eliade şi urmaşii celor nenumăraţi care au ales mai bine jertfa supremă decât compromisul existenţial într-o lume fără valori naţionale şi principii morale şi mai ales fără Dumnezeu.
Să punem cu toţii umerii şi să clădim o ţară dreaptă, în care oamenii să trăiască fericiţi şi mândri că sunt români şi creştini adevăraţi.
Vreau să închei cu un îndemn pe care l-am lansat şi la întâlnirea precedentă celor aflaţi la cârma cetăţii de a nu neglija glasul Bisericii şi de a cere părerea Sfântului Sinod în problemele mari ale ţării, pentru binele neamului nostru. Biserica nu trebuie şi nu poate fi ignorată în nici un fel, pentru că, aşa cum spunea marele Petre Ţuţea, în Biserică eşti comparat cu Dumnezeu, fiindcă exprimi chipul şi asemănarea Lui. Dacă Biserica va dispărea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar dispărea şi omul. Să ne rugăm Lui Dumnezeu cu stăruinţă pentru pace în lume şi linişte în ţară şi Domnul să binecuvinteze poporul român şi Biserica sa dreptmăritoare! Doamne ajută!
Citeşte şi: Prof. Daniel Fonoage: „Să nu uite nimeni că atunci când statul era neputincios Biserica a păstrat unitatea de neam, limba şi credinţa poporului nostru”

Sursa: www.alianta-familiilor.ro

Contor Accesări: 1215, Ultimul acces: 2026-09-29 14:44:43

Timp total: 0.03s...

[]:1