© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Creştinul este sclavul iubirii, nu al obligaţiei[2017-02-07]Liturghie în capela Casei Santa Marta06.02.2017, Vatican (Catholica) - Celor rigizi le este „frică” de libertatea pe care Dumnezeu ne-o dă, le este „frică de iubire”, a spus Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată luni, 6 februarie 2017, în capela Casei Santa Marta din Vatican. Alături de Pontiful Roman, la celebrare au participat şi Episcopii Bisericii patriarhale Catolice Copte din Alexandria, aflaţi la Roma pentru vizita ad limina. Sfântul Părinte a subliniat faptul că creştinul este „sclav” al iubirii, nu al obligaţiei. Episcopul Romei şi-a dezvoltat predica în jurul Psalmului 103, propus de liturgia zilei, „un cânt de laudă” lui Dumnezeu pentru minunile Sale, citim în materialul de pe situl Radio Vatican. Tatăl, a observat Pontiful, „lucrează pentru a face această minune a creaţiei şi pentru a face cu Fiul această minune a recreării”. El şi-a amintit că odată un copil l-a întrebat ce anume făcea Dumnezeu înainte de a crea lumea. „Iubea”, a fost răspunsul Papei Francisc, care s-a întrebat apoi: „De ce a creat Dumnezeu lumea?” „Simplu, pentru a împărtăşi plinătatea Sa, pentru a avea pe cineva căruia să-i dea şi cu care să împărtăşească plinătatea Sa”. Dumnezeu îl trimite apoi pe Fiul Său pentru a „re-aranja”: face „din urât, frumos; din eroare, adevăr; din rău, bun”. „Când Isus spune: ‘Tatăl lucrează mereu; şi Eu lucrez mereu’, învăţătorii de lege se scandalizează şi doresc să îl ucidă pentru aceasta. De ce? Pentru că nu ştiau să primească lucrurile lui Dumnezeu ca pe un dar. Doar ca pe justiţie: ‘Acestea sunt poruncile. Dar sunt puţine, facem mai multe’. Şi în loc să-şi deschidă inima darului, s-au ascuns, au căutat refugiu în rigiditatea poruncilor, pe care le-au multiplicat până la cinci sute, sau mai mult… Nu ştiau să primească darul. Şi darul se primeşte doar cu libertate. Iar acestor rigizi le era frică de libertatea pe care Dumnezeu ne-o dă; le era frică de iubire”. Sfântul Părinte a observat că „după ce Isus spune aceasta, ‘doreau să-l ucidă'”. Aceasta „pentru că a spus că Tatăl a făcut această minune ca pe un dar”. „Pentru aceasta astăzi l-am lăudat pe Tatăl: ‘Mare eşti, Doamne! Te iubesc atât de mult pentru că mi-ai dat acest dar! M-ai mântuit, m-ai creat’. Aceasta este rugăciunea de laudă, rugăciunea de bucurie, rugăciunea care ne dă bucuria vieţii creştine. Şi nu acea rugăciune închisă, tristă, a persoanei care niciodată nu ştie să primească un dar pentru că îi este frică de libertatea pe care o poartă cu sine un dar. Ştie să facă doar ceea ce este dator să facă, dar datoria închide. Sclavi ai obligaţiei, nu ai iubirii. Când devii sclav al iubirii, eşti liber! Este o sclavie frumoasă. Dar aceştia nu înţelegeau”. Episcopul Romei a subliniat că „cele două minuni ale Domnului” sunt „minunea creaţiei şi minunea răscumpărării, a recreării”. „Cum primesc eu acest dar pe care Dumnezeu mi l-a dat? Cum primesc eu răscumpărarea, iertarea pe care Dumnezeu mi-a dat-o, faptul de a mă face fiu cu Fiul Său? Cu iubire, cu sensibilitate, cu libertate, sau mă ascund în rigiditatea poruncilor închise, care mereu sunt mai sigure, între ghilimele, dar nu îţi dau bucurie, pentru că nu te fac liber. Fiecare dintre noi se poate întreba cum trăieşte aceste două minuni, minunea creării şi minunea re-creării. Domnul să ne facă să înţelegem acest lucru mare şi să ne facă să înţelegem ceea ce El făcea înainte de a crea lumea: iubea! Să ne facă să înţelegem iubirea Sa faţă de noi şi noi să putem spune, cum am spus astăzi: Eşti nemărginit de mare Doamne! Mulţumesc, mulţumesc!” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1036, Ultimul acces: 2026-09-29 02:11:22
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
