© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Idolii ne dezamăgesc întotdeauna, Dumnezeu niciodată[2017-01-11]Papa Francisc11.01.2017, Vatican (Catholica) - În cadrul audienţei generale din ziua de miercuri, 11 ianuarie 2017, Papa Francisc a criticat cultul adus idolilor, avertizând împotriva speranţei false pe care o pot da frumuseţea, bogăţia şi puterea – care conduc o persoană la a se încrede în promisiuni false mai degrabă decât în Domnul. „Este urât să auzi şi provoacă durere sufletului ceea ce odată, în urmă cu mulţi ani, am auzit în Dieceza de Buenos Aires: o femeie bună, foarte frumoasă, se lăuda cu frumuseţea, şi comenta, ca şi cum ar fi natural: ‘Eh, da, a trebuit să avortez pentru că silueta mea este foarte importantă’. Aceştia sunt idolii, şi te duc pe drumul greşit, nu-ţi dau fericirea.” Papa Francisc s-a adresat credincioşilor prezenţi în Aula Paul al VI-lea din Vatican, continuând seria sa de cateheze despre speranţa creştină. În timp ce până acum s-a concentrat pe semnificaţia şi izvorul speranţei, în cadrul audienţei generale de săptămâna aceasta a evidenţiat mai multe tipuri de speranţe false care pot pune în pericol relaţia cuiva cu Dumnezeu. În discursul său, Sfântul Părinte a spus că speranţa este „o necesitate primară a omului: a spera în viitor, a crede în viaţă, aşa-numita ‘gândire pozitivă'”, dar a atras atenţia că „este important ca această speranţă să fie pusă în ceea ce poate ajuta cu adevărat să trăim şi să dăm sens existenţei noastre”. Sfânta Scriptură ne avertizează „cu privire la speranţele false pe care lumea ni le prezintă, demascând inutilitatea lor şi arătându-le nesocotinţa. Şi face aceasta în diferite moduri, dar mai ales denunţând falsitatea idolilor în care omul este tentat încontinuu să-şi pună încrederea, făcând din ei obiectul speranţei sale”. „Cine are credinţă, se încrede în Dumnezeu, însă vine momentul în care, ciocnindu-se cu dificultăţile vieţii, omul experimentează fragilitatea acelei încrederi şi simte nevoia de certitudini diferite, de siguranţe tangibile, concrete… Atunci suntem tentaţi să căutăm mângâieri chiar şi efemere, care par să umple golul singurătăţii şi să aline truda de a crede. Şi credem că le putem găsi în siguranţa pe care poate s-o dea banul, în alianţele cu cei puternici, în mondenitate, în ideologiile false.” „Uneori le căutăm într-un dumnezeu care să se poată conforma cererilor noastre şi să intervină în mod magic pentru a schimba realitatea şi a o face aşa cum o vrem noi; un idol, întocmai, care ca atare nu poate să facă nimic, neputincios şi mincinos. Însă nouă ne plac idolii, ne plac mult!” Papa Francisc a amintit de prezicătorii pe care i-a văzut într-un parc din Buenos Aires: „A merge la prezicător sau la prezicătoare care citesc cărţile: acesta este un idol! Acesta este idolul, şi când noi suntem atât de alipiţi de el, cumpărăm speranţe false. În timp ce în aceea care este speranţa gratuităţii, pe care ne-a adus-o Isus Cristos, dându-şi viaţa pentru noi gratuit, în aceea uneori nu ne încredem mult.” Pontiful a arătat că idolii nu sunt întotdeauna făcuţi din metal sau din alt material, ci există şi unii construiţi „cu mintea noastră”, „când ne încredem în realităţi limitate pe care le transformăm în absolute, sau când îl reducem pe Dumnezeu la schemele noastre şi la ideile noastre de divinitate; un dumnezeu care ni se aseamănă, comprehensibil, previzibil… Omul, imagine a lui Dumnezeu, îşi fabrică un dumnezeu după propria sa imagine, şi este şi o imagine nereuşită: nu aude, nu acţionează şi mai ales nu poate să vorbească. Însă noi suntem mai mulţumiţi să mergem la idoli decât să mergem la Domnul. Suntem de atâtea ori mai mulţumiţi cu speranţa efemeră pe care ne-o dă un idol fals decât marea speranţă sigură pe care ne-o dă Domnul.” „Ideologiile cu pretenţia lor de absolut, bogăţiile – şi acesta este un mare idol -, puterea şi succesul, vanitatea, cu iluzia lor de veşnicie şi de atotputernicie, valori precum frumuseţea fizică şi sănătatea, când devin idoli cărora să se jertfească orice lucru, toate sunt realităţi care zăpăcesc mintea şi inima, şi în loc să favorizeze viaţa conduc la moarte.” Papa a citat din cuvintele psalmistului: „Domnul îşi aminteşte de noi şi ne binecuvântează” (Psalmul 115,12), încurajând: „Întotdeauna Domnul îşi aminteşte. Chiar şi în momentele urâte El îşi aminteşte de noi. Şi aceasta este speranţa noastră. Şi speranţa nu dezamăgeşte. Niciodată. Niciodată. Idolii dezamăgesc mereu: sunt fantezii, nu sunt realităţi”. „Iată realitatea minunată a speranţei: încrezându-ne în Domnul, devenim asemenea Lui, binecuvântarea Sa ne transformă în fii ai Săi, care împărtăşesc viaţa Sa. Speranţa în Dumnezeu ne face să intrăm, ca să spunem aşa, în raza de acţiune a amintirii Sale, a memoriei Sale care ne binecuvântează şi ne mântuieşte. Şi atunci poate să apară acel Aleluia, lauda adusă Dumnezeului viu şi adevărat, care pentru noi s-a născut din Maria, a murit pe cruce şi a înviat în glorie. Şi în acest Dumnezeu noi avem speranţă, şi acest Dumnezeu – care nu este un idol – nu dezamăgeşte niciodată.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1768, Ultimul acces: 2026-09-26 14:26:57
|
Timp total: 0.03s...
[1]:1
