© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Pierderea unui copil şi găsirea speranţei[2017-01-05]Papa Francisc05.01.2017, Vatican (Catholica) - În timp ce nu există cuvinte sau gesturi care să fie suficiente pentru a aduce mângâiere celor care suferă după pierderea unui copil, Papa Francisc a afirmat că răspunsul lui Dumnezeu la lacrimile noastre este să ofere speranţă – speranţa în promisiunea vieţii veşnice. Reflectând asupra Rahelei, figură a Vechiului Testament, care este pomenită în cartea lui Ieremia, plângând „pentru fiii ei, căci nu mai sunt”, Sfântul Părinte şi-a dedicat audienţa generală din 4 ianuarie răspunsului lui Dumnezeu la această situaţie. „Dumnezeu, cu delicateţea sa şi iubirea Sa, răspunde la plânsul Rahelei cu cuvinte adevărate, nu prefăcute”, a spus Papa, amintind apoi de cuvintele Domnului scrise de Ieremia: „Opreşte-ţi glasul din plâns şi ochii din lacrimi, pentru că este o răsplată pentru lucrările tale şi ei se vor întoarce din ţara duşmanului! Există o speranţă pentru viitorul tău şi fiii tăi se vor întoarce între hotarele tale” (Ier 31,16-17). Durerea Rahelei la pierderea copiilor ei „cuprinde în sine durerea tuturor mamelor din lume, din orice timp, şi lacrimile oricărei fiinţe umane care plânge pierderi ireparabile”. Refuzul Rahelei să fie consolată arată profunzimea durerii ei – „o durere proporţională cu iubirea”. „Orice mamă ştie toate acestea; şi sunt atâtea, şi astăzi, mamele care plâng, care nu se resemnează cu pierderea unui fiu, nemângâiate în faţa unei morţi imposibil de acceptat”, a continuat Pontiful. „Acest refuz al Rahelei care nu vrea să fie mângâiată ne învaţă şi câtă delicateţe ne este cerută în faţa durerii celuilalt. Pentru a vorbi despre speranţă celui care este disperat trebuie împărtăşită disperarea sa; pentru a şterge o lacrimă de pe faţa celui care suferă, trebuie unit plânsul nostru cu al său. Numai aşa cuvintele noastre pot să fie realmente capabile să dea un pic de speranţă. Şi dacă nu pot să spun astfel de cuvinte, cu plâns, cu durere, mai bine tăcerea; mângâierea, gestul şi niciun cuvânt.” Dacă numele Rahelei ne este cunoscut multora este pentru că evanghelistul Matei face referire la ea în contextul uciderii pruncilor nevinovaţi (vezi Matei 2,16-18). „Un text care ne pune în faţa tragediei uciderii de fiinţe umane lipsite de apărare, a ororii puterii care dispreţuieşte şi suprimă viaţa. Pruncii din Betleem au murit din cauza lui Isus. Şi El, Miel nevinovat, avea să moară după aceea, la rândul său, pentru noi toţi. Fiul lui Dumnezeu a intrat în durerea oamenilor. Nu trebuie uitat acest lucru. Când cineva mi se adresează şi îmi pune întrebări dificile, de exemplu: ‘Spuneţi-mi, părinte: de ce suferă copiii?’, cu adevărat eu nu ştiu ce să răspund. Spun numai: ‘Priveşte Răstignitul: Dumnezeu ni l-a dat pe Fiul său, El a suferit, şi poate că acolo vei găsi un răspuns.'” Indicând cu mâna spre cap a încheiat: „răspunsuri de aici nu există. Numai privind iubirea lui Dumnezeu care îl dă pe Fiul său care îşi oferă viaţa pentru noi poate indica vreun drum de mângâiere. Şi pentru aceasta spunem că Fiul lui Dumnezeu a intrat în durerea oamenilor; a împărtăşit şi a primit moartea; Cuvântul Său este în mod definitiv cuvânt de mângâiere, pentru că se naşte din plâns. Şi pe cruce El, Fiul muribund, va fi cel care va dărui o nouă rodnicie mamei Sale, încredinţându-i-l pe discipolul Ioan şi făcând-o mamă a poporului celor care cred. Moartea este învinsă şi astfel ajunge la împlinire profeţia lui Ieremia. Şi lacrimile Mariei, ca acelea ale Rahelei, au generat speranţă şi viaţă nouă.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1597, Ultimul acces: 2026-09-27 02:50:44
|
Timp total: 0.03s...
[1]:1
