Papa Francisc: Avem nevoie de speranţă, nu de optimism - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Papa Francisc: Avem nevoie de speranţă, nu de optimism

[2017-01-05]
Papa Francisc
05.01.2017, Vatican (Catholica) - În cadrul unei audienţe cu persoanele din zonele devastate de cutremure din centrul Italiei, Papa Francisc a subliniat nevoia de a merge înainte cu speranţă, apropiere şi solidaritate, mai degrabă decât cu un sentiment fals de optimism. „Durerea este mare… rănile inimilor sunt acolo”, le-a spus Pontiful miilor de persoane reunite în Aula Paul al VI-lea din Vatican pentru audienţa din 5 ianuarie 2017. El a explicat că în timp ce procesul de reconstruire este important, el nu este ceva superficial. Reconstruirea inimii, mai presus de toate, nu este ideea roză că „mâine va fi mai bine, nu este optimism… nu este loc de optimism aici”.
În timp ce o atitudine optimistă este utilă pentru momente scurte, pentru a da energie sau a ajuta o persoană să meargă înainte, mai presus de toate este nevoie de speranţă. Sfântul Părinte s-a întâlnit cu mii de indivizi şi familii din localităţile devastate atunci când un cutremur cu magnitudinea de 6,2 a lovit oraşul Norcia, la aproximativ 100 km nord-est de Roma, în 24 august 2016, soldându-se cu aproape 300 de morţi. În cadrul audienţei, Papa a ascultat două mărturii şi şi-a luat notiţe, lăsând la o parte discursul pregătit şi vorbind liber familiilor, dintre care multe sunt în continuare fără locuinţă.
În discursul său, Papa a luat cuvinte şi fraze din mărturiile celor doi bărbaţi – un soţ şi tată, Raffaele, şi un preot paroh, pr. Luciano. În această situaţie, „cel mai rău lucru este să ţii o predică! Aşa că am dorit să iau ceea ce au spus inimile voastre, să îmi însuşesc aceste cuvinte şi să le spun împreună cu voi”. S-a concentrat mai întâi pe importanţa la a „reconstrui”, în special nevoia de „a reconstrui inimile înainte de a reconstrui casele. A reconstrui ţesutul social şi uman”. S-a oprit apoi la imaginea mâinilor, în special a mâinilor folosite pentru a-i îmbrăţişa pe cei dragi, a-i conduce la locuri sigure şi a elibera oamenii de sub dărâmături. Pentru a construi cu adevărat este nevoie atât de inimi cât şi de mâini.
Uneori gândul de a întreba: „De ce?” vine în minte, a spus Papa, dar există unele întrebări „care nu au un răspuns”. A mai amintit că în discursul său, pr. Luciano a spus că în ciuda devastării, mulţi oameni au ales să rămână acolo „pentru a nu răni mai mult pământul nostru… a nu răni mai mult ceea ce este deja rănit”. Concentrându-se pe cuvântul „rană”, Papa a arătat să „toţi au suferit ceva”, fie că este pierderea unei case, a unui părinte sau a unui copil. În aceste împrejurări, „tandreţea inimii”, exprimată în „tăcere şi mângâieri”, „înfăptuieşte miracole în momentele de durere”.
Au existat de asemenea momente de reconciliere între persoane, care au lăsat deoparte diferenţele lor şi s-au reunit printr-o îmbrăţişare, un sărut şi chiar prin lacrimi. „A plânge nu face decât bine”, dar „a plânge împreună este mai bine”. Pornind de la cuvintele lui Raffaele, care a spus că în timp ce familia lui este bine, „viaţa noastră nu mai este aceeaşi” după cutremur, Papa a recunoscut că „rănile se vindecă, dar cicatricile vor rămâne pentru totdeauna. Şi ele vor fi o aducere aminte a acestui moment de durere”. Dar a evidenţiat şi virtuţile pe care pr. Luciano, mândru, a spus că le-a văzut la oameni după cutremur: „tăria, răbdarea şi solidaritatea reciprocă”.
Pontiful s-a declarat şi el mândru de preoţii din zonă care au ales să rămână, în loc să îi abandoneze pe credincioşi şi pământul lor într-un timp de nevoie. „Este bine să aveţi păstori care atunci când văd un lup nu fug. Am pierdut, da, am pierdut multe lucruri; case, familii, dar am devenit o mare familie în alt sens”. Papa şi-a încheiat discursul concentrându-se pe importanţa apropierii, explicând că a sta aproape unii de alţii „ne face mai umani, mai buni, mai curajoşi”. Le-a mai spus celor prezenţi să nu îşi piardă capacitatea de a visa în procesul de reconstruire.

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 1671, Ultimul acces: 2026-09-27 02:40:03