Papa Francisc: Este nevoie de o nouă cultură vocaţională

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Papa Francisc: Este nevoie de o nouă cultură vocaţională

[2017-01-06]

Papa Francisc
06.01.2017, Vatican (Catholica) - Este nevoie de o perspectivă proaspătă şi curajoasă legat de ajutarea tinerilor pentru a-şi discerne şi descoperi vocaţia, a afirmat Papa Francisc joi, subliniind importanţa sfinţeniei personale şi angajamentul pentru slujirea altora. Astăzi „este urgent să aducem în comunitatea creştină o nouă ‘cultură vocaţională'”, a afirmat Sfântul Părinte în discursul pregătit pentru evenimentul din 5 ianuarie. Pastoraţia vocaţională deschide orizonturi largi, a spus el, subliniind că trebuie să fie capabilă „să citească cu curaj realitatea aşa cum este”, cu greutăţile şi rezistenţa incluse, în acelaşi timp „recunoscând semnele de generozitate şi de frumuseţe din inima omului”.
Sfântul Părinte a vorbit participanţilor la evenimentul din 3-5 ianuarie organizat de Biroul pentru Vocaţii al Conferinţei Episcopale Italiene, desfăşurat sub tema „Ridicaţi-vă, mergeţi şi nu vă temeţi. Vocaţia şi sfinţenia: sunt în misiune”. Amintind că în 2018 Sinodul Episcopilor va discuta despre „tineri, credinţă şi discernământul vocaţional”, Papa a spus că aceste subiecte trebuie să fie tot mai mult în atenţie. „‘Da’-ul total şi generos al unei vieţi dăruite este asemenea cu un izvor de apă, ascuns de atâta timp în adâncimile pământului, care aşteaptă să izvorască şi să curgă în afară, într-un râuleţ de puritate şi prospeţime. Astăzi tinerii au nevoie de un izvor de apă proaspătă pentru a se adăpa şi apoi a continua drumul lor de căutare. ‘Tinerii au dorinţa unei vieţi mari. Întâlnirea cu Cristos, a se lăsa cuprinşi şi conduşi de iubirea Sa, lărgeşte orizontul existenţei şi dăruieşte o speranţă solidă care nu dezamăgeşte’ (Enciclica Lumen fidei, 53).”
Papa a oferit şi o cheie pentru pastoraţia vocaţională: „Pentru a fi credibili şi a intra în sintonie cu tinerii, trebuie privilegiată calea ascultării, a şti ‘să se piardă timp’ în primirea întrebărilor lor şi a dorinţelor lor. Mărturia voastră va fi cu atât mai convingătoare dacă veţi şti să povestiţi, cu bucurie şi adevăr, frumuseţea, uimirea şi minunăţia de a fi îndrăgostiţi de Dumnezeu, bărbaţi şi femei care trăiesc cu recunoştinţă alegerea lor de viaţă pentru a-i ajuta pe alţii să lase o amprentă inedită şi originală în istorie. Aceasta cere să nu fim dezorientaţi de solicitările exterioare, ci să ne încredem în milostivirea şi în duioşia Domnului reînsufleţind fidelitatea alegerilor noastre şi prospeţimea ‘primei iubiri’.”
Dar cele citate până aici fac parte din discursul înmânat participanţilor. La faţa locului Papa a ales să vorbească liber, amintind că primul cuvânt al temei întâlnirii este cel spus de înger lui Petru în închisoare: „Ridică-te!” Şi a continuat direct: „Mă întreb câţi tineri, băieţi şi fete, simt astăzi în inima lor acel ‘ridică-te!’ şi câţi – preoţi, consacraţi, surori – închid uşile”. Şi a amintit de cineva care îndemna la mai multe rugăciuni şi mai puţine întâlniri. „Să ne rugăm este nevoie”, a admis Pontiful, „însă să ne rugăm cu uşa deschisă! Cu uşa deschisă. Pentru că numai mulţumindu-ne să facem o întâlnire, fără a ne asigura că uşile sunt deschise, nu foloseşte. Şi uşile se deschid cu rugăciunea, bunăvoinţa, riscul. A risca împreună cu tinerii.” Şi a continuat invitând la rugăciune, care este „prima îndatorire a Episcopilor”. „Aş putea să fac planul pastoral cel mai mare, organizarea cea mai perfectă, dar fără plămada rugăciunii va fi pâine nedospită. Nu va avea forţă.”
Papa a explicat de ce este nevoie dacă vrem vocaţii: „uşă deschisă, rugăciune, a sta pironiţi de scaun pentru a-i asculta pe tineri. ‘Dar sunt aerieni!’ Binecuvântat să fie Domnul! Ţie îţi revine să îi ‘aterizezi’. A-i asculta: apostolatul urechii. ‘Vor să se spovedească, dar spovedesc mereu aceleaşi lucruri.’ ‘Şi tu, când erai tânăr, ai uitat?’ Răbdarea: a asculta, ca să se simtă acasă, primiţi; ca să se simtă binevoiţi. Şi de mai multe ori fac copilării: mulţumire fie lui Dumnezeu, pentru că nu sunt bătrâni. Este important ‘a pierde timp’ cu tinerii. Uneori plictisesc, pentru că – aşa cum spuneam – vin mereu cu aceleaşi lucruri; însă timpul este pentru ei. Mai mult decât a le vorbi, trebuie ascultaţi şi să se spună numai o ‘picăturică’, un cuvânt acolo, şi gata, pot să plece. Şi aceasta va fi o sămânţă care va lucra dinăuntru.”
Sfântul Părinte a vorbit şi despre importanţa adaptării metodelor la vremuri. A povestit despre experienţa sa, când lucrurile erau mai „statice”. Pentru ziua de astăzi însă a recomandat „a se inventa acţiuni pastorale care să îi implice pe tineri, în ceva care să îi determine să facă ceva: în vacanţă să mergem o săptămână să facem o misiune în satul acela, sau să facem ajutor social în satul celălalt, sau în fiecare săptămână să mergem la spital, asta, aia…, sau să dăm de mâncare celor fără adăpost în marile oraşe. […] Tineri în mişcare, nu opriţi. Tinerii opriţi, care au totul sigur… sunt tineri ieşiţi la pensie!” Nu în ultimul rând Pontiful a vorbit şi despre importanţa mărturiei. „Mărturiile noastre sunt ceea ce îi atrage pe tineri. Mărturii ale preoţilor buni, ale surorilor bune.”
Discursul scris se încheie astfel: „Să ne simţim mânaţi de Duhul Sfânt ca să găsim cu curaj drumuri noi în vestirea evangheliei vocaţiei; pentru a fi bărbaţi şi femeie care, ca sentinele (cf. Ps 130,6), ştiu să perceapă firele de lumină ale noilor zori, într-o reînnoită experienţă de credinţă şi de pasiune pentru Biserică şi pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Să ne mâne Duhul ca să fim capabili de o răbdare iubitoare, care nu se teme de inevitabilele încetineli şi rezistenţe ale inimii umane. Vă asigur rugăciunea mea; şi voi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc.”

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 1651, Ultimul acces: 2026-09-27 08:30:49

Timp total: 0.03s...

[1]:1