PS Virgil Bercea despre BOR, Papi şi altele

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

PS Virgil Bercea despre BOR, Papi şi altele

[2016-12-16]

PS Virgil Bercea
16.12.2016, Oradea (Catholica) - Ultimul număr al revistei Catholic Market include un amplu interviu cu PS Virgil Bercea, Episcopul greco-catolic de Oradea. Vă oferim o a doua selecţie din interviu, cu fragmente în care Episcopul vorbeşte despre relaţia cu BOR, despre cei trei Papi pe care i-a cunoscut şi despre alte lucruri.
– Vorbeaţi la un moment dat de atacurile pe care presa Occidentală le avea asupra Bisericii Catolice din Franţa sau din alte ţări. Biserica şi nu doar cea ortodoxă, la noi, reclamă aceste atacuri cu titlu personal şi local, doar în România.
– Din păcate, Biserica şi creştinii sunt cei mai agresaţi în toată lumea. Vedem în ţară că Biserica Ortodoxă este foarte atacată. Dincolo de faptul ca ei sunt ortodocşi, sunt preoţi şi aceste atacuri nu fac decât să destructureze ceea ce este mai intim în sufletul unui popor, latura spirituală, taina. Când B.O. este atacată, eu o resimt acut şi mă doare, pentru că nici noi nu suntem scutiţi de aceste atacuri. Păcat că unii jurnalişti insistă doar pe negativ. Nu ascundem faptul că se poate greşi, dar Biserica face totuşi foarte multe lucruri bune, bune pentru oameni şi sufletul lor.
– Un motiv al acestei tensiuni dintre o parte a presei şi Biserică este şi faptul că nu sunt folosite corect instrumentele de comunicare publică?
– Este adevărat. Probabil că este o greşeală. Probabil ar trebui şi o apropiere mai mare de credincioşi. Bărnuţiu, pe Câmpia Libertăţii de la Blaj o zis „ţineţi cu poporul ca să nu rătăciţi!” Poporul, văzut ca neam, care poartă mai departe valorile, are simţul măsurii foarte puternic dezvoltat.
– Aţi avut ocazia să cunoaşteţi trei Papi: Ioan Paul al II-lea, Benedict al XVI-lea şi Francisc.
– Sunt personalităţi diferite. Ioan Paul al II-lea şi PS Todea semănau foarte mult şi ca fizionomie, dar şi în modul de gândire şi de a acţiona. Aveau o dârzenie amândoi dată de purtarea crucii. Atitudinea din vorbire era foarte asemănătoare. Puteai să mergi la PS Todea distrus şi plecai exuberant şi nu-ţi spunea mare lucru, dar îţi spunea cu convingere, cu „putere multă”. Am stat foarte mult cu Papa Ioan Paul al II-lea. Mă chema să ]i citesc texte în limba română. Asculta foarte atent, mă punea să repet şi mă ţinea aşa, de după gât. Asta se întâmpla la începutul anilor 90. Am fost la foarte multe Liturghii în capela personală, cu preoţi români. Mă cunoştea destul de bine. Am stat la masă cu Domnia Sa de foarte multe ori şi cu alţi Episcopi. Era foarte emoţionantă întâlnirea la început, dar după câteva minute te făcea să te simţi în largul tău. Dacă vă uitaţi la pozele de la Bucureşti, într-un loc mergeam de mână, se sprijinea de braţul meu. Benedict este un alt tip, un teolog de o profunzime şi claritate extraordinară a expunerii. Când citeşti „Isus din Nazaret” parcă citeşti o povestioară dar are o teologie şi un fir roşu clar. Când am fost la Sidney îmi făcea cu mâna, aşa, ca un „Ciao Padre”, foarte convivial.
Papa Francisc, când am fost la Sinod, am locuit la Casa Santa Marta şi te întâlneşti frecvent cu el, la cină sau la masă. Într-o zi am luat masa cu el, cei din România, şi spune la un moment dat „este un băiat aici, Petrică, serveşte la masă şi doreşte să facem o poză împreună. Ce părere aveţi? Sunteţi de acord?” Am fost surprinşi. Petrică, lucrează la Santa Marta, unde locuieşte şi mănâncă Papa Francisc, dar la sfârşit am făcut poza. Poţi să te întâlneşti cu Papa în orice moment şi să îi spui „Poftă bună Santo Padre!” şi intră şi el în dialog cu tine: „Cosa ce qua – ce este aici”? Pentru că la prânz sau cină este un bufet cu autoservire. Vine liftul şi te întâlneşti cu el în lift. E o normalitate. În fiecare miercuri sau sâmbătă, la audienţele generale, orice Episcop poate să meargă în audienţă şi îl salută pe Papa. Personalitatea dânsului trebuie înţeleasă în maniera contextului cultural al Argentinei. Acolo sunt faimoasele „favelas”, unde este o sărăcie de neînchipuit. Când era la Buenos Aires mergea foarte des acolo ca preot şi episcop apoi. Ştie foarte bine ce spune atunci când vorbeşte despre sărăcie şi milostivire pentru că le-a trăit pe viu.
– Aţi fost de faţă atunci când Patriarhul Teoctist l-a vizitat pe Cardinalul Todea la Reghin? De ce a venit?
– Din partea noastră, gestul a fost foarte apreciat. Mereu am încercat să avem un dialog sincer şi să ne apropiem de fraţii ortodocşi, să obţinem firesc unele biserici, fără tensiune. PS Todea a fost foarte impresionat de vizita Patriarhul Teoctist. Sunt lucruri aşa, care se leagă peste timp. În 1948, Episcopii noştri erau cu domiciliu forţat la Dragoslavele iar Patriarhul Iustinian l-a trimis pe Episcopul Vicar Teoctist să le spună că: „mâna protectoare a Patriarhului este asupra lor şi dacă nu semnează trecerea la Ortodoxie se vede obligat să îi dea securităţii”. Episcopul Bălan de la Lugoj a spus: „Preasfinţite, dacă aţi fi venit cu argumente teologice am fi putut discuta, dar trebuie să înţelegeţi că avem şi noi credinţa noastră.” De data aceasta venea Patriarhul Teoctist la Cardinalul Todea. Anii au trecut. Nu mai erau tensiuni. Ai noştri au oferit toată suferinţa lui Cristos. Vizita Patriarhului a avut o conotaţie ecumenică, de apropiere frăţească deosebită. Dincolo de sentimentele umane a fost un gest de apreciere faţă de un om care a reuşit să pună pe picioare Biserica iar apoi, Dumnezeu i-a dat o nouă încercare, suferinţa trupească. Erau ca doi bătrânei care s-au îmbrăţişat frăţeşte şi care priveau trecutul cu detaşare.
– Am înţeles că PS Iuliu Hossu i se propusese scaunul de Mitropolit al Moldovei şi a refuzat.
– Da, se ştie acest lucru. Acelaşi lucru i-a propus securitatea şi PS Todea, mai apoi. Propunerile astea se făceau deoarece se dorea ca un Episcop să fie cel care rupe peceţile de la 1700 cu Roma. Se propunea lui Iuliu Hossu scaunul Moldovei, cu promisiunea că apoi, conform tradiţiei, va ajunge Patriarhul României. Aranjamente umane care nu ţin cont de planul Domnului. Nimeni nu putea şti în 1948 că Iuliu Hossu va deveni, după toată suferinţa, Cardinal şi că Alexandru Todea va reînnoda firul în 1990.
– În ce limbă vorbeau Patriarhul şi Papa la întâlnirea de la Bucureşti şi apoi la Roma?
– Patriarhul ştia franceză. Deci în franceză.
– Atunci contextul a fost generat firesc. Ar mai putea fi generat un astfel de context acum?
– Cred că da. Îl cunosc pe Preafericitul Daniel. La ora actuală este mai retras, dar cred că o întâlnire cu Papa ar fi posibilă şi benefică. Sunt, din păcate, grupări în interiorul Bisericii Ortodoxe care atacă foarte puternic Patriarhul şi ierarhia. Ei sunt crescuţi chiar în interiorul Bisericii Ortodoxe dar nu pot depăşi anumite bariere de viziune şi iau „ad literam” anumite lucruri pe care le-au învăţat. Este foarte important să se vadă totul şi să se aleagă binele. Am văzut cât este de atacat IPS Teofan sau alţi Episcopi ai Bisericii Ortodoxe Române. Nu este bine.
– Cât de mare este falia dintre Răsărit şi Apus în acest moment?
– Este o falie şi aceasta este fals întreţinută de persoane care nu vor binele Bisericii. Nu trebuie să uităm că ceea ce ne uneşte este mai mult decât ceea ce ne separă.

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 1050, Ultimul acces: 2026-09-27 13:08:44

Timp total: 0.04s...

[]:1