© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Prezenţele sînt mai importante decît absenţele (Evz.ro)[2016-12-08]Cel mai important eveniment al ortodoxiei în 2016 a fost, fără îndoială, Sinodul Pan-Ortodox strîns pe insula Creta, în iunie.Adunarea a avut, desigur, o miză istorică - ceva similar nu se mai întîmplase de cîteva secole. Poate de aceea marile aşteptări ale unora nu s-au împlinit sau au fost doar parţial împlinite. Poate de aceea absenţele au fost mai frapante decît prezenţele. S-a vorbit mult mai mult despre cei care au lipsit, dar şi despre cei care, prezenţi fiind, au refuzat în cele din urmă să semneze anumite documente finale, decît despre cei prezenţi, care au validat rezultatele Sinaxei. Aşadar, au lipsit Bisericile Ortodoxe din Antiohia (în protest faţă de nerezolvatul conflict de competenţă cu Biserica Ortodoxă din Ierusalim asupra Qatarului), din Georgia (reunumită pentru izolaţionismul ei), din Bulgaria (nemulţumită de unele proceduri ale Sinodului) şi, mai ales, din Rusia (pe motiv că absenţa unora dintre Biserici face inutil întregul Sinod). A fost, de asemenea, mare frămîntare şi în Biserica Sîrbă în privinţa participării, dar sîrbii au venit pînă la urmă. Nu în ultimul rînd, rămîne notabilă şi opoziţia Athosului faţă de unele poziţii adoptate în Sinod. Toate acestea au făcut titluri de primă pagină în presă. Mai puţin important pentru jurnalişti a fost efortul celorlalte Biserici de a merge înainte, pe cît de armonios se putea, cu lucrările Sinodului. În general, povestea acestui Sinod dovedeşte ceva ce oamenii cît de cît informaţi ştiau bine, dar e bine să afle şi cei care rumegă clişeele ignoranţei: ortodoxia este un fenomen viu, dinamic, imposibil de administrat unitar. Autocefaliile, precum şi complicata istorie a Estului Europei, fac din Biserica Ortodoxă o realitate multiformă, imposibil de sistematizat instituţional - deosebirea faţă de organizarea piramidală a Bisericii Catolice, de pildă, fiind evidentă. Farmecul ortodoxiei, în cele din urmă, constă tocmai în imensa ei libertate interioară. Istoria ortodoxiei, pentru cine nu ştie încă, consemnează un lung şir de opoziţii ale unor corpuri interioare Bisericii (Muntele Athos, de pildă) la deciziile înalţilor ierarhi. Ce vreau să spun este că, în interiorul Bisericii Ortodoxe, opinia dizidentă, mai ales cea articulată în temeiul unei autorităţi de ordin mistic, a fost mereu protejată şi respectată. De aceea, ortodoxia nu a cunoscut sisteme inchizitoriale de tip occidental. De aceea, ortodoxia a putut rezista tăvălugului ateist - statul comunist a confiscat conducerea Bisericii, şi-a arondat, mai brutal sau mai persuasiv, o bună parte a înaltului cler, dar viaţa Bisericii palpita în milioane de alte puncte. Diversitatea şi autonomia au salvat, în cele din urmă, ortodoxia. Absenţa ruşilor de la Sinod a fost, fără îndoială, grea, de vreme ce Biserica lor strînge, singură, mai mult de jumătate din numărul total al credincioşilor ortodocşi. Ştiind că, în Rusia de azi, Biserica este o adevărată instituţie a statului putinist, nu este nepotrivit să citim absenţa de la Sinod ca pe un gest cu raţiuni geo-politice. Rivalitatea dintre Patriarhul Ecumenic de la Constantinopol şi Patriarhul întregii Rusii de la Moscova este, deja, tradiţională. În ortodoxie, rivalitatea dintre ruşi şi greci este lungă şi consolidată. Pretenţia Moscovei de a fi ”a treia Romă” presupune, în cel mai pur stil rusesc, că celelalte două nu mai există şi că monopolul asupra ”brandului” roman este al ei. Totuşi, faptul că Sinodul a mers mai departe şi fără ruşi, ar trebui să spună unora că a fi credincios ortodox nu înseamnă deloc că eşti pro-rus. Dimpotrivă, ortodoxia non-rusă are o lungă tradiţie a opoziţiei faţă de pretinsa hegemonie a Moscovei. Aş zice că, în privinţa Sinodului Pan-Ortodox, mai important decît că au lipsit ruşii, este că lucrările s-au ţinut în ciuda absenţei lor. Autor: Sever Voinescu Sursa: www.Culte.ro Contor Accesări: 1159, Ultimul acces: 2026-09-27 13:03:54
|
Timp total: 0.03s...
[1]:1
