Papa Francisc: Corupţia este o formă de blasfemie[2016-11-24]24.11.2016, Vatican (Catholica) - Corupţia este o formă de blasfemie, limbajul din Babilon pentru care „nu este Dumnezeu”, ci doar „dumnezeul ban, dumnezeul bunăstare şi dumnezeul exploatare”. Acestea sunt cuvintele Papei Francisc din predica la Sfânta Liturghie celebrată joi, 24 noiembrie 2016, în capela Casei Santa Marta din Vatican. Episcopul Romei a spus că în această ultimă săptămână a anului liturgic în ritul latin, Biserica ne îndeamnă să reflectăm la sfârşitul lumii şi la sfârşitul nostru pământesc. Vorbind despre lecturile zilei, Sfântul Părinte a observat că în textul din Apocalips se vorbeşte despre trei voci. Prima este strigătul îngerului: „A căzut Babilonul”, marele oraş, „cel care semăna corupţie în inimile oamenilor” şi care ne conducea „pe toţi pe calea corupţiei”, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.„Corupţia”, a subliniat Pontiful, „este modul de a trăi în blasfemie; corupţia este o formă de blasfemie”. Papa a remarcat că limbajul acestui Babilon, a acestei mondenităţi, este blasfemie, nu este Dumnezeu: este dumnezeul ban, dumnezeul bunăstare, dumnezeul exploatare”. Însă această mondenitate, care îi seduce pe mai marii pământului, „va cădea, această civilizaţie va cădea şi strigătul îngerului este un strigăt de victorie: ‘A căzut’, a căzut aceasta care înşela cu seducţiile sale. Şi imperiul vanităţii, al orgoliului, va cădea, la fel cum a căzut Satana, va cădea”. Urmaşul lui Petru a remarcat că pe lângă strigătul îngerului de victorie pentru „căderea acestei civilizaţii corupte”, se observă o altă voce puternică; este strigătul mulţimii care îi aduce laude lui Dumnezeu: „Mântuirea, gloria şi puterea sunt ale Dumnezeului nostru”. „Este vocea puternică a adorării, a adorării poporului lui Dumnezeu care se mântuieşte, dar şi a poporului pe cale, care încă este pe pământ. Poporul lui Dumnezeu, păcătos, dar nu corupt: păcătos care ştie să ceară iertare, păcătos care caută mântuirea lui Isus Cristos”. Pontiful Roman a pus în lumină faptul că acest popor se bucură când vede sfârşitul şi bucuria victoriei se transformă în adoraţie. Pentru creştini însă „nu este uşor să adore”. Papa a spus că „suntem bravi când cerem ceva în rugăciune”, însă rugăciunea de laudă „nu o facem atât de uşor”. Rugăciunea de laudă „trebuie să o învăţăm de acum pentru a nu o învăţa în grabă atunci când vom ajunge dincolo”. Cea de-a treia rugăciune este o susurare. Îngerul spune: „Fericiţi cei chemaţi la ospăţul de nuntă al Mielului!” Invitaţia Domnului nu este un strigăt, ci o voce suavă. Urmaşul lui Petru a subliniat frumuseţea faptului de a-i vorbi inimii cu voce suavă, iar invitaţia la „nunta Mielului” va fi „mântuirea noastră”. „Evanghelia se încheie cu această voce: ‘Când vor începe să se întâmple acestea’, adică distrugerea mândriei, a vanităţii, ‘întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră!’, adică ne invită la nunta Mielului. Domnul să ne dea acest har de a aştepta acea voce, de a ne pregăti să auzim această voce: ‘Vino, vino, slugă credincioasă, păcătoasă dar credincioasă, vino, vino la ospăţul Domnului tău'”. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1084, Ultimul acces: 2026-09-28 14:57:13
|
Timp total: 0.03s...
[]:1