IPS Nicolae, Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului aniversează 83 de ani de viaţă

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

IPS Nicolae, Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului aniversează 83 de ani de viaţă

[2006-11-22]

Născut la 21 noiembrie 1923 la Caransebeş într-o familie preoţească (unchiul său a fost secretarul episcopului Miron Cristea iar tatăl preot la biserica „Sf. Ioan” din Caransebeş), îşi va petrece copilăria alături de mama sa care îi insuflă dragostea faţă de cele sfinte, tatăl său murind de tânăr.
Între anii 1934-1942 urmează şcoala elementară şi liceul în Caransebeş. Pleacă apoi la Bucureşti unde va urma cursurile Facultăţii de Teologie, între anii 1942-1946. Încă din anul I publică articole pe teme patristice. În anul 1943 este hirotonit diacon celibatar de către episcopul Veniamin Nistor al Caransebeşului, în biserica parohiei Obreja, judeţul Caraş-Severin. În 1946 este declarat licenţiat în Teologie.
După absolvirea facultăţii se înscrie la doctorat, iar la 30 iunie 1949 îşi va susţine teza cu titlul : „Viaţa şi petrecerea Sfântului Antonie cel Mare. Începuturile monahismului creştin pe Valea Nilului” sub coordonarea regretatului profesor Ioan G. Coman.
Revenind pe plaiurile natale, va fi numit profesor suplinitor la Academia teologică din Caransebeş (l aprilie 1947-1 septembrie 1948).
După desfiinţarea istoricei episcopii de aici, va merge la Timişoara unde va fi numit în anul 1949 secretar, apoi referent principal la Centrul eparhial. Între anii 1952-1956 ocupă funcţia de consilier cultural al Arhiepiscopiei Timişoarei şi Caransebeşului.
Din anul 1956 reia activitatea în învăţământul teologic ca profesor la Seminarul din Caransebeş, unde predă greaca şi franceza, până la 1 martie 1959 când devine conferenţiar universitar la catedra de Îndrumări misionare a Institutului teologic din Sibiu predând Teologia simbolică şi Limba greacă.
În anul 1960 va fi hirotonit preot de către Prea Fericitul Patriarh Teoctist pe atunci episcop-vicar patriarhal, iar la 15 decembrie Colegiul Electoral Bisericesc îl alege episcop al Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului.
Se călugăreşte la mănăstirea Cernica din apropierea Bucureştilor la 12 ianuarie 1961, păstrând numele de Nicolae.
Este hirotonit arhiereu în biserica „Sfântul Spiridon Nou” din Bucureşti la data de 15 ianuarie 1961, de către patriarhul Justinian, instalarea în funcţia de episcop al Aradului având loc la 22 ianuarie acelaşi an în catedrala episcopală din Arad.
La 17 februarie 1962, acelaşi Colegiu Electoral al Patriarhiei Române, îl alege în scaunul vacant de Arhiepiscop al Timişoarei şi Caransebeşului şi Mitropolit al Banatului.
În acelaşi an,1962, este ales membru permanent al „Grupului de studii patristice” înfiinţat de Comisia „Credinţă şi constituţie” a Consiliului Ecumenic al Bisericilor. Tot în domeniul ecumenismului, poate fi amintită participarea în anul 1961 la lucrările Adunării Generale a Conferinţei creştine pentru pace cu sediul la Praga şi la Simpozionul internaţional „Căutarea păcii dincolo de diferenţele ideologice” (1980).
A răspuns o vreme de comunităţile ortodoxe române de peste hotare, vizitând de mai multe ori S.U.A. şi Canada (1979), parohiile româneşti din Australia şi Noua Zeelandă (1984) şi parohiile din Europa Occidentală.
Între aprilie-iunie 1967 a fost locţiilor de mitropolit al Ardealului, iar în perioada octombrie 1977-aprilie 1978 locţiilor de mitropolit al Olteniei. În repetate rânduri va suplini eparhia Aradului şi o vreme pe cea a Caransebeşului.
I-a fost acordat titlul de Doctor honoris causa de către Institutul teologic protestant din Cluj (1978), Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad (2003), Universitatea de Medicină şi Farmacie din Timişoara (2003), Universitatea de Ştiinţe Agricole ale Banatului (2003) şi Universitatea de Vest din Timişoara (2003).
Urmare neobositelor preocupări cărturăreşti, I.P.S. Sa este ales în anul 1992 membru de onoare al Academiei Române. Este preşedintele de onoare a numeroase fundaţii şi societăţi. Este ales în anul 1992 membru al Uniunii Scriitorilor din România. I s-a conferit titlul de „cetăţean de onoare” al oraşelor Timişoara, Lugoj şi Caransebeş. În 1997 primeşte premiul conferit de Grupul pentru Dialog Social „pentru întreaga viaţă închinată adevărului, dreptăţii şi libertăţii”. În anul 2000 i se conferă ordinul naţional „Pentru Merit” în grad de Mare Cruce conferit de Preşedinţia României.
De-a lungul timpului a colaborat la mai multe reviste şi publicaţii : „Învierea”, „Altarul Banatului”, „Studii teologice”, „Ortodoxia”, „Jurnalul literar”, „Orizont”, „Gândirea”, „Vatra” şi de asemenea la posturi locale şi naţionale de radio şi televiziune. A publicat numeroase următoarele cărţi, a tradus din limba greacă iar în anul 1992 a coordonat apariţia lucrării Ortodoxia românească.

Sursa: www.MMB.ro

Contor Accesări: 929, Ultimul acces: 2026-08-20 20:15:37

Timp total: 0.03s...

[]:1