Declaraţia comună a Papei Francisc şi a Patriarhului Kirill - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri
Ştiri de azi
Ştiri Actuale
Arhiva Ştiri 2026
Arhiva Ştiri 2025
Arhiva Ştiri 2024
Arhiva Ştiri 2023
Arhiva Ştiri 2022
Arhiva Ştiri 2021
Arhiva Ştiri 2020
Arhiva Ştiri 2019
Arhiva Ştiri 2018
Arhiva Ştiri 2017
Arhiva Ştiri 2016
Arhiva Ştiri 2015
Arhiva Ştiri 2014
Arhiva Ştiri 2013
Arhiva Ştiri 2012
Arhiva Ştiri 2011
Arhiva Ştiri 2010
Arhiva Ştiri 2009
Arhiva Ştiri 2008
Arhiva Ştiri 2007
Arhiva Ştiri 2006
Arhiva Ştiri 2005
Arhiva Ştiri 1935
Top Toate Ştirile
Top Ştiri Actuale
Ştiri necitite
Sugeraţi Ştiri
eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Declaraţia comună a Papei Francisc şi a Patriarhului Kirill

[2016-02-13]
Declaraţia comună a Papei Francisc şi a Patriarhului Kirill al Moscovei şi al Întregii Rusii (text integral):
”Harul Domnului Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi” (2 Corinteni 13, 13)
1. Prin voia lui Dumnezeu Tatăl, de la care vine tot darul, în numele Domnului nostru Iisus Hristos şi cu ajutorul Duhului Sfânt, Mângâietorul, noi, papa Francisc şi Kirill, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii, ne-am întâlnit astăzi în Havana. Îi aducem mulţumire lui Dumnezeu, preaslăvit în Preasfânta Treime, pentru această întâlnire, prima din istorie. Cu bucurie ne-am regăsit ca fraţi în credinţa creştină care se întâlnesc pentru a „vorbi prin viu grai” (2 Ioan 12), de la inimă la inimă, şi să discute despre relaţiile reciproce dintre Biserici, despre problemele esenţiale ale credincioşilor şi despre perspectivele de dezvoltare a civilizaţiei umane.
2. Întâlnirea noastră fraternă a avut loc în Cuba, la răscrucea dintre Nord şi Sud, dintre Est şi Vest. Din această insulă, simbol al speranţelor „Lumii Noi” şi al evenimentelor dramatice din istoria secolului al XX-lea, adresăm cuvintele noastre tuturor popoarelor din America Latină şi de pe celelalte continente. Ne bucurăm că credinţa creştină este în creştere aici într-un mod dinamic. Puternicul potenţial religios al Americii Latine, tradiţia sa creştină multiseculară, făurită prin experienţa personală a milioane de oameni, sunt garanţia unui mare viitor pentru această regiune.
3. Întâlnindu-ne departe de vechile dispute din „Lumea Veche”, simţim, cu o forţă deosebită, necesitatea unei lucrări comune între catolici şi ortodocşi, care sunt chemaţi, cu blândeţe şi respect, să dea răspuns înaintea lumii despre nădejdea care este în noi (cf. 1 Pt 3, 15).
4. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru darurile primite de la intrarea în lume a Fiului Său Unul Născut. Împărtăşim aceeaşi Tradiţie spirituală a primului mileniu al creştinismului. Martorii acestei Tradiţii sunt Preasfânta Maică a lui Dumnezeu, Fecioara Maria, şi Sfinţii pe care îi cinstim. Printre aceştia se află nenumăraţi martiri care au dat mărturie pentru fidelitatea lor faţă de Hristos şi au devenit „sămânţa creştinilor”.
5. În ciuda acestei Tradiţii comune a primelor zece secole, catolicii şi ortodocşii, de aproape o mie de ani, sunt lipsiţi de comuniune în Euharistie. Suntem despărţiţi de rănile provocate de conflictele unui trecut îndepărtat sau recent, de divergenţele, moştenite de la străbunii noştri, în înţelegerea şi explicitarea credinţei noastre în Dumnezeu, care fiinţează în trei Persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Deplângem pierderea unităţii, consecinţă a slăbiciunii umane şi a stării de păcătoşenie, care a avut loc în ciuda rugăciunii Primului Preot, a Mântuitorului Hristos: „Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis”(Ioan 17, 21).
6. Conştienţi de permanenţa a numeroase obstacole, ne dorim ca întâlnirea noastră să contribuie la refacerea acestei unităţi voite de Dumnezeu, pentru care s-a rugat Hristos. Fie ca această întâlnire a noastră să inspire creştinii din întreaga lume să se roage Domnului cu ardoare reînnoită pentru unitatea deplină a tuturor ucenicilor Săi. Într-o lume care aşteaptă de la noi nu doar cuvinte, ci şi acţiuni concrete, fie ca această întâlnire să devină un semn de speranţă pentru toţi oamenii de bunăvoinţă!
7. În determinarea noastră de a face tot ce este necesar pentru a depăşi divergenţele istorice pe care le-am moştenit, vrem să ne unim eforturile pentru a mărturisi Evanghelia lui Hristos şi moştenirea comună a Bisericii din primul mileniu, răspunzând împreună la provocările lumii contemporane. Ortodocşii şi catolicii trebuie să înveţe să dea o mărturie unită pentru adevăr în domeniile în care acest lucru este posibil şi necesar. Civilizaţia umană a intrat într-o perioadă de schimbări epocale. Conştiinţa noastră creştină şi responsabilitatea noastră pastorală nu ne permite să rămânem indiferenţi în faţa provocărilor care necesită un răspuns comun.
8. Atenţia noastră se îndreaptă, în primul rând, la regiunile lumii în care creştinii sunt victime ale persecuţiei. În multe ţări din Orientul Mijlociu şi din nordul Africii, fraţii şi surorile noastre în Hristos sunt exterminaţi ca familii, sate şi oraşe întregi. Bisericile lor au fost devastate şi jefuite în mod barbar, obiectele lor sacre au fost profanate, iar monumente lor distruse. În Siria, Irak şi în alte ţări din Orientul Mijlociu, constatăm cu durere exodul masiv al creştinilor din pământul din care credinţa noastră a început să se răspândească şi în care ei au trăit încă din timpul Apostolilor, împreună cu alte comunităţi religioase.
9. Facem un apel la comunitatea internaţională să acţioneze de urgenţă pentru a preveni expulzarea în continuare a creştinilor din Orientul Mijlociu. Ridicându-ne glasul în apărarea creştinilor persecutaţi, vrem să ne exprimăm compasiunea noastră pentru suferinţa îndurată de credincioşii altor tradiţii religioase care au devenit, de asemenea, victime ale războiului civil, ale haosului şi violenţei teroriste.
10. În Siria şi Irak, violenţa a provocat deja mii de victime, lăsând milioane de oameni fără adăpost şi resurse. Îndemnăm comunitatea internaţională să se unească pentru a pune capăt violenţei şi terorismului şi, în acelaşi timp, pentru a contribui prin dialog la restabilirea rapidă a păcii civile. Este esenţial să se asigure un ajutor umanitar la scară largă populaţiilor suferinde şi numeroşilor refugiaţi din ţările învecinate. Cerem tuturor celor care pot influenţa soarta persoanelor răpite, printre care se numără mitropoliţii de Alep, Pavel şi Ioan Ibrahim, răpiţi în aprilie 2013, să facă tot ceea ce este necesar pentru eliberarea rapidă a acestora.
11. Înălţăm rugăciunile noastre lui Hristos, Mântuitorul lumii, pentru restabilirea păcii în Orientul Mijlociu, care este „rodul dreptăţii” (Isaia 32, 17), pentru a se întări convieţuirea frăţească între diferitele popoare, Biserici şi religii prezente în această regiune, pentru întoarcerea refugiaţilor la casele lor, pentru vindecarea celor răniţi şi odihna sufletelor celor nevinovaţi care au fost ucişi.
Ne îndreptăm, cu un apel stăruitor spre toate părţile care pot fi implicate în conflicte, să dea dovadă de bunăvoinţă şi să se aşeze la masa negocierilor. În acelaşi timp, este necesar să se depună orice efort din partea comunităţii internaţionale pentru a pune capăt terorismului, cu ajutorul unor acţiuni comune, unite şi coordonate. Facem apel la toate ţările implicate în lupta împotriva terorismului, pentru a acţiona în mod responsabil şi prudent. Îi îndemnăm pe toţi creştinii şi pe toţi cei care cred în Dumnezeu să se roage cu înflăcărare Domnului, Creatorul şi Proniatorul lumii, ca să ferească creaţia sa de distrugere şi să nu îngăduie un nou război mondial. Pentru ca pacea să fie durabilă şi demnă de încredere, sunt necesare eforturi specifice menite să redescopere valorile comune care ne unesc, întemeiate pe Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos.
12. Ne închinăm în faţa martiriului celor care, cu preţul vieţii lor, dau mărturie pentru adevărul Evangheliei, alegând moartea în locul apostaziei de Hristos. Credem că aceşti martiri ai timpului nostru, care aparţin diferitelor Biserici dar sunt uniţi printr-o suferinţă comună, reprezintă o chezăşie a unităţii creştinilor. Vouă, celor care suferiţi pentru Hristos, vă este adresat acest cuvânt al Apostolului: „Preaiubiţilor, (...) întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă, pentru ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare” (1 Petru 4, 12-13).
13. În această epocă zbuciumată, dialogul inter-religios este indispensabil. Diferenţele în ceea ce priveşte înţelegerea adevărurilor religioase nu trebuie să împiedice oamenii de diferite credinţe să trăiască în pace şi în armonie. În actualele circumstanţe, liderii religioşi au o responsabilitate specială de a-i educa pe credincioşii lor în spiritul respectului faţă de convingerile celor care aparţin celorlalte tradiţii religioase. Sunt absolut inacceptabile încercările de justificare a acţiunilor criminale prin sloganuri religioase. Nicio crimă nu poate fi comisă în numele lui Dumnezeu, pentru că „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii" (1 Corinteni 14, 33).
14. În afirmarea înaltei valori a libertăţii religioase, îi mulţumim lui Dumnezeu pentru reînnoirea fără precedent a credinţei creştine care se întâmplă acum în Rusia şi în multe ţări din Europa de Est, unde regimurile atee au dominat timp de decenii. Astăzi, lanţurile ateismului militant au fost zdrobite şi în multe locuri creştinii pot profesa liber credinţa lor. Într-un sfert de secol au fost construite zeci de mii de noi biserici şi s-au deschis sute de mănăstiri şi şcoli teologice. Comunităţile creştine desfăşoară o importantă activitate caritabilă şi socială, oferind o asistenţă diversificată celor nevoiaşi. Catolicii şi ortodocşii lucrează, de multe ori, umăr la umăr. Ei dovedesc existenţa unor temelii spirituale comune ale societăţii umane, dând mărturie pentru valorile Evangheliei.
15. În acelaşi timp, suntem preocupaţi de situaţia din multe ţări unde creştinii se confruntă din ce în ce mai des cu o limitare a libertăţii religioase, a dreptului de a-şi mărturisi credinţa lor şi posibilitatea de a trăi în conformitate cu acestea. În special, constatăm că transformarea unor ţări în societăţi secularizate, străine de orice referinţă la Dumnezeu şi la adevărul Său, constituie o gravă ameninţare pentru libertatea religioasă. Este pentru noi o sursă de nelinişte, limitarea actuală a drepturilor creştinilor, dacă nu chiar discriminarea lor, atunci când unele forţe politice, susţinute de ideologia unui secularism adesea foarte agresiv, încearcă să-i împingă la marginea vieţii publice.
16. Procesul de integrare europeană, care a început după secole de conflicte sângeroase, a fost întâmpinat de mulţi cu speranţă, ca o garanţie a păcii şi securităţii. Cu toate acestea, invităm la a rămâne vigilenţi faţă de o integrare care nu ar respecta identităţile religioase. Păstrând deschiderea faţă de contribuţia altor religii la civilizaţia noastră, suntem convinşi că Europa trebuie să rămână fidelă rădăcinilor sale creştine. Cerem creştinilor din vestul şi din estul Europei să se unească pentru a-l mărturisi împreună pe Hristos şi Evanghelia Sa, astfel încât Europa să-şi păstreze sufletul său format de tradiţia creştină de două mii de ani.
17. Privirea noastră se îndreaptă spre oamenii care se află în situaţii de mare dificultate, care trăiesc în condiţii de nevoie extremă şi de sărăcie, în timp ce sunt în creştere bogăţiile materiale ale umanităţii. Nu putem rămâne indiferenţi faţă de soarta a milioane de migranţi şi refugiaţi care bat la uşa ţărilor bogate. Consumul dezlănţuit, aşa cum se observă în unele ţări mai dezvoltate, epuizează treptat resursele planetei noastre. Inegalitatea crescândă în distribuţia bunurilor materiale măreşte sentimentul de nedreptate faţă de sistemul de relaţii internaţionale care s-a instaurat.
18. Bisericile creştine sunt chemate să apere cerinţele dreptăţii, respectarea tradiţiei popoarelor şi solidaritatea autentică cu toţi cei care suferă. Noi, creştinii, ar trebui să nu uităm că „Dumnezeu Şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi; Dumnezeu Şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze pe cele tari; Dumnezeu Şi-a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele nebăgate în seamă, pe cele ce nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt, ca nici un trup să nu se laude înaintea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1, 27-29).
19. Familia este centrul natural al vieţii umane şi al societăţii. Suntem preocupaţi de criza familiei din multe ţări. Ortodocşii şi catolicii împărtăşesc aceeaşi concepţie despre familie şi sunt chemaţi să dea mărturie că aceasta este o cale de sfinţenie, care dovedeşte fidelitatea soţilor în relaţiile lor reciproce, deschiderea lor la procreare şi educarea copiilor, la solidaritatea între generaţii şi respectul pentru cei mai slabi.
20. Familia se întemeiază pe căsătorie, un act liber şi credincios de iubire dintre un bărbat şi o femeie. Iubirea este cea care sigilează unirea lor şi îi învaţă să se accepte unul pe altul ca un dar. Căsătoria este o şcoală de iubire şi fidelitate. Regretăm că alte forme de convieţuire sunt puse acum pe acelaşi nivel al acestei uniuni, în timp ce conceptul de paternitate şi maternitate ca vocaţie particulară a bărbatului şi a femeii în căsătorie, consfinţită de tradiţia biblică, este îndepărtat din conştiinţă publică.
21. Facem apel la toţi oamenii să respecte dreptul inalienabil la viaţă. Milioane de copii sunt lipsiţi de însăşi posibilitatea de a se naşte în lume. Vocea sângelui copiilor nenăscuţi strigă către Dumnezeu să se facă dreptate (Facere 4, 10). Dezvoltarea aşa-numitei eutanasii face astfel încât persoanele în vârstă şi cei infirmi încep să se simtă o povară excesivă pentru familiile lor şi pentru societate, în general. Suntem, de asemenea, preocupaţi de dezvoltarea tehnicilor de reproducere asistată medical, pentru că manipularea vieţii umane este un atac la bazele existenţei omului, creat după chipul lui Dumnezeu. Credem că este de datoria noastră să reamintim imutabilitatea principiilor morale creştine, bazate pe respectarea demnităţii omului chemat la viaţă, după planul Creatorului.
22. Astăzi, dorim să ne adresăm în mod special tinerilor creştini. Voi, tineri, aveţi îndatorirea de a nu ascunde talantul în pământ (Matei 25, 25), ci de a utiliza toate capacităţile pe care Dumnezeu vi le-a dat pentru a confirma în lume adevărul lui Hristos, pentru a întruchipa în viaţa voastră poruncile evanghelice ale iubirii de Dumnezeu şi de aproapele. Nu vă fie teamă să mergeţi împotriva curentului, apărând adevărul lui Dumnezeu, la care nu se conformează întotdeauna normele lumeşti de astăzi.
23. Dumnezeu vă iubeşte şi aşteaptă de la fiecare dintre voi să fiţi ucenicii şi apostolii Săi. Fiţi lumina lumii pentru cei din jurul vostru, pentru ca văzând faptele voastre bune, să-l preaslăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri (Matei 5, 14-16). Educaţi-vă copiii în credinţa creştină, transmiteţi-le mărgăritarul de mult preţ al credinţei (Matei 13, 46) pe care l-aţi primit de la părinţii şi strămoşii voştri. Amintiţi-vă că „aţi fost cumpăraţi cu un preţ mare” (1 Corinteni 6, 20), cu preţul morţii pe cruce a Omului-Dumnezeu, Iisus Hristos.
24. Ortodocşii şi catolicii sunt uniţi nu doar de aceeaşi Tradiţie a Bisericii primului mileniu, dar şi de misiunea de a predica Evanghelia lui Hristos în lumea contemporană. Această misiune presupune respectul reciproc faţă de membrii comunităţilor creştine şi exclude orice formă de prozelitism. Nu suntem concurenţi, ci fraţi, şi de această viziune trebuie să fie călăuzite toate acţiunile noastre reciproce şi cele faţă de lumea externă. Îi îndemnăm pe catolicii şi ortodocşii din toate ţările să înveţe să trăiască împreună în pace şi iubire, şi să aibă „acelaşi gând unii faţă de alţii” (Romani 15, 5). De aceea, este inacceptabil uzul mijloacelor neloiale de a-i obliga pe credincioşi să treacă de la o Biserică la alta, negând libertatea lor religioasă şi tradiţiile lor. Suntem chemaţi să punem în practică porunca Sfântului Apostolul Pavel de a „binevesti acolo unde Hristos nu fusese numit, ca să nu zidesc pe temelie străină” (Romani 15, 20).
25. Sperăm ca întâlnirea noastră să contribuie, de asemenea, la reconciliere acolo unde există tensiuni între greco-catolici şi ortodocşi. Astăzi este clar că metoda «uniatismului» a secolelor trecute, înţeleasă ca unire a unei comunităţi cu alta, separând-o de Biserica sa, nu este o modalitate care permite restabilirea unităţii. Cu toate acestea, comunităţile bisericeşti care au apărut în aceste circumstanţe istorice au dreptul de a exista şi de a întreprinde tot ceea ce este necesar pentru a satisface nevoile spirituale ale credincioşilor lor, căutând în acelaşi timp să trăiască în pace cu vecinii lor. Ortodocşii şi greco-catolicii trebuie să se împace şi să găsească forme reciproc acceptate de a convieţui.
26. Deplângem confruntarea din Ucraina care a provocat deja multe victime şi nenumărate răni pentru civili şi a aruncat societatea într-o profundă criză economică şi umanitară. Invităm toate părţile implicate în conflict la prudenţă, solidaritate socială şi acţiune pentru a stabili pacea. Îndemnăm Bisericile noastre din Ucraina să lucreze pentru a ajunge la armonie socială, să se abţină de la a participa la confruntare şi să nu susţină o ulterioară dezvoltare a conflictului.
27. Sperăm ca schisma dintre credincioşii ortodocşi din Ucraina să fie depăşită pe baza normelor canonice existente, ca toţi creştinii ortodocşi din Ucraina să trăiască în pace şi armonie, iar comunităţile catolice ale ţării să contribuie în aşa fel încât să fie din ce în ce mai evidentă fraternitatea noastră creştină.
28. În lumea contemporană, cu multiple faţete şi, totuşi, unită printr-un destin comun, catolicii şi ortodocşii sunt chemaţi să colaboreze frăţeşte la vestirea Evangheliei mântuirii, pentru a mărturisi împreună demnitatea morală şi libertatea autentică a persoanei „pentru ca lumea să creadă” (Ioan 17, 21). Această lume, din care dispar treptat pilonii spirituali ai existenţei umane, aşteaptă de la noi o puternică mărturie creştină în toate domeniile vieţii personale şi sociale. De capacitatea noastră de a da mărturie împreună în aceste timpuri dificile pentru Duhul Adevărului depinde în mare măsură viitorul omenirii.
29. În această mărturie îndrăzneaţă pentru adevărul lui Dumnezeu şi Vestea cea bună a mântuirii, să ne susţină Omul-Dumnezeu Iisus Hristos, Care ne întăreşte spiritual cu făgăduinţa Sa infailibilă: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia” (Luca 12, 32)!
Hristos este izvor de bucurie şi speranţă. Credinţa în El transformă viaţa umană, o umple cu semnificaţie. De acest fapt au ajuns să se convingă, prin intermediul experienţei, toţi cei la care se pot aplica cuvintele Sfântului Apostol Petru: „Voi care odinioară nu eraţi popor, iar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; voi care odinioară n-aveaţi parte de milă, iar acum sunteţi miluiţi” (1 Petru 2, 10).
30. Pătrunşi de recunoştinţă pentru darul înţelegerii reciproce, manifestat în timpul întâlnirii noastre, privim cu speranţă la Preasfânta Maică a lui Dumnezeu, chemând-o în ajutor prin cuvintele străvechii rugăciuni: „Sub milostivirea Ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu!” (Ὑπὸ τὴν Ď?ὴν εá˝?Ď?πλαγχνίαν, καταφεύγομεν, Î?εοτόκε – n.t.). Prin mijlocirea ei, Preasfânta Fecioară Maria să-i încurajeze la fraternitate pe toţi cei care o cinstesc, pentru ca toţi să fie uniţi din nou, la vremea hotărâtă de Dumnezeu, în pace şi armonie, într-un singur popor al lui Dumnezeu, spre slava Treimei celei deofiinţă şi nedespărţite!
†Francisc, †Kirill,
Episcopul Romei, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii
Papa Bisericii catolice
12 februarie 2016, Havana (Cuba)
Sursa:
http://ro.radiovaticana.va

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 1101, Ultimul acces: 2026-09-30 08:55:34