Sfarsit de cale: Dinu Nicolae

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Sfarsit de cale: Dinu Nicolae

[2006-11-13]

Pe data de 14.04.1923 mare bucurie in familia Florea si Maria Dinu; s-a nascut unicul baiat din cei cinci copii in localitatea Basesti, jud. Teleorman. In 1939, impreuna cu parintii si alte doua surori paraseste meleagurile natale si in mod providential isi aseaza cortul in comuna Valul Traian jud. Constanta. Cunoscand si traind solia adventa, la varsta de 16 ani, incheie legamant cu Domnul prin botez fiind pasionat de propovaduirea adevarului biblic. Inca din tinerete este atras de muzica si-si doreste talantul pus la schimbator.

In 1943 isi uneste viata prin casatorie cu tanara adventista Preda Tudorita din loc. Pestera jud. Constanta la fel de pasionata de credinta si muzica. Viata lor ca un cantec le este binecuvantata cu 7 copii: Elena, Anisoara, Estera, Ioan, Emilia, Cornel si Gabriela. Casa lor a fost mereu deschisa. Cantecul asemenea unei raze de soare intra si iesea in unde sonore auzite de toti vecinii.

In toiul celui de al doilea razboi mondial in timpul serviciului militar tanarul Nicolae este ocrotit si calauzit de Mana Divina fapt trait si simtit din plin. Doamne, isi spunea, daca Tu ma vei intoarce cu bine la familia mea, am sa-ti slujesc toata viata. De doua ori regimentul din care facea parte, gata pregatit pentru a pleca pe front, este tinut pe loc pentru a se auzii vocea comandantului sub toiagul lui Dumnezeu: Dinule, iesi afara din front.

A treia oara aceeasi voce sub presiunea aceleiasi tensiuni de razboi s-a auzit: Dinule, nu mai am ce sa-ti fac; trebuie sa pleci sa lupti pe front. Dar Vocea suprema veghea si din megafoane s-au auzit puternic cuvintele: razboiul s-a incheiat. S-a incheiat – pace. Nimeni nu mai pleaca pe front.

Revenit acasa, face planul infiintarii unei case de rugaciune, fapt ce devine realitate. Cu tact, rabdare, credinta, rugaciune si elan lucreaza si slujeste. Copiii ca niste vlastare pline de vlaga se dezvolta sub ingrijirea tatalui si sub dragostea mamei. Fiind un loc fara prezenta adventista, casa de rugaciune devine locul de inchinare spre care Dumnezeu conduce tot mai multe suflete.

Astfel isi implineste juruinta si slujeste ca prezbiter zeci de ani. Familia este in primul rand biserica si un loc de poposire pentru oricine, fie in nevoie, fie in trecere. Pastori precum fr. Ouatu, fr. Cureteu, fr. Danila, fr. Burtescu si altii l-au cunoscut si au slujit impreuna.

Copii impreuna cu familiile lor canta se roaga si slujesc impreuna cu ceilalti facand din biserica adventista din Valul Traian “muntele lui Dumnezeu” de unde solia adventa sa reverbereze pana in departari. Este respectat si recunoscut de colocatari ca fiind un om cinstit, credincios, cu zambetul pe buze, gata oricand pentru un sfat si sprijin.

Colaboreaza cu liderii altor credinte purtand discutii cu biblia deschisa. Uneste deopotriva activitatea fizica cu cea spirituala. Devine o unealta in Mana Divina de calauzire a multor suflete spre incheierea legamantului prin botez si apoi in mod neobosit se preocupa de cresterea lor spirituala.

Odata cu inmultirea perilor albi, albastru ochilor si zambetul ii raman ca podoabe. Ofera sfatul sau in mod desinteresat oricui il solicita. Familiile copiilor ca lumina ochilor devine centrul atentiei “impartindu-si painea in sapte dublu”; iar apoi cei 13 nepoti si 7 stranepoti vin ca “un snop de leganat” sa intregeasca actul inchinarii si recunostintei fata de Dumnezeu.

In anul 2003 se pronunta o boala care apoi il mai slabeste pentru ca in primavara anului 2006 sa-l loveasca in mod nemilos. Luna august devine cea mai grea. Puterile ii slabesc, culoarea se schimba, este tintuit la pat. Chiar si in aceasta situatie este constient, lucid, ofera sfat si consolare copiilor de langa el, care l-au ingrijit cu toata dragostea.
In ultimile clipe isi aduna puterile si inalta o rugaciune care devine memoriala pentru toti care l-au cunoscut. Cele patru fete care au fost langa el, si apoi toti ceilalti copii de aproape sau de departe traiesc in perspectiva acestei rugaciuni: “Vreau sa va intalnesc in Imparatia lui Dumnezeu”.

Trece la odihna cu speranta invierii pe 9 sept. 2006. “Ferice de mortii care mor in Domnul”. La serviciul de inmormantare au participat fratii pastori: Georgescu Tiberiu – pastor local, Parlitu Gheorghe – secretar conferinta Muntenia, Salajean Emanuel, Vasilescu Gabriel, Delicote Nicolae.

Ioan Dinu, ioandinu53@yahoo.com

Sursa: www.InterCer.ro

Contor Accesări: 955, Ultimul acces: 2026-08-21 13:43:46

Timp total: 0.03s...

[]:1