© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
A doua zi a Canonului Sf. Andrei Criteanul la Catedrala Patriarhală[2015-02-24]La Catedrala Patriarhală, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop Vicar Patriarhal a oficiat marți, 24 februarie 2015, în cadrul Pavecerniței Mari, a doua parte a Canonului Sfântului Andrei Criteanul.Pentru a dobândi iertare de la Dumnezeu trebuie să ne aflăm într-o stare de pocăință În cuvântul de învățătură, ierarhul a vorbit despre necesitatea pocăinței pentru dobândirea mântuirii. Partea cea de-a doua a canonului din seara aceasta ne arată că pentru a dobândi iertare de la Dumnezeu trebuie să ne aflăm într-o stare de pocăință, să plângem pentru păcatele noastre, să ne întristăm pentru ele. Însă, tristețea aceasta trebuie să fie o tristețe plină de speranța că la capătul eforturilor noastre duhovnicești ne vom bucura de iertarea păcatelor, de binecuvântarea lui Dumnezeu și de reînfierea noastră ca fii ai Preasfintei Treimi. De aceea și atunci când Mântuitorul în Predica de pe munte se referă la postire, El ne îndeamnă să nu fim triști ca fățarnici, pentru că tristețea în gândirea Sfinților Părinți este un păcat pe care trebuie să îl regretăm, a spus Preasfinția Sa. Esența acestui canon este tocmai chemarea noastră la a ne schimba viața De asemenea, în cuvântul său, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a explicat celor prezenți că tristețea izvorâtă din părerea de rău pentru păcate trebuie să fie însoțită de nădejdea în Dumnezeu. Cheamarea la pocăință a Sfântului Andrei Criteanul are ca scop tocmai revenirea noastră la starea fericită de după botez când ne-am îmbrăcat cu Hristos ca și cu o haină. Dar această pocăință, această tristețe pe care trebuie să o purtăm în suflete, mai ales în perioada acestui sfânt și mare post al Paștelui, tristețe izvorâtă din părerea de rău pentru păcatele pe care le-am săvârșit trebuie să fie însoțită de nădejdea nezdruncinată că Dumnezeu, cum a primit pocăința lui Manase, pocăința lui David, pocăința Sfintei Maria Egipteanca și a tuturor drepților invocați în canonul său de Sfântul Andrei Criteanul, va primi și lacrimile noastre, va primi și pocăința noastră, vom primi de la El dezlegare de păcate și puterea de a ne schimba viața, pentru că esența acestui canon este tocmai chemarea noastră la a ne schimba viața, a mai spus Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul. Canonul Sfântului Andrei Criteanul - cântecul lacrimilor Să ne dăruiască Dumnezeu puterea aceasta interioară de a putea coborâ în cele mai adânci străfunduri ale sufletului nostru, de a descoperi tot ceea ce este neconform cu dorința lui Dumnezeu, să spălăm toate lucrurile acestea cu lacrimile pocăinței rugându-ne ca Dumnezeu să ne dăruiască acest izvor al lacrimilor care, chiar dacă nu totdeauna sunt arătate prin roua ochilor, să fie o pocăință, o tristețe și o plângere interioară. Dar așa cum am spus, una plină de nădejdea că făcând lucrul acesta, regretând păcatele, vom dobândi iertare și reînfierea noastră de către Dumnezeu. De aceea, un mare teolog occidental a numit acest canon mare de pocăință cântecul lacrimilor tocmai pentru a arăta că nu este vorba de un bocet, de o plângere plină de disperare, ci de una optimistă după pildele pe care ni le aduce înaintea ochilor Sfântul Andrei Criteanul de oameni care ispitiți au păcătuit, dar care redobândind harul lui Dumnezeu, s-au pocăit, și-au schimbat viața dobândind mântuirea și Împărăția Cerurilor, a mai spus Preasfințitul Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal. Citit în primele patru zile din întâia săptămână a Postului Mare și integral în Joia din săptămâna a cincea, Canonul cel Mare, datorită gândurilor înălțătoare pe care le transmite, temelor necesare în viața fiecăruia (smerenia, pocăința, străpungerea inimii), precum și a profunzimii sale, devine un îndreptar și un îndrumar pentru viața noastră. Conținutul Canonului Mare este unul duhovnicesc, un profund dialog al omului păcătos cu propria conștiință, care-i atrage atenția asupra celor săvârșite. Se poate observa alternanța a două planuri: sufletul păcătos care-și plânge păcatele pentru că nu a urmat calea drepților, ci a urmat largul drum al rătăcirii și care din străfundurile inimii strigă: 'Iartă-mă! Păcătuit-am la cer și înaintea Ta!', și cel al ființelor umane ajunse la starea de îndumnezeire, prin pocăință. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 2858, Ultimul acces: 2026-07-24 17:41:56
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
