© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Actualitatea învățăturii sociale a Bisericii (I)[2015-02-25]Sâmbătă, 21 februarie a.c., la Casa "Don Orione" din Iași a avut loc Ziua Socială pentru Studenți, cu tema "Credința astăzi. Cauze și forme ale ateismului contemporan". Cu această ocazie, pr. Lucian Farcaș, profesor de Teologie Morală la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Iași, a binevoit să ne ofere un interviu despre actualitatea învățăturii sociale a Bisericii (consemnat de Liviu Matieș și primit la redacție de la pr. Ștefan Lupu). În introducere sunt amintite câteva lucruri legate de geneza unor inițiative relativ recente privind promovarea doctrinei sociale a Bisericii. Se știe că imediat după evenimentele din 1989, care au vrut să anunțe căderea sistemelor comuniste, țările din Europa, mai ales cele occidentale, au venit cu o sumedenie de ajutoare în sprijinul oamenilor. În același sens, Conferința Episcopală Germană a reorganizat fostul birou de la Viena și a înființat o altă mare operă caritativă pentru țările din fostul bloc comunist: Renovabis.În anul 2009, Episcopul Iosef Homeier, aflat deja la pensie, a făcut o călătorie în Europa sud-estică și a propus mai multor biserici și Episcopi (catolici și ortodocși), dar și comunităților musulmane, un proiect de implementare a doctrinei sociale a Bisericii. Este vorba de proiectul Sozial Seminar, promovat zeci de ani în Germania postbelică, la care au participat sute de mii de credincioși. Liviu Matieș a fost desemnat de PS Petru Gherghel să se intereseze de acest proiect. Drept urmare au apărut inițiativele locale Săptămâna Socială pentru Studenți (SSS) și Ziua Socială pentru Studenți (ZSS), fiecare deja la a treia sesiune. - Pentru creștini, Sfânta Scriptură nu este numai izvorul revelației, baza credinței, ci și punctul moral de referință de care nu se poate face abstracție. Din cauza diferitelor obiecții care se opun acestei convingeri, Comisia Pontificală Biblică, publicând documentul "Biblia și morala. Rădăcinile biblice ale acțiunii creștine" la data de 11 mai 2008, a dorit să traseze raportul dintre Biblie și morală. Cum mai este percepută valoarea și semnificația textului inspirat pentru morala din timpul nostru? - Este o temă cu adevărat complicată pentru Biserică, și mă refer la Biserica în care Cristos este capul și unde ceilalți și fiecare alcătuiesc trupul său mistic. Documentul Biblia și morala este important mai ales pentru că urmează inițiativa reînnoirii propuse de Conciliul Vatican II. Printre disciplinele care se doreau a fi reformate știm că în documentul despre formarea preoțească Optatam totius (nr. 16) este amintită și reînnoirea teologiei morale. Consider că, dacă în cazul altor discipline s-au făcut mai repede progrese, în ceea ce privește morala, situația este una diferită. Dacă este să ne referim la prezența Bibliei în morală, îndeosebi la nivel local, cu siguranță putem vorbi de o înnoire promovată de Conciliul Vatican II, dar această schimbare s-a petrecut relativ lent. Primii pași concreți îi văd în introducerea de către PS Aurel Percă, pe când era profesor de Teologie morală la Seminar, a unei aprofundări biblice a disciplinei. Pe de altă parte, remarc faptul că la nivel național, nu există o trăire religioasă bazată expres pe Scriptură; apoi, motivația de credință respectiv religioasă nu prea este luată în seamă în actele morale ale oamenilor. Credința nu are de spus prea multe pentru morală, iar morala, cât rămâne din ea, nu spune nimic. Viața de zi cu zi din societatea românească nu ține cont decât prea puțin de credință, de convingerea religioasă, și cu atât mai puțin de Sfânta Scriptură. În acest sens, avem în față un spațiu care arată nevoia unei adevărate munci de evanghelizare. - În studiul referitor la natura lui "sensus fidei" și la rolul său în viața Bisericii, "Sensus fidei în viața Bisericii", scris de Comisia Teologică Internațională, s-a dorit clarificarea și aprofundarea anumitor aspecte importante ale acestei noțiuni, îndeosebi cu privire la identificarea lui "sensus fidei" autentic în raport cu învățătura magisteriului. Care credeți că sunt dispozițiile necesare pentru o participare autentică la "sensus fidei" în Biserica locală? - Cu privire la subiectul propus spre abordare, aș dori să mă refer la o experiență dezamăgitoare, pe care am avut-o în primul an de activitate pastorală în Germania. La 1 octombrie 1990 am fost numit pentru a sluji într-o parohie din Dieceza de Essen. În 1991 am aflat că se face, cu ocazia sărbătorii Rusaliilor, așa-zisul Zeltlager, Lagărul corturilor, un fel de pelerinaj în care din parohie pornea un grup de 30-40 de copii însoțiți de animatori spre o zonă de agrement. În centrul pelerinajului, pe lângă multe alte activități, se afla Sfânta Liturghie. Animatorii pregătiseră în amănunt acest Zeltlager cu câteva luni de zile înainte, cu tot ceea ce implica el. Ceea ce m-ar fi privit mai direct era celebrarea Sfintei Liturghii, care urma să aibă loc pe înserat. Din păcate, cu puțin timp înainte de celebrare, mi s-a spus că aceasta nu va mai avea loc, pentru motivul că jocurile nocturne ar dura prea mult, deși acestora le-ar fi fost alocat un timp suficient în timpul pregătirii. Când am contestat această poziție, Gemeindereferrentin, responsabila principală, a venit cu argumentul: "Și noi avem o voce în Biserică" - Wir haben auch eine Stimme in der Kirche. Nu poate exista un sensus fidei de acest gen. În schimb, Biserica trebuie să fie unitară, iar ierarhia trebuie să țină cont de sensibilitatea credincioșilor - așa cum de altfel sugerează și decretul conciliar privind oficiul pastoral al Episcopilor Christus Dominus -, dar care este competența celui care se pronunță în calitate de credincios și ar dori să fie ascultat, și care este discernământul Bisericii de a selecta care voci trebuie ascultate? Trebuie să recunoaștem, uneori acest lucru este puțin "riscant", căci dacă ne-am referi la nivelul social, ar fi legitim să ne întrebăm în ce măsură putem vorbi în Biserică de "democrație"? Căci democrația este cel mai adesea înțeleasă la nivel cantitativ de voci. Referindu-mă la Ziua Socială pentru Studenți, fără a exagera, în cele 6 programe sociale pentru studenți desfășurate până acum, organizarea realizată împreună cu credincioșii, îndeosebi prin contribuția Asociației Studenților Catolici din Iași (ASCI), a fost una cu adevărat rodnică. Am fost martorul unei provocări la care tinerii au răspuns printr-o mobilizare frumoasă, dând dovadă astfel de un sensus fidei autentic. - Biserica a fost instituită de către Isus Cristos pentru ca toți oamenii să găsească în sânul ei și în iubirea ei plenitudinea unei vieți tot mai nobile și garanția mântuirii lor. Deși rolul ei este întâi de toate acela de a face părtașe sufletele la bunurile supranaturale, ea se îngrijește și de exigențele vieții cotidiene ale oamenilor. Enciclica "Mater et magistra" a Papei Ioan al XXIII-lea a trasat câteva dintre problemele sociale de la jumătatea secolului trecut. Care credeți că sunt aspectele asupra cărora doctrina socială a Bisericii ar trebui să revină în contextul actual? - Nu aș dori să fac noi observații, ci m-aș opri la ceea ce este deja prezentat în Compendiul de doctrină socială a Bisericii. Deja în primul capitol, după ce se vorbește despre iubirea lui Dumnezeu față de om, este dezvoltată perspectiva unui umanism integral. Am putea rămâne cu impresia că Biserica îl învață pe om în cele spirituale, în timp ce omul trebuie să descurce de unul singur în domeniile care privesc viața cotidiană. Totuși, să ne amintim că Papa Paul al VI-lea, când vorbește în Populorum progresio despre acel entuziasm al progresului, pune accent pe persoana întreagă, pe omul întreg și fiecare om. La Ziua Socială, de exemplu, pr. Bogdan Herciu a scos în evidență împrumutarea elementului spiritual în publicity (un anumit tip de cafea îți poate procura fericirea, paradisul, te introduce într-o atmosferă divină). Fiecare pare să profite de celălalt, nefiind urmărit progresul persoanei, ci propriul interes, eventual făcând abstracție de celălalt. Avem în față o paradigmă a unui comportament inadecvat. În ceea ce privește spațiul public, doctrina socială a Bisericii are trasate anumite principii. Papa Benedict al XVI-lea vorbește în enciclica sa Caritas in veritate despre o etică a consumatorului. Este o problemă legată de ce și cât consum din veniturile mele, dar trebuie să mă întreb cum îl ajut prin consumul meu pe celălalt, pe comerciant, pe intermediar etc., căci trebuie să fie un raport marcat de solidaritate față de orice om. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 795, Ultimul acces: 2026-07-25 07:10:05
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
