Patriarhul Teoctist omagiat de Academia Română[2015-02-12]Academia Română a organizat joia aceasta, 12 februarie 2015, o ședință omagială, dedicată fostului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, de la a cărui naștere s-au împlinit 100 de ani.La eveniment a fost prezent și Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, care a dat citire mesajului transmis organizatorilor și participanților de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, din care redăm un fragment: Prin tot ceea ce ne-a lăsat ca moștenire spirituală a personalității și activității sale bisericești și românești, Părintele Patriarh Teoctist rămâne în memoria noastră ca fiind un om evlavios și înțelept, un păstor harnic și răbdător, precum și un mare iubitor de Biserică și popor. Întrucât simțim astăzi că, prin lumina vieții și a faptelor sale pilduitoare, vrednicul de pomenire Părintele nostru Patriarh Teoctist este tainic prezent în Biserica noastră ca o lumină peste timp, ca o călăuză spirituală, ne rugăm lui Hristos Domnul, Arhiereul Veșnic, să așeze sufletul lui în locașurile sfinților Săi slujitori, în bucuria îngerilor, în lumina și iubirea Preasfintei Treimi. Personalitatea fostului patriarh a fost evocată de figuri importante ale mediului religios și cultural din România. Patriarhul Teoctist vorbea în așa fel încât îl înțelegeau copiii, tinerii și vârstnicii, dar nu era banal. Era înțeles, dar era și profund. Vorbea și pentru academicieni, dar și pentru oamenii simplii. Întotdeauna cuvântul său avea miez, avea un tâlc pentru că întotdeauna a căutat să se perfecționeze, a mărturisit ÎPS Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului după cum aflăm de la TRINITAS TV. Îmi plăcea bunătatea lui care se vedea, se simțea. Venea, cum știți, de undeva, din Moldova, din lumea aceea așezată, țărănească care astăzi nu mai există, o lume care avea o morală și o anumite blândețe. Primea lumea cu o anumită blândețe. Acest lucru mi-a plăcut și l-am observat prima dată. În al doilea rând dădea sentimentul că duce o viață ascetică. A fost călugăr și a rămas în sufletul lui un călugăr, a mărturisit Acad. Eugen Simion, președintele Fundației Naționale pentru Știință și Artă. Era de o finețe și de o eleganță aparte în gesturile sale de primire, precum și de o anume noblețe moștenită din tradiția și din aerul familie care l-a născut și crescut în frumoasa Moldovă. Nimic artificial și nimic forțat în trăirea unei bunătăți care te copleșea cucerindu-te. Pe mine da, m-a cucerit. M-a cucerit încă de la prima întâlnire, iar în decurs anilor mi-am păstrat acest statut privilegiat de apropiat al celui care, deși în altă Biserică, mi-a descoperit autenticitatea apostolatului său și m-a făcut să îl simt precum un frate mai mare, ca pe un părinte, apostol al lui Hristos, a precizat ÎPS Părinte Ioan Robu, Mitropolit Romano-Catolic de București. Aș spune că în Patriarhul Teoctist s-au împletit virtuțile neamului de țărani și cultura omului modern care însă nu-i clintește nimic din credința moștenită din străini. Ceea ce m-a impresionat întotdeauna a fost smerenia cu care își purta o valoare prețuită de toți, deschiderea față de oameni. I-am admirat, așa cum spuneau și cei care au vorbit înaintea mea, știința de a vorbi oamenilor de la suflete la suflet și de a le spune dincolo de cuvinte adevăruri esențiale, a declarat Victor Opaschi, secretar de Stat, Ministerul Culturii și Cultelor. Fostul Patriarh Teoctist a păstorit Biserica Ortodoxă Română timp de 20 de ani, între 1986 și 2007. Din decembrie 1999 a fost membru de onoare al Academiei Române. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 830, Ultimul acces: 2026-07-27 09:12:13
|
Timp total: 0.03s...
[]:1