© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Mănăstirea de la Sita Buzăului, marea lavră din inima țării[2015-02-09]Dintre așezămintele monahale ridicate în anii de după Revoluția din 1989, Mănăstirea de la Sita Buzăului se remarcă prin frumusețe, simbolistică și mai ales prin rolul avut în viața duhovnicească a românilor ortodocși din Covasna. Cele 35 de maici din mănăstire oferă un model de viață de obște, în care rugăciunea se împletește armonios cu munca și ajutorarea semenilor.În anumite părți ale țării se simte o mai mare nevoie de a avea locuri unde spiritualitatea ortodoxă să fie adusă mai aproape oamenilor, pentru a-i împărtăși din tezaurul nesecat al trăirii duhovnicești în permanentă legătură cu Dumnezeu. Mănăstirile istorice, alături de cele ridicate nu de foarte mulți ani, au adus oamenii în căutarea unui izvor duhovnicesc din care să se adape din când în când, atât din bogăția spirituală a trăirii după vechea pravilă monahală, cât și din liniștea sufletească atât de dorită în multe împrejurări ale vieții. În județul Covasna, în inima țării, nevoia de a sădi în inimile românilor minoritari cuvântul Evanghelic și tradițiile spirituale și românești a fost simțită din plin în anii de libertate câștigată cu preț de sânge în evenimentele din 1989. Iată de ce la Sita Buzăului, o localitate ca o poartă spre munții falnici din centrul țării, a răsărit o mănăstire, o adevărată lavră și un Tabor românesc, după cum avea s-o numească în dese rânduri Înaltpreasfințitul Ioan, Mitropolitul Banatului, care a fost episcop de Covasna și Harghita vreme de 20 de ani. Mănăstirea Schimbarea la Față de la Sita Buzăului a adus, după cum ne sugerează și hramul, mult dorita trecere de la o secetă aspră în ceea ce privește existența așezămintele monahale în această parte a țării, la abundența de daruri duhovnicești. Deși nouă, mănăstirea a devenit în ultimii ani un important loc de pelerinaj, un loc binecuvântat de Dumnezeu de unde te împărtășești cu harul divin și frumusețea acestor meleaguri. Urcușul spre mănăstire, deși greoi la prima vedere, ne învață că atingerea culmilor vieții duhovnicești necesită eforturi considerabile. Apoi ne învață că urcând spre Dumnezeu, lăsăm în urmă, pe pământ, cele ale lumii. În cele din urmă, învățăm că pentru a ne schimba în întregul ființei noastre, așa cum ucenicii Mântuitorului Hristos au văzut pe Muntele Taborului, trebuie să lăsăm cele sfinte să ne cuprindă toată existența noastră și să ne lumineze viața. Mai multe detalii în Ziarul Lumina. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 991, Ultimul acces: 2026-07-24 02:57:54
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
