© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Sfântul Ioan Gură de Aur - un model pentru călugării de azi[2015-01-27]Vă prezentăm în continuare un documentar privind monahismul în opera celui mai cunoscut predicator creștin, Sfântul Ioan Hrisostom, de la a cărui trecere la cele veșnice s-au împlinit, pe 13 noiembrie 2007, 1.600 de ani.E foarte greu să prezinți în câteva cuvinte opera unuia care se află, cum aflăm din Limonariu, lângă tronul Stăpânului. Marele păstor al Bisericii, numit și Hrisoroas, adică râu în ale cărui valuri curge aur, a scris mult, aproape că nu l-a întrecut nimeni (ca volum a fost depășit doar de Origen). Cuvintele lui erau mai dulci decât mierea, după cum mărturisește cântarea, și s-au aflat sub inspirație divină. Prieten cu marele Vasile, Ioan a vrut să îmbrățișeze de timpuriu viața cea fericită a monahilor, filosofia cea adevărată, cum o numea într-una din scrieri. Iubirea și grija pe care le datora Antuzei, fericita sa mamă, l-au împiedicat pentru o vreme. Transformase casa în mănăstire, studiind Scripturile și ducând viață de ascet. După ce trupul Antuzei a fost dat pământului, s-a retras în munții din vecinătatea Antiohiei și s-a pus sub ascultarea unui bătrân sirian, vreme de patru ani, și încă doi în asceză desăvârșită într-o peșteră, supunându-și trupul la nevoințe mai presus de fire. Postul exagerat i-a șubrezit mult sănătatea, îmbolnăvindu-se de stomac, având grave probleme de sănătate până la sfârșitul vieții. Într-o astfel de viețuire nepământeană, Ioan a scris cuvinte negrăite sau nemaiauzite. Despre ce n-a scris el? Ce subiect a rămas neatins de pana inspirată purtată de îngerii care-l însoțeau? Înțelesul isihiei Cei care s-au ocupat de opera Sf. Ioan Gură de Aur spun că acesta a folosit de cel puțin 300 de ori cuvântul isihie - liniște, liniștire. În dialogul cu Palade - care constituie sursa după care ucenicii i-au scris viața - în capitolul V se referă la faptul că la vârsta de 21-22 de ani sfântul, ascultând de glasul conștiinței, care îl îndemna să lepede cele ale lumii, s-a retras într-un munte, petrecând în nevoințe și isihie. Acest capitol din viața sa cred că ne spune totul despre el. Mulți consideră retragerea amintită ca pe o pregătire pentru viitoarea sa activitate eclesială. Dorința lui de a urma viața monahală și de a fi în comuniune cu Dumnezeu l-a făcut să pornească pe drumul liniștirii într-o manieră totală și aproape dincolo de puterile omenești. Cum poate fi tradus acest cuvânt, liniște, atât de des întâlnit în opera hrisostomică? Liniște - izolare, retragere, sihăstrie. Liniște - liniștirea de patimi, liniștea ce vine după biruință. Liniște - libertate. Liniște înseamnă, de fapt, nepătimire (fixarea în sine, în sfințenie) deodată eliberare și libertate ce deschide mai desăvârșit orizontul bucuriei de Domnul. Cucerește liniștea, frate - scrie într-o omilie -, pentru că liniștea unită cu frica de Dumnezeu este o armă de foc, liniștea este bunăstarea călugărilor, scară cerească. O, liniștire!, calea Împărăției Cerurilor, mamă a evlaviei; o, liniștire!, care nu împiedici lacrimile, născătoare a blândeții, luminătoare a minții, cercetătoare a gândurilor, tovarășă a discernământului; o, liniștire!, născătoare a tot binele, întărire a postului și piedică a patimilor. Sf. Ioan Gură de Aur recapitulează în viața sa tot înțelesul isihiei și i se potrivește întru totul cuvântul lui Amonas, ucenicul Sf. Antonie cel Mare, care zicea că sfinții mai întâi au trăit în liniște și apoi au luat putere de la Dumnezeu, care locuiește în ei, mai apoi Dumnezeu i-a trimis printre oameni. Mai multe detalii în Ziarul Lumina. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 983, Ultimul acces: 2026-07-26 19:24:21
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
