Discursului Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea la audiența cu ambasadorii țărilor majoritar musulmane acreditați pe lângă Sfântul Scaun și cu unii reprezentanți ai comunităților musulmane din Italia luni, 25 septembrie 2006[2006-09-25]Domnule Cardinal, doamnelor și domnilor ambasadori, dragi prieteni musulmani,Sunt bucuros să vă primesc în această întâlnire pe care am dorit-o pentru a consolida legăturile de prietenie și de solidaritate dintre Sfântul Scaun și comunitățile musulmane din lume. Îi mulțumesc Cardinalului Paul Poupard, președintele Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios, pentru cuvintele pe care mi le-a adresat, precum și vouă tuturor celor care ați răspuns invitației mele. Sunt foarte cunoscute circumstanțele care au motivat această întâlnire a noastră. Am avut deja ocazia să mă opresc asupra lor în decursul săptămânii trecute. În acest context deosebit, doresc astăzi să reafirm toată stima și profundul respect pe care le nutresc față de credincioșii musulmani, amintind afirmațiile în acest sens ale Conciliului Vatican II, care sunt pentru Biserica Catolică Magna Charta a dialogului islamo-creștin. "Biserica privește de asemenea cu stimă pe musulmani, care îl adoră pe Dumnezeul cel unic, viu și existent în sine, îndurător și atotputernic, Creatorul cerului și al pământului, care a vorbit oamenilor. Ei caută să se supună din tot sufletul hotărârilor Lui tainice, așa cum s-a supus lui Dumnezeu Abraham, la care credința islamică se referă bucuros" (Declarația Nostra Aetate, nr. 3). Situându-mă hotărât în această perspectivă, încă de la începutul pontificatului meu am avut ocazia să îmi exprim dorința de a se continua stabilirea de punți de prietenie cu credincioșii tuturor religiilor, manifestându-mi în mod special aprecierea pentru creșterea dialogului dintre musulmani și creștini (cfr Discursul către reprezentanții Bisericilor și Comunităților ecleziale și ai altor tradiții religioase, 25 aprilie 2005). Așa cum am subliniat la Köln anul trecut, "dialogul interreligios și intercultural între creștini și musulmani nu poate să fie redus la ceva ocazional. Este de fapt o necesitate vitală, de care depinde în mare măsură viitorul nostru" (Discursul către Reprezentanții unor comunități musulmane, 20 august 2005). Într-o lume marcată de relativism, și care prea adesea exclude transcendența universalității rațiunii, avem absolută nevoie de un dialog autentic între religii și între culturi, capabil să ne ajute să depășim împreună toate tensiunile, într-un spirit de colaborare rodnică. Continuând opera întreprinsă de predecesorul meu, Papa Ioan Paul al II-lea, doresc deci profund ca relațiile de încredere care s-au dezvoltat de mulți ani între creștini și musulmani, nu numai să continue, ci să se dezvolte într-un spirit de dialog sincer și respectuos, bazat pe o cunoaștere reciprocă tot adevărată care, cu bucurie, recunoaște valorile religioase pe care le avem în comun, și care, cu loialitate, respectă diferențele. Dialogul interreligios și intercultural constituie o necesitate pentru a construi împreună lumea de pace și de fraternitate dorită fierbinte de toți oamenii de bunăvoință. În acest domeniu, contemporanii noștri așteaptă de la noi o mărturie elocventă pentru a le arăta tuturor valoarea dimensiunii religioase a existenței. De asemenea, fideli învățăturilor propriilor lor tradiții religioase, creștini și musulmani să învețe să lucreze împreună, așa cum s-a întâmplat deja în diferite experiențe comune, pentru a evita orice formă de intoleranță și a se opune tuturor manifestărilor de violență; iar noi, Autorități religioase și Responsabili politici, trebuie să îi călăuzim și să îi încurajăm în acest sens. Într-adevăr "chiar dacă, în decursul veacurilor, s-au iscat multe neînțelegeri și dușmănii între creștini și musulmani, Conciliul îi îndeamnă pe toți ca, uitând trecutul, să se străduiască sincer pentru înțelegerea reciprocă și să apere și să promoveze împreună dreptatea socială, valorile morale, pacea și libertatea, spre binele tuturor oamenilor" (Declarația Nostra Aetate, nr. 3). Lecțiile trecutului trebuie deci să ne ajute să căutăm din nou căi de reconciliere pentru a trăi în respectul identității și libertății fiecăruia, în vederea unei colaborări rodnice în slujba întregii omeniri. Așa cum a declarat Papa Ioan Paul al II-lea în memorabilul său discurs către tineri, la Casablanca, în Maroc "respectul și dialogul cer reciprocitatea în toate domeniile, mai ales în ceea ce privește libertățile fundamentale și în mod special libertatea religioasă. Acestea favorizează pacea și înțelegerea între popoare" (nr. 5). Dragi prieteni, sunt profund convins că, în situația în care se află lumea de astăzi, este un imperativ pentru creștini și musulmani să se angajeze pentru a face față împreună numeroaselor provocări cu care se confruntă omenirea, în special în ceea ce privește apărarea și promovarea demnității ființei umane precum și drepturile ce derivă din ea. În timp ce cresc amenințările împotriva omului și împotriva păcii, recunoscând caracterul central al persoanei și lucrând cu perseverență pentru ca viața umană să fie întotdeauna respectată, creștinii și musulmanii manifestă supunerea lor față de Creator, care dorește ca toți să trăiască în demnitatea pe care El le-a dat-o. Dragi prieteni, urez din inimă ca Dumnezeul cel milostiv să călăuzească pașii noștri pe căile unei înțelegeri reciproce tot mai adevărate. În momentul în care musulmanii încep itinerarul spiritual al lunii Ramadan, le adresez tuturor urările mele cordiale, dorind ca Atotputernicul să le dea o viață senină și liniștită. Fie ca Dumnezeul păcii să vă copleșească cu belșugul binecuvântărilor sale pe voi și comunitățile pe care le reprezentați! după Radio Vatican Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 808, Ultimul acces: 2026-08-20 06:30:19
|
Timp total: 0.03s...
[]:1