Educația ca umplere a golului din noi[2014-11-02]Omul vine pe lume incomplet, din perspectiva solicitărilor de tot felul. Dovedește însă, în timp, o predispoziție nemaipomenită de a-și forma competențe necesare pentru a viețui pentru sine și pentru alții, de a se adapta la cerințe prezente sau viitoare. Nu starea de început contează, ci posibilitatea de creștere și de perfectare după cum o cer circumstanțele sau după cum dorește el.Faptul că omul este inițial aproape un nimic, din perspectiva standardelor zilei, nu constituie un păcat, ci o mare virtute, în sensul că omul o poate lua în orice direcție (Deuteronom 30, 19-20). Starea de negativitate nu este o decădere ontologică, ci ascunde o putință de trezire, de asumare a propriilor limite și de înaintare spre mai bine. Nu numaidecât cei care au cucerit înălțimile sunt pasibili de fericire, de mântuire, ci și cei (poate ei, mai ales) care încă nu sunt atinși de vraja perfecțiunii. Când ești căzut visezi la ridicare și înălțare. În Predica de pe munte, Iisus îi are în vedere nu pe cei care au, ci pe cei care nu au, pe cei care nu posedă bunăstarea, bună-situarea sau alte fericiri omenești: Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăția cerurilor. Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiți cei milostivi, că acei se vor milui (Matei, 5, 3-12). Avem aici nu o apologie a unui țel împlinit, ci a conștientizării și statuării stării ce poate conduce la el. Punctul final contează, desigur, dar în strânsă legătură cu startul inițial care trebuie activat pentru a fi sigur că ajungi unde trebuie. Imaturitatea, inocența copilăriei, gradul zero al existenței noastre nu reprezintă o imperfecțiune sau o lipsă, ci, cum spune pedagogul John Dewey, o promisiune a creșterii și devenirii spirituale. Mai multe informații în Lumina de Duminică. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 716, Ultimul acces: 2026-07-25 21:34:40
|
Timp total: 0.27s...
[]:1