De la inima la inima

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

De la inima la inima

[2006-09-02]

„Ci voi veti primi o putere, cand se va pogori Duhul Sfant peste voi si-Mi veti fi martori... pana la marginile pamantului”. Faptele apostolilor 1,8
Plajele, aceste „margini ale pamantului”, au fost din nou aglomerate de sute de mii de oameni, fiinte create dupa chipul lui Dumnezeu, rascumparate cu pretiosul sange al Fiului Sau si traind fara sa constientizeze in cea mai solemna perioada de timp a istoriei – ceasul judecatii. Reprezentand un spatiu atat de populat si cu vizibilitate atat de mare, aceasta „vitrina a lumii”, a devenit si anul acesta un loc strategic pentru expunerea ofertelor si pentru abilitatile comerciale. „Directorul general de marketing” al surogatelor acestei lumi, cu ingeniozitate diabolica a pus in aplicare un proiect complex pentru inselarea si manipularea in directii gresite a miilor de candidati pentru cer.
Sperand ca vor gasi fericire si implinire sufleteasca, multi s-au coborat in moderna vale Dura unde au fost supusi presiunii de a se inchina chipului senzualitatii si divertismentului. Fara interventia plina de mila a Bunului Dumnezeu, cursa idolatriei s-ar fi umplut de victime neajutorate.
Profetia din Isaia 9,1 si 2 despre „vremurile viitoare (cand) va acoperi cu slava tinutul de langa mare”, a cunoscut si anul aceasta o noua implinire. Am avut ocazia privilegiata sa fim mijloacele prin care Dumnezeu a intampinat aceste multimi de oameni cu oferta harului Sau. Providenta divina a facut posibila amplasarea a peste 10 „ mini-ambasade ale cerului”, in cele mai multe statiuni de pe litoral, unde ecoul chemarii Sale se facea auzit: „Voi toti cei insetati, veniti la ape... De ce va dati castigul muncii pentru ceva care nu satura?...veniti la Mine, ascultati si sufletul vostru va trai...” Isaia 55,1-3
„Dregatori, carmuitori, judecatori, vistiernici si judecatori” ca pe timpul Babilonului, oameni din toate straturile sociale, veniti din diverse colturi ale tarii, au avut posibilitatea sa primeasca marturia celor „trei tineri” care „au stat in picioare pentru Dumnezeu” la fiecare stand al Evangheliei. Dispozitia de slujire dezinteresata prin oferirea testelor medicale gratuite si distribuirea de literatura valoroasa, continand adevarate solutii la nevoile lor, au impresionat pe multi, care s-au bucurat sa ne intalneasca pentru prima data, sau ne-au reintalnit din anii trecuti. Au apreciat activitatea si cartile pe care le-au citit, povestindu-ne entuziasmati despre beneficiile pe care le-au experimentat.
Am fost impresionati de interesul unor persoane pentru a cumpara cate doua carti spirituale cum ar fi „Tragedia veacurilor”. O doamna profesoara care a cumparat anul trecut „Calea catre Hristos” a venit si ne-a marturisit: „Ce mai aveti de Ellen White? Imi place asa de mult cum scrie, in mod sigur este o autoare inspirata”. A cumparat mai multe carti „Pasi spre fericire” pentru colegele ei si cartea „Tragedia veacurilor” pentru directoarea scolii. Cartea „Viata lui Iisus” a cunoscut un record in solicitare, reprezentand cel mai eficient contra argument pentru insinuarile mincinoase ale cartii „Codul lui Davinci”.
Amestecarea printre oameni, dispozitia de a ne ingriji de nevoile lor, castigarea increderii si apoi semanarea prin cuvant rostit sau scris a invitatiei harului a reprezentat metoda pe care am folosit-o, urmand modelul lui Isus. In felul acesta semintele au fost raspandite si credem ca prin Duhul lui Dumnezeu, destinul multor suflete va fi schimbat pentru vesnicie.
teodoragoran@gmail.com
***
Rugati-va neincetat!
(Teodor Hutanu / AARC)
Prima experienta, in urma chemarii de saptamana trecuta, de a face din acest spatiu un forum al luptei in rugaciune, a fost aceea ca in mai putin de 24 de ore, semnalele au inceput sa se adune, de pe diverse meridiane, iar procesul continua. Invitatia participarii cu un indemn sau o experienta ramane deschisa. Pentru astazi, pastorul Mihail Baciu din Wisconsin, SUA, ne ofera “Soferul de taxi”, o experienta traita de un frate din una din bisericile sale.
Cu 20 de ani in urma lucram pe un taxi pentru a-mi castiga existenta. Aceasta indeletnicire cere multa rugaciune. Era ora 2:30 dupa miezul noptii cand am ajuns in fata blocului unde aveam o comanda. Intreaga cladire era in intuneric, cu exceptia unei singure ferestre la parter. In asemenea situatii, multi taximetristi ar fi claxonat odata sau de doua ori, ar fi asteptat cateva minute si apoi ar fi plecat. In experienta mea insa, am avut ocazia sa vad multe persoane depinzand in totul de serviciul de taxi ca singurul mijloc de deplasare. Cu exceptia cazului in care imi mirosea a pericol, intotdeauna mergeam pana la usa.
„Acest pasager s-ar putea sa aiba nevoie de asistenta mea” mi-am zis, asa ca am mers pana la usa si am sunat. „Imediat!” a raspuns o voce slaba. Am putut apoi auzi ceva care suna a obiect tarat pe dusumea. Apoi usa s-a deschis. In fata mea statea o femeie scunda, care avea in jur de 80 ani. Langa ea era o mica valiza din carton. „Vrei sa-mi duci valiza aceasta pana la masina?” a intrebat batrana. Am dus valiza, dupa care m-am intors sa o ajut mai departe. M-a luat de mana si impreuna am pornit spre taxi. Batranica nu inceta sa-mi multumeasca pentru bunavointa de a o ajuta. „Pentru nimic!” i-am spus. „Nu fac decat sa-mi tratez pasagerii exact cum m-a invatat mama.” „Oh, esti un domn atat de dragut”, mi-a spus ea.
Cand am intrat in masina, batranica mi-a inmanat o adresa, dupa care mi-a spus: „Ai vrea sa ma duci prin centrul orasului?” „Dar nu este cea mai scurta ruta”, am raspuns eu. „Nu conteaza”, mi-a zis batranica. „Nu ma grabesc. Trebuie sa ajung la azilul de batrani.”
Am privit in oglinda retrovizoare. Clipea din ochi. Apoi a continuat: „Sunt singura, nu am familie. Doctorul mi-a spus ca nu mai am mult de trait.” Usor, am intins mana si am oprit ceasul de marcat. „Pe ce strada ati dori sa mergem?” am intrebat-o. Pentru urmatoarele
doua ore am hoinarit prin oras. Batranica mi-a cerut sa ma opresc in fata unei cladiri unde candva a lucrat ca insotitoare de lift. Am condus apoi intr-un cartier unde a locuit cu sotul ei, imediat dupa casatorie. Apoi mi-a cerut sa incetinesc in fata unei anumite cladiri, la un colt de strada. Pret de cateva minute a privit prin fereastra la intunericul de afara, fara sa spuna nimic.
Cand primii zori ai diminetii au aparut, deodata mi-a spus: „Am obosit. Sa mergem.” Am condus in liniste spre adresa pe care mi-o indicase cu cateva ore in urma. Era o cladire joasa, ca un sanatoriu. Doi angajati au iesit afara indata ce am oprit masina. Probabil ca o asteptau de ceva timp. I-am dus valiza pana la intrare. Batranica era deja asezata intr-un scaun cu rotile. „Cat iti datorez?” a intrebat ea scotocind in poseta ei veche. „Nimic”, am spus. „Si tu trebuie sa traiesti”, mi-a spus ea. „Mai sunt si alti pasageri”, i-am raspuns eu. Aproape fara sa gandesc, m-am aplecat si am imbratisat-o. M-a strans si ea in brate, tinandu-ma cateva secunde. „Ai oferit unei femei batrane cateva clipe de bucurie”, a spus ea. „Multumesc!”
I-am strans mana, apoi am plecat. In urma mea usa s-a inchis. Parca ar fi fost inchiderea usii vietii. In acel schimb nu am mai luat nici o comanda... Am condus prin oras fara nici o tinta, cufundat in ganduri. Apoi pentru tot restul zilei, abia am mai putut scoate cate un cuvant. Ce s-ar fi intamplat daca batranica ar fi intalnit un taximetrist nerabdator sa-si incheie tura? Sau daca as fi claxonat doar odata sau de doua ori, dupa care as fi plecat? Daca ma gandesc bine, nu cred ca am facut ceva mai important in viata. Uneori credem ca viata graviteaza doar in jurul momentelor importante. Insa momentele importante ne surprind nepregatiti – neasteptat invaluite in ceea ce altii considera a fi lucruri marunte. Cei din jurul tau poate nu-si mai amintesc ceea ce ai spus sau ai facut. Intotdeauna insa isi vor aminti modul cum i-ai tratat. Iar Domnul Isus adauga: „Oridecateori ati facut aceste lucruri...”
teodorhutanu@adventist.ro

Sursa: www.intercer.ro

Contor Accesări: 718, Ultimul acces: 2026-08-20 11:25:41

Timp total: 0.03s...

[]:1