Papa Francisc către prizonieri: Toți greșim în viață[2014-07-06]După ce s-a despărțit de tinerii strânși la Castelpetroso, Papa Francisc a mers cu mașina la penitenciarul din Isernia, într-o deplasare de o jumătate de oră, pentru a-i vedea pe deținuții de aici. Întâlnirea a avut loc în curtea închisorii, iar în discursul său către prizonieri, Sfântul Părinte a insistat pe nevoia de reinserare socială. "A parcurge drumul de reinserare, pe care toți trebuie să îl parcurgem. Toți. Toți facem greșeli în viață. Și toți trebuie să cerem iertare pentru aceste greșeli și să parcurgem un drum de reinserare, pentru a nu mai face greșeli. Unii parcurg acest drum în casa lor, în meseria lor; alții, ca voi, într-un penitenciar. Dar toți, toți Cine spune că nu are nevoie să parcurgă un drum de reinserare este un mincinos!""Toți greșim în viață și toți suntem păcătoși. Și când mergem să îi cerem iertare Domnului pentru păcatele noastre, pentru greșelile noastre, El ne iartă mereu, niciodată nu încetează să ne ierte. Ne spune: 'Întoarce-te de pe acest drum, pentru că nu îți va face bine să mergi pe drumul acesta'. Și ne ajută. Și aceasta este reinserarea, drumul pe care toți trebuie să îl parcurgem. Important este să nu stăm pe loc. Toți știm că atunci când apa stă pe loc se împuțește. Există o vorbă în spaniolă care spune: 'Apa stătută este prima care se strică'. A nu sta pe loc. Trebuie să mergem, să facem un pas în fiecare zi, cu ajutorul Domnului. Dumnezeu este Tată, este milostivire, ne iubește mereu." Sfântul Părinte a spus apoi că unii dintre deținuți simt că parcurg un drum al pedepsei, marcat "numai de suferință". Și a explicat: "Este adevărat, este adevărat, se suferă. Așa cum a spus colegul vostru, aici se suferă. Se suferă înăuntru și se suferă și în afară, când unul vede că propria conștiință nu este curată, este murdară, și vrea să o schimbe. Acea suferință care purifică, acel foc care purifică aurul, este o suferință cu speranță. Atunci când Domnul ne iartă nu spune: 'Eu te iert, descurcă-te!' Nu, El ne iartă, ne ia de mână și ne ajută să mergem înainte pe acest drum de reinserare, în propria viață personală și chiar în viața socială. Acest lucru îl face cu noi toți. [...] Și aceasta se numește speranță! Și cu această speranță, cu această încredere se poate merge zi de zi. Și cu această iubire fidelă, care ne însoțește, speranță nu dezamăgește cu adevărat." "Vă mulțumesc pentru primire", a spus Papa Francisc la final. "Și eu aș vrea îmi vine acum să spun, pentru că mereu simt asta, și atunci când la fiecare 15 zile telefonez la o închisoare din Buenos Aires, unde sunt tineri și vorbim puțin la telefon. Vă fac o destăinuire. Când eu mă întâlnesc cu unul dintre voi, care este într-un penitenciar, care merge spre reinserare, dar care este închis, cu sinceritate îmi pun această întrebare: de ce el și nu eu? Așa simt. Este un mister. Dar pornind de la acest sentiment, de la această simțire eu vă însoțesc. Putem s-o rugăm împreună pe Sfânta Fecioară Maria, Mama noastră, pentru ca să ne ajute, să ne însoțească. Este Mamă." Și au recitat apoi Bucură-te Marie. Legături: Textul integral al discursului papal Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 535, Ultimul acces: 2026-08-03 10:44:26
|
Timp total: 0.03s...
[1]:1