Poezie - Reflectii peste veacuri

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Poezie - Reflectii peste veacuri

[2006-08-11]

Cand ades cuget adanc, cum in scurgere trec anii
Ce in cronici se inscriu, despre cine-au fost titanii,
Ai istoriei pamantului, de cand omu-a fost creat
Ma opresc din meditare, multe fiind de confirmat .

Astfel, veacuri si epoci, s-au socotit si impartit
Dupa-a geniilor glorii, al celor ce-au stabilit,
Legi si teze si principii, prin aportul ce-au adus
La cultura omenirii, prin gandirea ce si-au spus .

Unii-au fost eroi ai stiintei prin a lor descoperiri,
Alti-au fost eroi ai artei, posedand mari insusiri;
La progresul omenirii, cu toti partea si-au facut
Si-au lasat posteritatii, genii mari de neintrecut .

Subiectele-abordate, supuse-au fost cercetarii,
Si-orice ramura a stiintei, prin filtrul purificarii
In examene indelungi, au trecut pragul fiintei,
Ramanand posteritatii, un izvor al cunostintei .

Timpul grabnic, inainte, isi urmeaza-acelas curs,
Cel trecut, ramane-n urma, avand dreptul la recurs,
Si priviti prin prisma vietii-a daruirii si implinirii,
Oamenii acelor vremuri, au apus sub legea firii .

Unii-au incercat prin studii si prin a lor cercetari,
Sa descopere inceputul, altor legi si guvernari,
Dupa care Universul, compus din mari galaxii,
S-a nascut in vastul spatiu, fara alte interventii .

-Si-au aflat? Ce au aflat, prin intelepciunea lor,
Ce-au uitat ca le-a fost data, de Singurul Creator?
-Au aflat ca-n Univers, este-o Forta dominanta,
Si ca de Ea-i sustinut, si prin Ea-n etern tresalta .

E-un perpetuum mobile, emanand din vesnicii,
Forta mare ce-n drum poarta, grija atator galaxii,
Si-n spatiul nemarginit, toate celelalte lumi
Dirijate sunt perfect, spre necunoscute culmi .

-Si, cine e aceasta Forta, venind din eternitate,
Ce conduce si sustine, lumile ce-au fost create,
Care grija lor o tine, cand pe firmament plutesc,
Si menirea-n traiectorii, fiecare si-o implinesc?

-Este Cel Atotputrnic, Dumnezeu Cel Creator,
Ce din vesnicii revarsa, al iubirii sfant izvor,
Si din care isi adapa, setea de necunoscut
Toate lumile create, cu-al lor tainic inceput .

-Este Atotstiutorul, care prin puterea-I tine
Neschimbata existenta, conform legilor divine,
A tot ce a conceput, cand la viata le-a trezit,
In maretul Univers, ce pe dragoste-i cladit .

Duhul Sfant ne raporteaza, intre filele Scripturii,
Tot ce invatatii lumii, de la inceperea fapturii,
Au voit ca sa cunoasca, si-au dorit sa cerceteze
Punand semnul intrebarii, stand in fata unor teze .

Unii, cu spiritul ager, na-au putut ca sa ascunda
Ca exista infinitul, ce nu poate sa-l patrunda,
Ca exista niste legi, ce de-o Forta-s guvernate
Si ca ele-actioneaza, peste tot si peste toate .

Studiind au acceptat, ca chemat fiind din neant,
Universu-a luat fiinta, si ca Forta-i e garant,
Si ca-n veci va exista, in virtutea unor legi
Care sunt neschimbatoare, numai sa le intelegi!...

De altfel, Dumnezeirea, e atat de necuprinsa,
Incat mintea e prea mica, si gandirea-i, e invinsa;
In fata puterii Sale, noi privind, vedem reversul
Prin lucrarea minunata, ce formeaza Universul .

Cand privim la cer si stele, soare, luna si pamant,
Ne putem face-o ideie, cate-a creat prin Cuvant,
Si in prea mica inchipuire, a prea sfintei maretii,
Il vedem Stapan pe veacuri, existent din vesnicii .

Dincolo de-a Lui prezenta, sunt mistere nestiute
Care nu sunt necesare, noua de-a fi cunoscute,
Caci suntem fapturi create dupa-a Sa asemanare
Posedand intelepciune, pa-n la un punct oarecare .

-Dar de ce a deviat, omul de la-a lui chemare?
De ce nu si-a indeplinit, nobila sa comportare,
Fata de-al sau Dumnezeu, si de legile asezate,
Cand spre fericirea lui, intocmite au fost toate?

-Nebuloasa amagire, ce-a produs-o Lucifer,
Nascand marea controversa, in rasmerita din cer,
A fost cauza caderii, si-a omului ce l-a creat
Cand porunca, deja data, a calcat, facand pacat .

Urmarea calcarii Legii, dupa sine-atunci a tras,
Moartea prin blestemul ei, aducandu-l in impas;
Neputand sa justifice, fapta rea ce-a savarsit,
Blestemat a fost pamantul, si va fi pa-n la sfarsit .

Dar prin planul mantuirii, si a lui indeplinire,
Dumnezeu prin Fiul Sau, care L-a adus jertfire,
Omul, iar recuperat, va putea fi prin credinta,
Caci la Golgota pe cruce, s-a ajuns la biruinta .

Ca sa poata iar aduce, lumea-n vastul circuit,
Dumnezeu a pus la cale, si un plan a intocmit,
Ca prin sangele jertfirii, ce a curs dela Calvar,
Integrat sa fie omul, nu prin fapte, ci prin har .

Si cand totul va fi gata, in solemna pregatire,
Ce biserica de veacuri a sperat in implinire,
Literal va avea loc, prin venirea a doua oara,
A Celui ce-a suferit, moartea cruda in ocara .

Vestea buna, ce-a adus-o, in dimineata invierii,
A intarit, pecetluind, ziua scumpa-a revederii,
Pentru toti ce au sperat, dela intaiul om, Adam,
La Isus, Izbavitorul, cu al vietii scump balsam .

Biruinta asupra mortii, prin strigarea triumfala
Va incheia cumplita lupta, din istoria finala,
A prea lungei tragedii, ce-a cuprins cer si pamant
De cand Lucifer pe sine, s-a-naltat ca si Cel Sfant .

El a fost provocatorul, marerlui conflict in ceruri,
Si tot el, uzurpatorul, pe pamant in multe feluri,
Detronandu-l pe Adam, din pozitia-i regeasca
In postura a fost pus, puterea sa-i recunoasca .

El prin marea amagire, a prmilor nostri parinti
Singur si-a adjudecat, falsul titlu intre ,,Printi,’’
Si-a indrasnit sa se prezinte in fata lui Dumnezeu,
Ca reprezentant al lumii, inaltandu-si propriu-i eu .

Pan-la vremea indreptarii, ce a pus capat la cruce
Suprematiei puterii, ce-a ravnit ca s-o apuce,
Lucifer s-a dat de drept, al lumii stapanitor
Si s-a-mpotrivit teribil, pan-la-l Domnului omor .

Dar viata Sa n-a putut, prea mult de-a fi retinuta,
Chiar de piatra pe mormant, era greu pecetluita,
Si-n slava si-n maretie, Domnul Hristos a inviat
Fiind de facto si de jure, Rege unic si Imparat .

El, Mantuitorul lumii, va veni in stralucire,
In onoruri si-osanale, sa-Si ia dreptul in primire;
Insotit de mii de ingeri, si de zeci de mii si mii,
Sa deschida era noua, a prea scumpei vesnicii .

Si va fi ca mantuitii, vor putea sa-si insuseasca,
Ce aici nu au putut, din mistere sa cunoasca;
Si in fata vor avea, campuri noi de cercetare
Orizonturi diferite, stiintelor spre desvoltare .

Anii dulci ai vesniciei, nu se vor mai numara,
Veacuri, ere si decenii, nu se vor mai separa,
Ci va fi un singur timp, timp ce nu va fi datat,
Care nu se va sfarsi, curgand vesnic, neincetat .

Flavius Laurian Duverna

Sursa: www.InterCer.ro

Contor Accesări: 705, Ultimul acces: 2026-08-16 01:34:30

Timp total: 0.03s...

[]:1