Cronica Ideilor - Anii trec, anii vin - Grant, 1986

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.13s...

Ştiri şi Evenimente

Cronica Ideilor - Anii trec, anii vin - Grant, 1986 - 2006

[2006-08-11]

"GRANTUL" reprezinta pentru noi, supravietuitorii masacrelor comunismului de tip romanesc din zona Podului Grant, cartier al ceferistilor, un memorandum bazat pe copilarie, adolescenta, tinerete, maturitate si varsta implinita. A fost biserica adventa cea mai reprezentativa ca arhitectura din Bucuresti, capitala Romaniei.

Amplasata in zona mentionata mai sus, Comunitatea Adventista de Ziua a Saptea Grant s-a nascut ca o dorinta a comuniunii cu Dumnezeu de catre fratii si surorile ce locuiau si isi desfasurau activitatea in aceasta zona a CFR-ului din Bucuresti. Proiectata inainte de al doilea Razboi Mondial, dupa reguli arhitecturale noi la acea vreme, a constituit o valoare comunitara de exceptie, chiar daca regimul socialist restaurat la putere dupa 1944 nu vedea cu ochi buni aceasta capodopera moderna a vremii, a trebuit sa accepte, sa tolereze continuitatea programelor religioase ce reprezentau focul sacru de tip advent al zonei ceferiste. Cu trecerea timpului, comunitatea Adventista de Ziua a Saptea Grant, a evoluat prin cresterea numarului de membri, dar si a calitatii programelor religioase, ce a facut posibila o dezvoltare spiritualo-muzicala de exceptie. In aceasta Capela adventa s-au imaginat concerte de mare forta muzicala, poeme, recitaluri corale, ce au ramas adinc gravate in mintea multor generatii de pazitori ai Sabatului adevarat. Au luat nastere aici coruri celebre mixte, formatii corale barbatesti, de copii si juniori. Nu in ultima instanta, coruri ale trecutului, reamintindu-ne ca viata spiritualo-muzicala a acestei comunitati a fost gasita mai mereu in topul de 5% al comunitatilor adventiste din Romania, socialista si comunista.

Cateva nume merita a fi mentionate deoarece acesti tineri de ieri, azi in pragul pensionarii, au lucrat cu pasiune, talent, daruire pentru o piesa noua, cu vers alb dintr-o poveste Biblica, etc. Au sacrificat timpul lor, iar ca multumire, in decursul anilor, un zambet, o floare si o multumire de suflet culeasa din speranta unei vieti vesnice, eterne.

Incep cu prietenul meu din frageda copilarie, dr. Mircea Diaconescu, crestin Adventist de Ziua a Saptea, medic, dirijor de exceptie, om de la care aveai si ai ce sa inveti si astazi, sufletist, personalitate marcanta a tot ce este nou si creativ in muzica, text si executie a partiturii muzicale. Apoi Costel Tolici, Paul Tolici (amicul meu special), Ghita Manzateanu, Mihai Manea, soprana de calibru a Grantului, Tili Manea, Aurel Zgunea, poetul Benone Burtescu, Ciovica I, dr. I. Stefanescu, dr. Iancu Diaconescu, pastorul Rudolf Galfi, mentorul meu spiritual, pastorii : Albulescu, Geanta, Iorga, Gheoalda, Dumitrescu, etc., iar apoi mai noua generatie a anilor 1976-1986, Gabi si Cristi Dumitrescu, Adi Gatan, Rene si Carmen Stoica, Doina Stoica, Lavinia Gatan, dr. Paul Gheorghe, Liliana Gheorghe, Paul Pascu, Beniamin Pascu si altii. O mentiune de exceptie pentru pastorul "general" Ioan Coja, omul ce a luptat pe baricadele vechi si noi ale Grantului. Sa nu se supere nimeni, sunt multe nume semnificative ce au reprezentat Grantul de ieri si de azi.

Dar, in 1986 peste noapte, Grantul cu amintirile lui frumoase a devenit miezul discordiei in ale sistematizarii urbane. Zona pusa in discutie la nivelul propagandei de partid si de stat era o sabie cu doua taisuri si orice sedinta pe o asemenea tema tragea dupa sine consecinte nefaste pentru cei care indrazneau sa spuna lucrurilor pe nume. Totusi, conducerea Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea din vremea respectiva, a incercat ceva, dar fara substanta de reusita, pentruca trebuia o finantare precisa pentru lucrari ce necesitau urgente imediate, pentru mutare pe orizontala, proiectare, retrocedari de case cu terenuri cu tot, devieri ale instalatiilor de apa, canalizare, energie electrica, etc., plus rapiditatea cu care se lucra in zona Grantului adventist. Toti acesti bani trebuiau dati pentru intocmirea acestor documentatii. Nu trebuie sa acuzam pe nimeni, am fost o biserica minoritara, dar ce se putea face nu s-a facut din considerente financiare. Grantul a fost detonat in august 1986, cu dinamita de mare forta, spre durerea multora dintre noi, cei de ieri si de azi.

S-a costruit Noul Grant, intr-o lumina specifica de conceptie a Conferintei Bucuresti, azi Muntenia. Au trecut asadar 20 de ani de la marele seism urbanistic de provenienta comunista si pe locul vechiului Grant sunt presarate flori ale amintirilor noastre, iar in Noul Grant, acum o oda a bucuriei de ieri, cu lacrimi in lumini de speranta vie ca nu va mai fi mult pana cand Cel de Sus ne va lua cu EL, pe aripile neputrezirii, intr-o noua explanada de alb imaculat vesnica. Amin !

Arh. Gheorghe Petrescu, CUA University, Washington, DC., SUA.

Sursa: www.InterCer.ro

Contor Accesări: 851, Ultimul acces: 2026-08-17 04:20:44

Timp total: 0.19s...

[]:1