Necrolog STROESCU MIHAI ALEXANDRU

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Necrolog STROESCU MIHAI ALEXANDRU

[2006-08-05]

Stimati prieteni,

Dupa cum ati aflat deja, pe 24 Iulie 2006 fratele Stroescu Mihai Alexandru a trecut la odihna. Am avut ocazia sa colaboram la Intecer cu fratele Sandu, care ne-a trimis multe articole pe diverse teme de educatie, sociale sau profetice. Apreciem daruirea dansului si ideile novatoare pe care le-a prezentat. Transmitem condoleantele noastre familiei Stroescu. Privim inainte spre Ziua Invierii, cand Domnul Isus Hristos va chema la viata pe credinciosii Sai!

Lucian Mihailescu, Intercer

______________

Famila Stroescu anunta despartirea pentru un scurt timp de cel ce a fost pentru ei sot si tata, Alexandru Mihai Stroescu. Trecerea lui in nefiinta a survenit pe 24 iulie 2006, in jurul orei 3:30 AM, dupa ce boala descoperita cu 10 luni in urma a fost pentru el un timp petrecut si mai aproape de Dumnezeu. Desi nu intelegem planul Divin, suntem convinsi ca El a permis ca aceasta suferinta sa contribuie la pregatirea lui si a noastra pentru intalnirea cu Cel ce a vegheat clipa de clipa la capataiul sau. Ultimele sale cuvinte, "Noapte buna, AMIN" nu ne duc cu gandul decat la faptul ca somnul in care a intrat se va incheia odata cu marele spectacol al revenirii Celui ce i-a fost cel mai bun prieten.

____________

Necrolog STROESCU MIHAI ALEXANDRU

Motto: "Unii din fiii lui Isahar se pricepeau in intelegerea vremurilor si stiau ce trebuie sa faca Israel…" 1Cor.12,32

Exista unii oameni cu vederi largi, clare – vizionarii care au o conceptie mai larga despre Dumnezeu, despre vremuri si despre oameni

Unul dintre ei a fost Mihai Alexandru Stroescu (Sandu) nascut la Bacau in 12 iulie 1945.
Primii 5 ani ii petrece la Focsani cu bunicii, apoi vine la parinti, si locuieste impreuna cu cei 3 frati mai mari, Viorel, Dan si Virgiliu in strada Tepes Voda 84 din Bucuresti.
Neparticipand la examenul de capacitate din motiv religios, urmeaza o scoala de ucenici, ca lacatus. Se angajeaza apoi la Electromagnetica, unde urmeaza cursurile liceului Mihai Viteazu la seral, respectand Sabatul in scoala.
Doreste sa urmeze Seminarul Teologic, dar in repetate randuri a fost admis „fara loc”.
Urmeaza atunci cursurile Facultatii de Cibernetica Economica, prima promotie, apoi se angajeaza, din motive lesne de inteles, la diverse servicii, dand in tot acest timp dovada de intelepciune, pricepere si o viziune foarte larga, depasind in mod vizibil media colegilor sai.
Temele preferate ale lui erau Sanctuarul, Educatia si Reforma Sanitara.
Incheie legamant public la 18 ani (08.03.1963) cu Dumnezeu, si la 28 ani cu domnisoara Amarandi Carmen Beatrice. Au impreuna trei copii : Cristina (1974), Emanuel (1980) si Alexandra (1985). S-a ocupat de educatia copiilor lui atat religioasa cat si pe plan profesional i-a sustinut in scoli, toti urmand universitati, dar cel mai important lucru este ca a luptat sa-i tina aproape de Dumnezeu. Una dintre cele mai mari realizari ale vietii lui este ca toti cei trei copii sunt alaturi de Dumnezeu, incheind legamant cu El, si dorinta lui de tata e astfel implinita. In ultimul an al vietii sale i se naste o nepotica, MaryAnne Louise, care ii umple sufletul de bucurie. Isi doreste mult sa o vada personal, si in ciuda obstacolelor intampinate, visul ii devine realitate. Inainte de a stii ca o va putea vedea pe acest pamant, se roaga si primeste fagaduinta din Biblie, in care Dumnezeu ii arata ceea ce se va intampla in scurtul timp pe care il mai are de petrecut aici, si ceea ce va fi dupa aceea, prin textele din Isaia 59:20-21, 60:1-5, cu care si-a intampinat fiica pe care nu o mai vazuse de 4 ani.
„Da, va veni un Rascumparator pentru Sion, pentru cei ai lui Iacov, cari se vor intoarce de la pacatele lor, zice Domnul. „Si iata legamantul Meu, cu ei, zice Domnul: „Duhul Meu care Se odihneste peste tine, si cuvintele Mele, pe cari le-am pus in gura ta, nu se vor mai departa din gura ta, nici din gura copiilor tai, nici din gura copiilor COPILOR TAI, de acum si pana’n veac, zice Domnul.”
„Scoala-te, lumineaza-te! Caci lumina ta vine, si slava Domnului rasare peste tine. Caci iata, intunerecul acopere pamantul, si negura mare popoarele; dar peste tine rasare Domnul, si slava Lui se arata peste tine. Neamuri vor umbla in lumina ta, si imparati in stralucirea razelor tale. Ridica-ti ochii imprejur, si priveste: toti se strang si vin spre tine! FIII TAI VIN DE DEPARTE SI FIICELE TALE SUNT PURTATE PE BRATE. Cand vei vedea aceste lucruri, vei tresari de bucurie, si iti va bate inima si se va largi......”
In perioada comunista, cand Biserica a avut multe de suferit din cauza conceptiei ateist–materialista, lupta pentru libertatea de constiinta, ajutand in acest sens pe cei in nevoie.
Este „creierul” care a sustinut demersul tinerilor din Labirint, in 1968, pentru a opri persecutia elevilor care respectau Sabatul.
In 1969, infiinteaza tot in Labirint, prima „ora muzicala” partea a doua, care apoi s-a generalizat in intreaga tara.
Din 1970 devine membru al Comunitatii „Popa Tatu”, care va deveni „Leaganul intelectualitatii adventiste” si locul de instruite al studentilor si seminaristilor AZS. Stroescu Sandu este liderul anonim al acestor actiuni de educare. Aici studentii se adunau, aveau seminarii, discutii si diverse activitati. Majoritatea actualilor conducatori ai Bisericii AZS din tara noastra, s-au format spiritual aici. De asemenea, multi musafiri cu nume sonore in Biserica AZS, si-au desavarsit ucenicia in „Popa Tatu”. O serie de tineri nascuti in familii adventiste, care si-au pierdut busola, au fost reanimati aici. De-a lungul timpului a implinit diverse chemari in cadrul comitetului comunitatii, primind binecuvantarea de presbiter si slujind peste 10 ani in diferite sectoare ( Scoala de Sabat, Familia, Educatia ).
Participa la infiintarea unor Comunitati inca din 1982, cum ar fi Stalpeni, Vaideeni, grupa anexa a Comunitatii Popa Tatu – Gara de Nord, si la remodelarile Comunitatii Popa Tatu: refacerea aulei si a altor anexe. Este sufletul multor initiative eficiente, cu randament maxim si cheltuieli minime.
De 23 august 1983, ajuta la constructia unei locuinte facuta in 5 zile, transformand un bordei in apartament cu cateva camere pentru fratele Vasile din Cioran – Vrancea, lucrare pentru care fratele Mohora a primit o amenda din partea autoritatilor.
Din 1987, s-au creat in Popa Tatu, pentru prima oara in tara, premizele Scolii de Sabat pe grupe, asa cum erau ele inainte de era comunista: mai intai in curte, apoi, dupa discutii energice, chiar in Comunitate, principalii animatori fiind Stroescu si Profir.
Este sufletul multor initiative umanitare, lucrand chiar cu bolnavi pe moarte, cu pensionari si alti nevoiasi, cu o tenacitate si o perseverenta care nu cunoaste odihna.
Se implica in activitatea de informare a comunitatii, dar si a copiilor din Popa Tatu, organizand studii amanuntite despre Sanctuar, utilizand material didactic modern.
Dupa revolutie, talentul sau de strateg bisericesc nu cunoaste limite.
Pe plan profesional, este cel ce infiinteaza Centrul de calcul in cadrul Spitalului Clinic Fundeni, participand la proiecte de nivel national ale Ministerului Sanatatii, colaborand in acest sens cu OMS si spitale din Austria si Elvetia
Primeste aprobarea din partea Primariei Capitalei, ca in centrul Bucurestiului, pe un teren bine reprezentat, sa se construiasca o Biserica, in locul celei demolate in cartierul Grant.
Obtine din partea Ministerului Invatamantului confirmarea sprijinului de a infiinta in toate orasele tarii gradinite, scoli si licee adventiste, finantate de minister.
Merge in Elvetia, pe cont propriu, desi mijloacele sale materiale erau modeste, pentru a vedea prin ochii unui analist Sanatoriul din Gland cu partile sale pozitive si negative, si a reedita unul la fel in tara noastra.
Primeste aprobarea sa concesioneze in comuna Voluntari un teren langa o padure, cu o constructie masiva, unde se putea face un Sanatoriu sau un Centru de Sanatate.
Se implica in incercarea de reanimare a vietii medicale din Biserica, prin infiintarea Asociatiei „Sanatate si Temperanta” al carui Statut de organizare a fost pregatit de fratele nostru Sandu. Se trece apoi la editarea unei Reviste, cu acelasi nume, colaborarea cu fratele Colesnic fiind deja cunoscuta.
Venirea fratelui Bill Dull, cu care Sandu a avut o relatie personala, a revolutionat viata noasta medicala din Biserica. Se incepe o serie de Conferinte Publice, inima acestor manifestari fiind fratele Stroescu. S-au dorit chiar colaborari externe, s-a cutreierat tara, s-au cautat terenuri potrivite, actualul Sanatoriu Herghelia fiind rodul unei stranse conlucrari cu conducerea Centrului.
Concesioneaza la Mislea un Cabinet medical abandonat, pentru a face din el primul Sanatoriu AZS, dar dupa un elan general, implicarea scade. Va continua singur, din forte proprii, repararea locuintei care va fi apoi preluata de RICH International si transformata in camin pentru copiii strazii.
Face parte colectivul intemeietor al Gradinitei adventiste de la Gara de Nord, care functioneaza si in prezent.
Interesul pentru infiintarea de institutii adventiste continua cu cautarea de locatii in zona ardealului, langa Sighisoara. Dupa un timp petrecut la Mesendorf, concesioneaza la Crit o casa Parohiala cu teren arabil, cu o Biserica Evanghelica total renovata, si cladirea fostei scoli. Exista un mare potential de a se face aici fie un Sanatoriu, fie un centru cultural sau un campus scolar. A colaborat cu localnici dar si cu persoane din alte zone ale tarii, care ii impartaseau viziunea. In tot acest timp, localnicii au primit atat ajutoare materiale, cat si spirituale, infiintandu-se o grupa de simpatizanti ai Bisericii, ce a functionat cativa ani.
Infiinteaza Centrul de Instruire si Organizare (CIO), o asociatie axata pe formarea de cadre calificate pe diferite domenii de activitate, ca de exemplu: medical, social, religios, umanitar. In cadrul acesteia, s-au organizat conferinte publice si cursuri de formare in cadrul Bisericii si nu numai. Renunta la serviciul de la Spitalul Fundeni, dedicandu-se exclusiv acestei activitati.
Se ocupa de obtinerea tuturor aprobarilor pentru infiintarea unui liceu adventist in Bucuresti. Duce o intensa munca de lamurire a conducatorilor Bisericii si a parintilor pentru a evidentia necesitatea acestei institutii recomandata de Spiritul Profetic. Se implica atat in gasirea unei locatii potrivite, procurarea de elemente de mobilier didactic si pentru camin, cat si in stabilirea unui colectiv potrivit de profesori, organizand primul concurs de admitere in anul 1993. Este primul director al Liceului Adventist „Stefan Demetrescu”.
Continua un scurt timp activitatea ca profesor la acest liceu, dupa care isi schimba domeniul de lucru, desavarsindu-si cariera mai intai ca analist economic in cadrul unei mari firme, apoi ca analist bancar.
Incepand cu anul 1998, face parte din colectivul care infiinteaza scoala de religie cu clase 1-8 in cadrul comunitatii Popa Tatu, scoala recunoscuta de Ministerul Invatamantului, pentru ca elevii sa fie scutiti de orele de religie din sistemul scolar laic. Colaboreaza in acest timp si cu Scoala Generala Baptista „Emanuel”. In anul 2002 este alaturi de Suciu Gabriela si Preoteasa Viorel pentru infiintarea Scolii Generale Adventiste Mihai Ionescu cu clase 1-8, care functioneaza si in prezent.
Inca de la revolutie, a avut ca preocupare recuperarea si gasirea unei intrebuintari potrivite pentru cladirea Seminarului Adventist de la Stupini, cladit in 1931 si confiscat abuziv de comunisti. Se alatura grupului de sustinere „Scoala”, cu membrii in diaspora romanilor adventisti al carui obiectiv – obtinerea acestei cladiri – a fost implinit in 1994 alaturi de grupul Coja, Bujor si Mohora, care au preluat localul de la stat. In 2001 proiectul a fost finalizat prin reamenajarea cladirii.
Militeaza pentru infiintarea unui Centru de Sanatate la Magurele si alaturi de fratele Iosub, la Bacau, proiect ce in curand va fi finalizat.
Revine la activitatea de profesor, colaborand cu diferite licee bucurestene, printre care si in liceul in care cu ani in urma a fost elev.
Incepe studiile si examenele pentru obtinerea doctoratului in cadrul Facultatii de Cibernetica, urmand diferite cursuri in tara si in Statele Unite, de unde revine dupa un an si jumatate, obtinand titlul de doctor in economie in anul 2004.
Activitatea de profesor la nivel liceal este completata de colaborarea cu Academia de Stiinte Economice, devenind astfel cadru universitar.
Publica articole si editoriale in diverse reviste, fiind cunoscuta colaborarea cu Curierul Adventist, revista Viata si Sanatate si Buletinul Intercer.
In Septembrie 2005, in urma unui control medical de rutina, i se descopera o tumora la nivelul plamanului stang, dar evolutia acesteia nu a fost decat incetinita de tratamentele din cadrul Sanatoriilor de la Breaza si Herghelia, beneficiind in tot acest timp de ajutor pe toate planurile de la frati cu inima aleasa.
Dupa o lunga suferinta in urma bolii care s-a agravat si mai mult in ultimele patru luni, inceteaza din viata aceasta pe data de 24 iulie 2006, in jurul orei 3:30 AM, cu un zambet plin de pace care-i inunda fata si cu mainile intinse spre cer. „Somn usor Sandu, Amin” Desi nu intelegem planul Divin, suntem convinsi ca Dumnezeu a permis ca aceasta suferinta sa contribuie la pregatirea lui si a noastra pentru intalnirea cu Cel ce vegheaza clipa de clipa la capataiul tuturor.

Cateva dintre fagaduintele preferate sunt:
„Aici este rabdarea sfintilor care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus. Si am auzit un glas din cer care zicea: "Scrie: Ferice de acum incolo de mortii care mor in Domnul!" "Da" zice Duhul, "ei se vor odihni de ostenelile lor caci faptele lor ii urmeaza!" Apoi m-am uitat si iata un nor alb ; si pe nor sedea cineva care semana ca un fiu al omului ; pe cap avea o cununa de aur ; iar in mana o secere ascutita." (APOCALIPSA 14:12-14)
„Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou ; pentruca cerul dintai si pamantul dintai pierisera, si marea nu mai era. Si eu am vazut coborandu-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfanta, noul Ierusalim, gatita ca o mireasa impodobita pentru barbatul ei. Si am auzit un glas tare, care iesea din scaunul de domnie si zicea: Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, si ei vor fi poporul Lui, si Dumnezeu insus va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere pentruca lucrurile dintai au trecut”.(Apoc. 21:1-4)
„Ferice de cei ce isi spala hainele ca sa aiba drept la pomul vietii si sa intre pe porti in cetate”. (Apoc. 22:14)
„Cel ce va birui, va mosteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui si el va fi fiul Meu”. (Apoc. 21:7)
”Da, eu vin curand!” Amin. Vino, Doamne Isuse”.(Apoc. 22:20)

Emanuel Stroescu
emanuel.stroescu@gmail.com

Sursa: www.Intercer.ro

Contor Accesări: 1440, Ultimul acces: 2026-08-21 08:35:44

Timp total: 0.04s...

[]:1