Cum sărbătoreau Bucureştii Naşterea Domnului[2013-12-24]Viaţa bucureştenilor de altădată era ritmată de calendarul bisericesc. Cu decembrie, începea în Bucureşti luna sărbătorilor, care ţinea până la Bobotează.La sfârşitul lunii noiembrie, creştinii ortodocşi sărbătoreau pe Sfântul Andrei, care a devenit mai târziu patronul spiritual al României, şi la o săptămână mai încolo, pe Sfântul Ierarh Nicolae, când oamenii, în familie şi între prieteni, aniversau pe toţi Nicolae sau Niculae, Nicu, Nina şi Niculina, iar copiii pregăteau nerăbdători ciuboţele să le umple Moşul cu daruri. Aceste petreceri, fiind în plin post, erau ţinute cu dreaptă socotinţă, reprezentând un prilej de adunare laolaltă, de bucurie şi împărtăşire între cei dragi, vecini şi rude. Indiferent de stare, putem spune că exista o vocaţie a petrecerii dimpreună, azi pierdută, pe care o constatăm şi în alte ocazii, de ordin laic. După aceste însemnate praznice, începea tot gospodarul pregătirile pentru ziua sfântă a Naşterii Domnului. Ca şi astăzi, în familiile care mai ţin tradiţia sau care fac după cum (încă) au apucat de la părinţi, bucureştenii treceau la curăţenia generală a casei. În toate gospodăriile, fie ele mai pricopsite, boiereşti sau mai ponosite, de pe la marginea oraşului, se golea casa de ce se găsea prin ea, mobile, cioveie, preşuri, covoare, veşminte şi alte marafeturi, şi se îngrămădeau în tindă, în curte sau chiar în plină stradă, înspre trotuar (dacă era cazul). Apoi, se primenea interiorul, "se scutura casa", se freca şi se ştergea de praf şi mizerie fiecare colţişor. Apoi se luau la rând celelalte ce erau pe la casa omului de se spălau şi curăţau de colb, cum s-a pomenit din bătrâni, se pregăteau hainele de sărbătoare. Iar când totul era gata, femeile nu pridideau: coceau bucatele de Crăciun, căci nu era creştin, oricât de sărman, să nu aibă pe masă tradiţionala friptură de porc şi un cozonăcel. Din porcul a cărui tăiere se făcea în popor de Ignat, gospodinele pregăteau toba, cârnaţii şi caltaboşii, frigeau şoriciul, friptura şi se înfăşau gustoasele sarmale din varză acră, de butoi. Apoi, din aluatul frământat îndelung, coceau cozonacii cei rumeni şi pufoşi, cu nucă, covrigii şi colacii, punând de o parte şi pentru pomeni. Şi pentru că, pe lângă adulţii ce se osteneau cu pregătitul, şi copiii, şi tineretul aveau rostul lor, cu colindatul, şi încă pe gerul cel năprasnic, gospodinele făceau pentru aceştia bocceluţe cu mere, nuci şi alte bunătăţi, după putinţă. Cât despre băutură, poporul, ca şi mai-marii săi, închina carafele cu vin ales, la mesele mai răsărite, sau din producţie locală, uneori chiar din propria viţă din curte - ghiurghiuliul şi căpşunica. (Mai multe detalii în Ziarul Lumina) Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 1157, Ultimul acces: 2026-09-24 19:42:10
|
Timp total: 0.03s...
[]:1