Hristos venit în lume ca lumină, mai presus de lume[2013-12-25]Capacitatea dată omului de Fiul lui Dumnezeu Creatorul de a se uni cu el, până a se face şi El însuşi om, S-a arătat în modul cel mai ridicat în faptul că S-a făcut şi om, sau persoană a firii omeneşti, dintr-o reprezentantă a neamului omenesc, ca Fecioara (Mt. 1, 2-3; Is. 7, 14; Ic. 1, 35).Dacă nu s-ar fi născut Hristos ca om din Fecioară, nu ar fi fost Dumnezeu şi n-ar fi adus lumii o lumină mai presus de ea, arătând pe om destinat veşniciei, ci ar fi lăsat lumea şi omenirea închise în grăuntele ei. S-ar fi dovedit încadrat în legile acestei lumi şi n-ar fi putut ridica omenirea într-un plan superior de veşnică viaţă fericită. Născut ca orice om, ar fi şi murit ca orice om, fără să poată învia nici El şi fără să poată învia nici pe oamenii a căror fire a asumat-o. Crucea Lui n-ar fi fost mântuitoare, dacă s-ar fi născut cu păcatul care l-ar fi supus morţii ca pe toţi oamenii, deci n-ar fi acceptat moartea de bună voie pentru ceilalţi oameni, ca să o poată birui, ci ar fi suportat-o, fără voie, pentru vina lui, ca o lege căreia i-ar fi fost şi El supus. N-ar fi adus nimic nou în lume. Grupările neoprotestante sunt consecvente când, respingând naşterea lui Hristos din Fecioară, resping şi crucea Lui, ca suportată pentru oameni cu puterea de a învinge moartea primită prin ea. Numai aşa Hristos S-a arătat prin cruce mântuitor, deci ca lumină ce ne ridică din întunericul morţii, pentru că s-a arătat ca Dumnezeu Mântuitor prin naşterea din Fecioară. Numai aşa li putem cere lui Hristos la Liturghie: „Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit sângele Tău". Numai aşa putem spune, tot în Sfânta Liturghie: „Iată a venit prin cruce bucurie la toată lumea". Am spus înainte că Fiul lui Dumnezeu s-a coborât la om, înălţându-l la nivelul Său prin har. Cel mai mult a făcut-o aceasta cu Cea pe care a făcut-o Născătoare a Sa, Născătoare de Dumnezeu sau, prin ea, ne-a ridicat pe toţi la El, care credem în El ca Dumnezeu şi în ea ca Născătoare de Dumnezeu, din legea morţii definitive, fără sens. Aceasta s-a făcut prin faptul că s-a născut din Ea ca Fecioară, desigur ţinând seama şi de cuvântul ei: „pod care ne trece cu adevărat de la moarte la viaţă" (Acatistul "Maicii Domnului). Numai născându-Se din ea ca Fecioară, ea a fost făcută „scară cerească prin care S-a pogorât la noi Domnul". Ea a fost făcută „Maica luminii". Că Fiul lui Dumnezeu a adus lumii lumina prin naşterea Sa ca om din Fecioara, o arată prin lumina care li s-a făcut văzută păstorilor înconjurând mulţime de îngeri (Lc. 2, 9). Iar că Fiul lui Dumnezeu S-a smerit făcându-Se om, S-a arătat şi în faptul că S-a născut în iesle. În faptul că Hristos se naşte din Fecioară, se arată că El îşi afirmă, prin naştere ca om, atât calitatea de Creator al umanităţii, cât şi voinţa de a o mântui pe aceasta, adică de a scăpa de moarte şi de a asigura oamenilor, ce voiesc să se unească cu El, viaţa fericită de după moarte şi fără de moarte. Pr. Dumitru Stăniloae – Iisus Hristos lumina lumii şi îndumnezeitorul omului, Ed. Anastasia, 1993, p. 59 - 60. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 1306, Ultimul acces: 2026-09-29 00:24:41
|
Timp total: 0.04s...
[]:1