n naşterea ca om din Fecioară se arată atât mărirea lui Dumnezeu, cât şi mărirea dată omului de partener al Lui - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

n naşterea ca om din Fecioară se arată atât mărirea lui Dumnezeu, cât şi mărirea dată omului de partener al Lui

[2013-12-25]
În cele ce urmează vă prezentăm un fragment din volumul Iisus Hristos lumina lumii şi îndumnezeitorul omului, semnat de Pr. Dumitru Stăniloae referitor la Naşterea Domnului:
El se face om, dar rămâne şi Dumnezeu. Numai prin aceste două calităţi îşi arată deplina apropiere de oameni şi calitatea de Mântuitor. Numai coborându-Se la calitatea de om, dar înălţând pe om la calita­tea personală de Dumnezeu, ridică pe oameni la egalitatea cu Sine, fără să confunde dumnezeirea cu umanitatea. El îşi afirmă în naşterea din Fecioară atât calitatea de Creator, de Dumnezeu, făcându-Se om într-un chip mai presus de fire, cât şi pe cea de om, născându-Se dintr-o reprezentantă a neamului ome­nesc. Nu se naşte ca om numai din oameni, dar nici nu se naşte ca om, fără să se folosească de firea omenească, născându-Se din Fecioară. Nu se face om numai creându-Se ca om, fără legătura cu umanitatea existentă şi în afara legăturii cu ea, căci aceasta n-ar fi arătat preţuirea dată omenirii create, la început, ci se naşte ca om din umanitate, dar folosindu-se şi de puterea Sa creatoare, ca să arate recrearea omenirii create la început. Numai aşa se ridică pe Sine ca om mai presus de om, dar rămânând totuşi şi în unire de fiinţă cu oamenii. Şi în aceasta se arată cât de mult a fost creat omul în stare să fie unit cu Dumnezeu. Îl face pe om în stare să devină, dar nu prin sine, ci prin El, şi Dumnezeu, sau fire a Persoanei dumneze­ieşti, prin naşterea din Fecioară. A făcut umanitatea mai mare, capabilă să-L nască pe Dumnezeu ca om, dar nu fără puterea Lui. O mai mare apropiere a umani­tăţii de Dumnezeu nu se putea realiza şi, totuşi, aceasta nu înseamnă o identificare panteistă a lui Dumnezeu, în apropierea maximă prin iubire a Crea­torului rămas, ca atare, deosebit de creatură. El se face persoană a creaţiei (creaturii), dar rămâne şi Creator. În aceasta se arată marea cinste dată creatu­rii. El face dintr-o creatură o Maică a Sa, dar o face fără să înceteze să rămână Dumnezeu. Intră în relaţia de Fiu cu ea ca Maică, dar fără să înceteze să fie şi Creator al ei. Căci, în acest caz, n-ar fi fost decât o existenţă supusă legilor naturii generale create, neridicând, de fapt, pe Născătoarea Lui creată la nivelul de Maică a Creatorului. De aceea, ea e pusă în apro­pierea cea mai înaltă de El, sau e ridicată la poziţia cea mai proprie de adevărată Mijlocitoare între toţi şi El, dar e totuşi numai rugătoare. De aceea se spune: „Bucură-te, mijlocitoarea tuturor către Dumnezeu. Bucură-te, împăcarea tuturor cu Dumnezeu. Bucură-te, cea ce izbăveşti lumea de necazuri, prin mijloci­rile tale". îi spunem în mod hotărât: „Bucură-te, cea ce pe Dumnezeu cu oamenii i-ai împreunat". Dar a făcut-o aceasta prin voia Lui, pentru că a creat uma­nitatea în stare să fie împreunată cu Dumnezeu şi, de aceea, în mod special i-a dat ei un rol deosebit în realizarea unirii Lui cu oamenii, ţinând seama şi de credinţa şi curăţia ei deosebită.
E o mare minune şi deci, o putere exclusiv dum­nezeiască, să facă o Fecioară Maică, dar o putere ca­re se poate folosi şi de calitatea dată femeii de a fi mamă în general. Creatorul a dat omului prin creaţie o valoare şi o capacitate atât de mare de a se face Fra­te cu omul, de a vorbi şi lucra prin firea omenească. Acesta e misterul cel mare al omului: că Dumnezeu se poate face El însuşi Fiu al Omului, dar necoborând total în graniţele omeneşti - căci aceasta ar fi una cu panteismul - arătând o slăbiciune a lui Dumnezeu, ci rămânând şi Dumnezeu, mai presus de graniţele ome­nescului. În naşterea ca om din Fecioară se arată atât mărirea lui Dumnezeu, cât şi mărirea dată omului de partener al Lui, de fire a Persoanei Lui.
Pr. Dumitru Stăniloae – Iisus Hristos lumina lumii şi îndumnezeitorul omului, Ed. Anastasia, 1993, p. 60-63.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 1313, Ultimul acces: 2026-10-01 08:38:41