Cum s-a născut Moş Crăciun[2013-12-25]Adevărata povestea lui Moş Crăciun începe în Mira Lichiei (Turcia de astăzi), în urmă cu 17 veacuri.Adevărata povestea lui Moş Crăciun începe cu Sfântul Nicolae, episcopul din Mira Lichiei. Sfântul Nicolae a devenit cunoscut în întreaga lume prin generozitatea sa faţă de cei nevoiaşi, prin dragostea lui pentru copii, precum şi prin grija sa pentru marinari. De-a lungul secolelor s-au spus multe poveşti şi întâmplări despre viaţa şi faptele Sfântului Nicolae. Aceste relatări ne ajută să înţelegem caracterul său extraordinar şi de ce este atât de iubit şi venerat ca protector şi ajutor al celor nevoiaşi. Ajutător al celor aflaţi în nevoi O relatare vorbeşte despre om sărac, care avea trei fiice. În acele zile, tatăl unei tinere trebuia să ofere viitorului ginere ceva de valoare, o zestre. Cu cât era mai mare zestrea, cu atât era mai mare şansa ca tânără să găsească un soţ bun. Fără zestre, era puţin probabil ca o fată să se căsătorească. Pentru a face rost de banii pentru zestre, tatăl a hotărât să le dea pe fete la desfrânare. Dar Sfântul Nicolae a prevenit acest lucru, lăsând în casa lor trei pungi de bani de aur. Pungile cu bani, aruncate printr-o fereastră deschisă, se spune că au aterizat în pantofii lăsaţi înaintea focului, să se usuce. Acest lucru a dus la obiceiul copiilor de a pune pantofii la uşă, aşteptând cu nerăbdare cadouri de la Moş Nicolae. De-a lungul secolelor, Sfântul Nicolae a continuat să fie venerat de către creştinii ortodocşi şi catolici şi cinstit de protestanţi. Prin exemplul său de generozitate arătată celor aflaţi în nevoie, în special copiilor, Sfântul Nicolae continuă să fie un model de viaţă plină de compasiune. Dar cum a ajuns blândul şi bunul Sfânt Nicolae un rotofeisimbol american pentru petrecerile vesele şi activitatea comercială de sărbători? Sfântul Nicolae păşeşte pe continentul american Numele de Moş Crăciun (traducerea englezescului „Santa Claus”) este o versiune americană a cuvântului olandez „Sinterklaas”, o formă prescurtată pentru „Sint Nikolaas” (Sfântul Nicolae). În ţările Europei Occidentale, cele care au trimis colonişti în tărâmul de peste Atlantic, cultul Sfântului Nicolae, înainte de Reformă, era cel mai puternic cult dedicat unui sfânt nebiblic. Studiile arată că existau peste 2000 de locaşuri de cult închinate lui în Germania, Franţa şi Ţările de Jos, înainte de anul 1500. Era de aşteptat ca o personalitate aşa de populară să fie dusă şi în America, lucru care s-a şi întâmplat. Locuitorii pământului american au început să popularizeze sărbătoarea Sântului Nicolae, ca un prilej în care se făceau cadouri, dinsecolul al XVIII-lea, dar fără vreun interes comercial. Însă latura comercială a început apoi să apară şi numele Sfântului s-a schimbat treptat în Moş Crăciun (Santa Claus). În anii 1820, el a început să-şi primească ornamentele recunoscute: reni, sanie, clopote. Toate acestea sunt de fapt realităţi ale lumii în care s-a născut. La acea vreme se circula cu sania în New York. „Părinţii” Moşului Clement Clarke Moore, un profesor new-yorkez de literatură orientală şi grecească a avut o idee care avea să schimbe cu totul faţa Crăciunului american. În 1822, el a scris o poezie cu 56 de versuri, pe care a intitulat-o „O vizită din partea Sfântului Nicolae”, arhicunoscută astăzi ca „Noaptea dinainte de Crăciun” (The night before Christmas). Prin aceasta, aproape de unul singur, el a creat imaginea americană modernă a Crăciunului. Moore i-a dat şi o nouă înfăţişare personajului poeziei sale: nu l-a reprezentat ca episcop, ci ca un spiriduş mic şi vesel, îmbrăcat în blană, fumând din pipă şi având un sac de jucării în spate. Moore i-a dat şi o sanie, cu care zbura în văzduh, trasă nu de cai, ci de opt reni, fiecare cu propriul nume. Dar Moore făcuse doar începutul drumului pentru Moş Crăciun, aşa cum îl ştim. Timp de un secol a fost portretizat de zeci de artişti, într-o mare varietate de stiluri, poziţii şi culori, până când, în 1920, s-a conturat imaginea Moşului american standard, gras şi îmbrăcat în costum roşu. Însă imaginea consacrată mondial a moşului îi aparţine lui Haddon Sundblom, care a creat-o pentru firma Coca Cola. Folosindu-se pe sine drept model, a întreţinut, timp de 35 de ani, o campanie publicitară de mare succes pentru firma de băuturi, popularizând şi stabilind definitiv imaginea lui Moş Crăciun, ca un simbol al culturii comerciale contemporane. Sfântul Nicolae vs. Moş Crăciun Toate aceste elemente au luat formă în jurul figurii Moşului, devenind, din ce în ce mai mult, asociat cu comercialismul, lucru care este de înţeles, având în vedere instituţiile care au promovat această imagine, însă aceasta este o totală denaturare a originalului. Sfântul Nicolae era un simbol al milosteniei, pe când Moş Crăciun este un amestec ciudat de filantropie şi comercialism agresiv. Sfântul Nicolae ajuta oamenii atunci când aveau ei nevoie. Dar cadourile făcute doar de dragul de a oferi ceva celor dragi ai noştri, care deja au ceea ce le trebuie, nu sunt în ton cu faptele milostive ale Sfântului Nicolae. Există un interes crescând în Statele unite ale Americii, cele care au dat lumii personajul, de acum grotesc, al lui Moş Crăciun, în recuperarea Sfântului original, pentru a ajuta la restabilirea unei dimensiuni spirituale a momentului festiv al Crăciunului. Pentru că, într-adevăr, Sfântul Nicolae, iubitorul de săraci şi Sfântul ocrotitor al copiilor, este un model pentru felul în care creştinii trebuie să trăiască. Un episcop, Nicolae L-a pus pe Iisus Hristos în centrul întregii sale existenţe. Aşa şi noi, nu trebuie să uităm că centrul acestor sărbători, care ne stau în faţă nu este nimeni altcineva, decât Hristos, care se naşte pentru noi în ieslea din Betleem. Articol postat pe doxologia.ro la 19 decembrie 2012, semnat de Ioan Lucian Radu. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 1345, Ultimul acces: 2026-09-29 01:00:19
|
Timp total: 0.05s...
[]:1