Religia NU este esențială în primărie, părinte! (Adevarul.ro) - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Știri și Evenimente

Religia NU este esențială în primărie, părinte! (Adevarul.ro)

[2013-09-05]
În acest articol voi argumenta că religia nu este esențială în primărie, n-are ce căuta, susținând prin câteva exemple și date concrete. O astfel de afirmație făcută într-un stat european civilizat în care cu adevărat se respectă separația dintre stat și Biserică ar fi fost aspru amendată.
La noi, însă, clericii fac afirmații îndrăznețe neținând seama de nicio lege pe principiul c㠄dacă Dumnezeu este peste tot și popa trebuie să fie peste tot”. Complet fals. Dar ei sunt pretutindeni, dau cu busuiocul peste orice (mașini, restaurante, baruri, bănci etc) și vorbesc de toate de la viața de familie la politică. Ori, o salopetă neagră, lungă, trasă peste pantalon nu oferă competențe universale. Văd că preotul blogger deja scrie despre....sexualitate. Ideea a pornit de la articolul anterior al preotului Eugen Tănăsescu care, ce-i drept, exagerează.
Dumnealui „ține morțiș să afirme că religia este o chestiune de interes cât se poate de public.”. Ei, pe bune? Că se desfășoară slujbe liturgice pe scenă precum teatrul sau concertele pop, în piețele orașelor și la mănăstiri nu înseamnă un interes public. Poți trece, faci o poză la bărboși, pui o lumânare și mergi mai departe. Da, este o manifestare în public, dar nu prezintă un interes public, nici nu vine ca o solicitare din partea publicului și nici ca răspuns la nevoile lui. Un experiment simplu ar fi ca participarea la o Liturghie super-arhierească prezidată de însuși Dănuț PreaÎntreprinzătorul să fie condiționată de cumpărarea unui bilet. Nu scump, hai să vedem câți ar sări cu 20 lei. Clar nu am avea 50.000 de spectatori activi, emoționați, fideli, recunoscători ca la concertul lui Roger Waters de ieri, de fapt nu s-ar vinde nici 10% din bilete.
Autorul continuă vorbind de „urmări sociale majore” și „pronunțatul caracter social” al creștinismului. De unde? În teorie, în istorie o fi fost, în practică AZI creștinismul în România, din păcate, nu are niciun rol în nicio schimbare socială majoră. Pe blogul meu, un cititor întreba de ce nu a ieșit pe străzile Bucureștilor Patriarhul Teoctist în alai cu episcopii, cu racla, cu sfintele moaște ale Sfântului Dimitrie din Basarabi în zilele Revoluției din decembrie 1989, când la doi pași de Patriarhie erau împușcați sute de români ? Unde a fost atunci puterea credinței, solidaritatea și dragostea păstorilor? Acesta ar fi fost un rol social major al BOR! Dar BOR era frate cu Ceaușescu.
Care sunt totuși celelalte schimbări sociale majore, care este de pildă educația spirituală a unui popor declarat peste 85% creștin dar care trăiește în minciună, corupție, hoție, demagogie, avort, sarcini nedorite, alcoolism, violență, „păcate săvârșite de aceeași creștini”? Cum își face datoria BOR? Cum își educă turma? Cum explică acest paradox? Ce acțiuni cu efect social major desfășoară BOR? Zero. Turismul religios cu moaște nu schimbă cu nimic societatea, nici tonele de aghiazmă, nici Catedrala Mântuirii Patriarhului. Sau și mai simplu, care este educația religiosă primară, când românii sunt convinși că Eminescu și Creangă și unii zic că și Alecsandri ar fi scris Bibla?
De fapt BOR nu oferă o cultură religioasă nici celor din propria ogradă. Zilele trecute în cadrul unei cununii religioase a unei prietene, profesoare românce distinse, cu un domn austriac, o călugăriță m-a oprit brutal să citesc Tatăl Nostru în germană acuzând că textul din Biblia nemțească este unul eretic.
Nu sunt de acord nici cu afirmația de tip socialistă a autorului „factor al păcii sociale și chiar al progresului”. Nu prea am observat spirit de comuniune în bisericile creștinilor români și nici progres în rândul nostru datorat BOR. Am în gând rapid exemplele nenumărate ale campaniilor umanitare strigate în biserică cu efect mic datorită tocmai lipsei de comuniune între creștini. Contrar, văd în Occident că cei nedeclarați creștini oferă cu mai mare efect un ban pentru cel sărman.
Nu sunt de acord nici cu afirmația „BOR instituție de utilitate public㔠pentru că nu văd ce face BOR pentru folosul publicului și al cetățeanului. Aceasta este strategema BOR prin care solicită sprijin financiar gros de la stat. Nu știm cât, pentru că încă dl Văcăroiu nu a răspuns cererii europarlamentarului Sebastian Bodu cu privire la fondurile publice direcționate către BOR. Evaziune? Bodu știe ceva.
Autorul continuă exagerările fără să țină seama de distincția dintre „esențial” și „auxiliar”. Primăriile asigură servicii auxilare e una, esențial e alta. Că oferă un sprijin financiar pentru o cruce din sat în memoria eroilor ostași poate fi, dar nu după cum insistă autorul să acorde mai mare importanță, să creeze un departament cu buget pentru culte. Dragi cititori, iubiți credincioși tot discursul se reduce la bani. În joc sunt banii pe care primarii să-i distribuie preotului, iar preotul ca lider al credincioaselor să facă lobby pentru un candidat sau altul. Predicile din campaniile politice înregistrate cu camera ascunsă sunt mărturie ca de altfel și buna frățietate dintre episcopi, mitropoliți și marii politicieni, senatori, deputați, lideri de partid, de la Antonescu, Ponta, Vadim și Becali toți se pozează în jurul episcopiilor pe la hramuri. Tănăsescu este cinstit și admite totuși un lucru „că lumea politică este o lume a negocierilor unde interesele primează”. Recunoște. Subliniez că Biserica chiar nu ar avea atâta nevoie de bani dacă s-ar ocupa de sufletul omului și de mântuirea lui nu de zidărie, arhitectură și afaceri. Hristos le predica oamenilor pe câmp și în orașe și nu a lăsat nicio clădire în urma sa, ci doar adevărate bisericii vii și lucrătoare în sufletele apostolilor. Iar Apostolii au făcut misiune și au răspândit creștinismul. Episcopii-zidari nu respectă poruncile lui Hristos, însă pe ei cine să-i tragă la răspundere? Și clădirile vor rămâne în urma lor, cu fețele lor pictate, spații pentru viitoarele supermarketuri.
La întrebarea ce se cere în schimb BOR-ului, Tănăsescu nu răspunde? Anual, uriașe sume de bani din bugetul statului ajung la BOR pentru diverse proiecte sau din prietenie, dar cine verifică care a fost destinația reală a banilor și cum s-au cheltuit, dacă s-au respectat procedurile etc? Nu am găsit niciun raport.
Și totuși mă întreb ce servicii publice aduce BOR credincioșilor?
BOR ar avea o utilitate publică dacă s-ar îngriji de viața credincioșilor ei, de copii, tineri, adulți, bătrâni, săraci sau bolnavi. Cum îți explici că într-un stat creștin se construiesc biserici scumpe cu candelabre uriașe de mii de euro comandate din Grecia în timp ce credincioșii supraviețuiesc cu 600, 700 lei lunar? Cum poate fi o Biserică bogată și poporul sărac? Mai mult cum episcopii aroganți și ipocriți (săraci prin definiție, adică episcopul prin călugărie depune un vot al sărăciei de care se pare că se leapădă imediat) primesc salarii de 60-70 milioane iar un preot debutand de 10 milioane? Și din acei 10 li se trage obligatoriu pentru cotizația la catedrala neamului și li se bagă pe gât produsele episcopiei, calendare, vin, lumânări la suprapreț. Episcopii nu au încă definită o fișă a postului (face ce poftește), plimbându-se prin cancelarii și hoteluri, în țară și străinătate, ca adevărați oameni de afaceri, iar preoții lor slujesc, muncind pământul, trăind de pe o zi pe alta. Nu le este rușine să coboare din mașini de lux în parohiile în care pământul este în casă și preotul se împrumută pentru a organiza un hram în cinstea aceluia? Dar acesta este un alt subiect vast și esențial pe care îl voi aborda.
Un exemplu de utilitate publică sunt ONG-urile care fac treaba statului. Dacă BOR ar avea măcar o utilitate socială vizibilă altfel ar sta lucrurile. Dacă Biserica ar avea grădinițele ei, școlile, ceva spitale, centre sociale, am zice. Centrele sociale, puține, sunt de fapt rodul exclusiv al unor preoți cu har și muncitori, ce fac lunar apel la mila unor sponsori privați. Episcopia dimpotrivă le pune bețe-n roate. Am în gând exemple. BOR are 12 facultăți de teologie, dar nu grădinițe, școli sau licee, nu are activități și programe pentru tineri. O colegă în Anglia, ce nu crede în Dumnezeu, mi-a mărturisit că a insistat ca fetița ei să fie înscrisă la școală anglicană din cartier tocmai pentru că, zice ea, este o școală foarte bună, cu profesori de calitate ce oferă o educație seriosă în ale științelor.
Cum poate fi BOR de utilitate publică?
Redau exemple tot din țara pe care ortodocșii o numesc secularizată: Marea Britanie. Dacă credincioșii practicanți, în comparație cu românii ortodocși, sunt foarte puțini (statistic doar 1 milion de englezi participă duminical la slujbe), totuși Biserica Anglicană deține 4.700 de școli unde sunt educați 1 milion de copii. Școlile acestea sunt obligate să ofere educație conform curriculum-ului național. Și acum o cred pe colega mea. Mă întreb câte școli deține BOR? Sau ce face ea constant pentru viața copiilor din parohie?
Mai departe, anglicanii muncesc voluntar în comunitatea lor sau în afara ei înregistrând 23.2 milione de ore de voluntariat lunar. Câte ore de voluntariat prestează credincioșii ortodocși? Așa, cum spunea preotul Tănăsescu, din solidaritate, comuniunea, dragoste frățească, cum se ajută frații creștini români între ei?
Alte date esențiale: Biserica Anglicană se îngrijește prin activități în afara bisericii în comunitate pentru 407.000 de copii sub 16 ani și 32.900 de tineri între 16 și 25 de ani. Peste 116.000 de voluntari și 4.900 de salariați ce se ocupă de aceste activități cu tinerii sunt plătiți de Biserica Anglicană. Biserica Anglicană prin credincioșii ei oferă un sprijin financiar altor organizații caritabile de peste 51.7 milioane de lire anul, o sumă mai mare decât ajutorul BBC-ului pentru copii. Pe drept cuvânt, Biserica Anglicană este în mod real o prezență în fiecare comunitate.
Când voi vedea astfel de date privind implicarea BOR în viața reală a creștinului, ajutându-l la nevoie, la necaz, voi crede că ea își exercită rolul de utilitate publică, până atunci vorba ardeleanului „Vezi de treabă!”
Autor: Mihai Copaceanu 30.08.2013

Sursa: www.Culte.ro


Contor Accesări: 708, Ultimul acces: 2026-07-27 02:36:48