Toleranța musulmană (Adevarul.ro)[2013-08-21]Instabilitatea din Egipt este agravată de reluarea și intensificarea unui adevărat război religios între majoritatea musulmană și minoritatea creștină. Copții, cum sunt numiți, reprezintă 10% din populația unei țări cu istorie nu doar foarte lungă, dar și deosebit de complexă.Confruntarea violentă dintre armată și Frăția Musulmană a degenerat până într-acolo încât fiecare parte caută țapul ispășitor. Ieșirea din spirala conflictuală, din ce în ce mai strânsă și mai rapidă, pare să fie posibilă doar prin introducerea unui terț. Concret, adepții fostului președinte Morsi pleacă de la convingerea că blocul musulman nu poate fi decât într-un fel, că angajamentul politic este într-o unică direcție. Altfel spus, lipsește exercițiul pluralismului în interiorul comunității de credință. De unde nevoia străinului, a celui care, prin simpla lui prezență altminteri, oferă un alibi, justificând astfel, paradoxal, inclusiv brutalitatea fratricidă. În ansamblu, situația creștinilor din Africa de Nord și din Orientul Apropiat este orice altceva dar nu comodă. Aceștia sunt văzuți de majoritatea musulmană, din Palestina până în Tunisia și din Turcia până în Libia, cu neîncredere. Direct formulat, sunt suspectați de lipsa loialității față de stat și în consecință marginalizați din punct de vedere politic, chiar excluși sistematic de la exercitarea puterii. Depozitari ai unei culturi religioase fabuloase, creștinii fostului Orient, cel din care venea cândva lumina Occidentului și lumii întregi, suportă rigorile unui exil interior vechi de secole. Identitatea lor spirituală este în concurență sângeroasă cu geografia. Ar fi suficient să trecem în revistă șicanele la care supune guvernul turc Patriarhia Ecumenică. Nu doar maniera grosolană prin care un stat înțelege să se raporteze la cetățenii lui, sugerând că există unii de mâna a doua, este aici scandaloasă, ci nu mai puțin limitarea cu instrumente juridice a misiunii Arhiepiscopului vechii cetăți a lui Constantin. Închiderea școlii teologice superioare de pe insula Halki (turcă: Heybeliada), în urmă cu peste patru decenii, rămâne un gest pilduitor al strategiei de intimidare a minorității creștine. În fapt, însăși continuitatea tradiției bizantine pe malurile Bosforului rămâne profund problematică. În acest timp, de la primăvara arabă la recentele evenimente din Egipt, politica europeană a fost mai curând timidă. Dincolo de câteva intervenții punctuale, datorate întrebărilor corespondenților de presă, problematica represiunilor la care sunt supuși creștinii, indiferent de confesiune, nu a prezentat interes. Mai mult, se pare că nu se face niciun efort pentru menținerea unei minime reciprocități: libertatea de care se bucură musulmanii în Europa să fie garantată și creștinilor dincolo de continent. În timp ce în marile orașe de aici se construiesc moschei, bisericile sunt dincolo incendiate. Vălul islamic este aici pe străzi, iar dincolo crucea profanată. Iată un exemplu de toleranță care ar trebui să ne interogheze. Urgent. Autor: Radu Preda Sursa: www.Culte.ro Contor Accesări: 711, Ultimul acces: 2026-07-31 17:12:09
|
Timp total: 0.04s...
[]:1