© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
ANUL D PRIMARĂ TRIMESTRUL 2[2013-06-22]iunie 17, 2013 By Magdalena Toma Leave a Comment1 A). DE CE S-O FI LEPĂDAT PETRU? De ce s-o fi lepădat Petru De Domnul Isus? E greu de înțeles, E greu de spus. Poate de rușine? De rușine? Cum de rușine? Nu a zis el: Dacă toți Te vor părăsi, Eu voi rămâne, Doamne, cu Tine? Sau, poate de frică? Nu, nici de frică; Petru era curajos. Nu știți? Când a vrut să-L apere pe Domnul, Repede sabia și-a scos. Atunci, de ce s-o fi lepădat Petru De Domnul Isus? Vă spun eu: Nici de frică, nici de rușine. Petru avea prea multă încredere în sine. El nu era umilit, De aceea păcatul l-a biruit. Deci, noi să nu zicem ca Petru, Cu îngâmfare: Te voi urma oriunde, Mai mult decât oricare , Ci să zicem mai bine: Doamne, ajută-ne Tu, Să Te urmăm numai pe Tine! 1 B). RUGA LUI PETRU Privește-mă, Doamne! Pășesc către Tine pe ape Și mâna Ta caldă o simt: e atât de aproape. Privește-mă, Doamne! Pășesc către Tine pe ape. Ajută-mă, Doamne! Un val înspumat ne desparte, Furtuna ispitei mă poartă tot mai departe. Ajută-mă, Doamne! Un val înspumat ne desparte. Oprește-mă, Doamne! E noapte adâncă-n grădină, Dar inima mea, de râvnă fierbinte e plină. Oprește-mă, Doamne! E noapte adâncă-n grădină. Trezește-mă, Doamne! Somnul din nou mă cuprinde. Ruga Ta toți cedrii din jur îi aprinde. Trezește-mă, Doamne! Somnul din nou mă cuprinde. Iată-mă, Doamne! Cu Tine merg până la moarte. Spada credinței vor mâinile mele s-o poarte. Iată-mă, Doamne! Cu Tine merg până la moarte. Iartă-mă, Doamne! Pe piatra căinței plâng, iată! Mă arde prin noapte privirea-Ți de Tată. Dă-mi iar, pentru Tine, o râvnă curată! Iartă-mă, Doamne! Pe piatra căinței plâng, iată! 1 C). FAȚĂ ÎN FAȚĂ Doamne, Doamne, m-aș tot duce Să nu văd privirea-Ți dulce, Dar n-am unde să m-ascund Și mi-e milă să Te las În acest din urmă ceas, Și mi-e teamă ca să spun Că Ți-am fost prieten bun. Doamne, oare nu se poate Să Te uiți în altă parte? Mi se frânge pieptu-n două. Doamne, Doamne, nu mai pot Lacrimi din adânc să scot. Eu să fiu un trădător? Doamne, Doamne, simt că mor! Iartă-mă, dacă mai poți! Sunt un trăgător la sorți; Mi-a căzut cămașa Ta, Doamne și n-o pot purta. Doamne, iar Te uiți la mine Și nu pot să Te privesc. Doamne, Doamne, Tu știi totul Și Tu știi cât Te iubesc! 2 A). O, DUH DE HAR PREA PLIN O, Duh de har prea plin, Dumnezeiesc mister, Să-mi umpli pieptul de amin, Să mă conduci la cer. Ca soarele-nfocat, Fierbinte, raza Ta Mă-nvăluie cu dor bogat, M-atrage-n miez de stea. Talazul nalt stă calm, Nu cad sub al lui bici. Chiar miezul nopții-i plin de clar, Când harul Tău e-aici. O, Duh de har prea plin, O, preaiubirea Ta, Ce toarnă jertfă și amin La rădăcina mea! 2 B). AȘTEPTÂND DUHUL SFÂNT Mă rog pentru Duhul Sfânt, să coboare în cincizecimile sufletului meu. Când inima izbește-n zăvoare, mă rog cu genunchiul plecat în ierburi amare Frământ în gând starea de somn și-o vântur; praf cenușiu, praf încrețit peste chipul de om osândit. II Când va veni Duhul Sfânt, va limpezi ochiul lipit de razele lunii. Când va veni, inima mea trează va fi ca un bob plin aurit în lumina nopții spre zi. 2 C). ADIEREA DUHULUI SFÂNT Coborând din înalt peste inima mea, Adie Vântul acela, Căruia nu-i auzi frământarea Și care suflă speranța mântuirii Încotro vrea. Este mângâierea divină a Duhului Sfânt, Glas al iubirii între cer și pământ. El îmi șoptește în taină cuvinte de bine; O lege a cugetului, dreaptă și sfântă A țesut, fără să știu, peste mine Și oricât aș vrea o faptă, un gând Către rău să abat, El mă întoarce din drum cu iubire, Mă mustră blând, mă îndeamnă-n tăcere, Iar eu rămân regretând, în rugă plecat Cineva toarnă din candela cerului Uleiul sfânt peste inima mea; El vine, aducând balsamul alinător al iertării Și umple tot golul tristeții din ea. O pace adâncă se revarsă acum peste mine, Ca valurile peste malul mării, curate și line 3. DUMNEZEU ESTE NEPĂRTINITOR În cetatea Cezarea Locuia un om cucernic. El era, în vremea-aceea, Un sutaș de stimă vrednic. Săvârșea des milostenii Și, în timp ce se ruga, Domnul îi dădea vedenii, Pe Corneliu-a-l îndruma. Să trimiți la Iope oameni După Petru și, apoi, Tot ce-apostolu-ți va spune, Să-mplinești, tu și ai tăi! Când erau deja pe cale, Petru se ruga pios Și, deodată-n viziune, Vede-un lucru urâcios: O carpetă-ntinsă, mare, Se pogoară pân la el, Cu-animale, târâtoare, Ce nu se mâncau defel. Taie, Petre, și mănâncă! Nu pot, Doamne! Niciodat Eu nu am băgat în gură Ce-i spurcat sau necurat! De trei ori a fost îndemnul, Însă el nu pricepea Ce voia să-i spună Domnul Despre misiunea sa! Între timp, sosesc trimișii Și atuncea, hotărât, Petru pleacă-n Cezarea, Viziunea-nțelegând. El le spune, cu uimire, Că Hristos vrea tuturor Să acorde-a Sa iubire. El nu e părtinitor! Căci, în viziunea dată, Domnul l-a avertizat Să nu spună, de-azi, vreodată, Nimănui că e spurcat! Petru le-a vestit solia Mântuirii prin Hristos. A fost mare bucuria: Pentru Domnul, rod frumos. Toți cei care ascultară, S-au umplut de Duhul Sfânt Și-au ieșit cu Petru-afară, La botez ei coborând. Și pe noi Hrist ne trimite Ca să ducem vestea-n zbor, Că-n iubirea Sa cuprinde Pe toți, nepărtinitor! Fii un Petru, fii un Pavel, Pentru Domnul misionar Și salvează din păcate, Azi, pe toți, cât mai e har! 4. PETRU IZBĂVIT DIN TEMNIȚĂ Petru este-n închisoare! Frații-n rugă mijlocesc Pentru-a sa eliberare Și-n Hristos nădăjduiesc. La porunca Lui, un înger Zboară contra cronometru Și-n lumină, ca un fulger, Îl trezește-ușor pe Petru. Lanțurile de la mâini Cad, și-apoi, printre ostași, Ca răspuns la rugăciuni, Ies din sumbru-acel locaș. Îngerul în zbor dispare. Petru, calm, dar curajos, Pleacă înspre casa-n care Arde rugul luminos. Bate insistent la poartă Și, într-un târziu, ieși Roda-n taină ca să vadă Cine-n noapte poate fi? Dar, în loc ca să deschidă, Se întoarse-n grupul său, Fraților să relateze Cât de bun e Dumnezeu! Când, apoi, l-au luat pe Petru Înăuntru, el le-a spus, Cât de minunat e spectrul Plinătății lui Isus! Nu uita: prin rugăciune, Domnul face și-azi minuni, Dându-ți, ca să urci pe culme, Paza îngerilor buni! 5 A). VOIA TA Voia Ta a fost: Să fie lumină lumină în câmpia înstelată a Universului și ploaie de lumină în poiana sufletului meu. Voia Ta a fost ca eu, fărâma de țărână, să port ca o pecete de iubire, chipul Tău. Voia Ta era Să cresc, să umplu pământul de gânduri curate, de soare. Voia Ta era ca toate să fie foarte bune. Dar eu, mușcând din fructul cu miez de întuneric al neascultării, am așternut o umbră de tristețe peste fața firii. Și atunci voia Ta a fost: Iată-Mă că vin cu brațele pline de iubire, dăruire și iertare. Din trupul Tău Tu ai zidit o punte spre lumină, și, acum, ne-ai pregătit locașuri în câmpia veșniciei, și ne aștepți, cu palmele străpunse, să ne dai din fructul vieții. Voia Ta este: Ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi. Facă-se voia Ta! 5 B). DUMNEZEU S-A ODIHNIT A șaptea zi a lumii create A fost și va rămâne mai specială. Dumnezeu a sfințit-o, adică A pus în ea amprenta Sa regală. El a deosebit-o de celelalte zile, Oprindu-Se din lucrare. Adam și Eva, stând de vorbă cu El, Au învățat despre natură, Despre iubire și ascultare. Intotdeauna ziua aceasta va fi ceva mai altfel, O zi de închinare și de bucurie, Alături de bunul nostru Dumnezeu. 6. INTROSPECȚIE Îmi amintesc: am lăsat jos, lângă trunchiul pomului vieții, snopii de bucurie pe care de abia îi culesesem din grădină. Am deschis palmele și semințele fericirii s-au rostogolit în țărână. Am scuturat de pe ele chiar și ultimul fir de lumină, ca să pot apuca cât mai mult din fructul acela amar, fructul morții. Am înroșit apele Eufratului cu stropii răutății mele. Am mânjit fiecare pom, fiecare floare, tot ogorul acesta de timp, cu negura neascultării mele. Apoi , ca și cum n-ar fi fost de ajuns, Te-am primit în ieslea aceea rece, pe Tine Fiu de Dumnezeu. Apoi am strâns totul într-o singură povară, am așezat-o pe umerii Tăi și-am strigat, să se-audă în tot universul: La moarte! Acolo, sus, Tu le-ai ars în tăcere la flacăra crucii, le-ai șters pe toate ca pe-o ceață. Apoi, cu cele din urmă puteri, mi-ai șoptit: Întoarce-te, întoarce-te la Mine! Eu sunt Poarta prin care să poți intra în grădină. Iată cheia! Și mi-ai întins palmele Tale străpunse, cu care să pot descuia, încă o dată, Veșnicia! 7 A). SABAT Te așteptăm cu-atâta bucurie În dimineața sfântă de Sabat, Tu, Doamne, să ne-aduci din veșnicie, Mireasma unui Paradis curat. Primește Tu a noastră închinare. Fii lăudat pentru iubirea Ta! Din Legea Ta lumină ne răsare; Ajută-ne ca să umblăm în ea! Învățător de dragoste cerească, Dă-ne și astăzi pâinea Ta în dar Și-n fiecare suflet să domnească Duhul cel Sfânt, împărțitor de har. Desăvârșește, Doamne-a Ta lucrare Și fă-ne după chipul Tău cel sfânt, Să așteptăm cu fapte iubitoare Un Sabat minunat pe-un nou pământ! 7 B). MONUMENTUL Atunci , când am plecat din Eden, din cetatea aceea de iarbă și soare, n-am putut lua nimic; nici măcar una din florile abia răsărite din țărână, nicio adiere din răcoarea grădinii, niciun sunet din muzica glasului Tău, nici măcar una din frunzele pomului vieții, ca leac pentru spaimele morții. Nimic. Eu cea mai bogată făptură izvorâtă din țărână stăpân peste peștii mării, peste păsările cerului, peste tot pământul n-am putut lua nimc. Mărire Ție! Peste pustiul din suflet ai așezat, ca un monument de lumină, Sabatul ziua aceasta în care să regăsim totul. 8 A). CA ABEL Am auzit de Abel, Primul misionar Cu mielul său Sacrificat lângă altar, Cum poruncise Domnul. Știu că în ceasul jertfei A fost omorât de fratele său, Fiindcă era mai bun ca el. Aș vrea să fiu ca Abel și eu, Ascultător de Dumnezeu. 8 B). CAIN ȘI ABEL Doi copii li s-au născut Primilor părinți Și-n credință i-au crescut! Buni să fie-așa au vrut, Harnici și cuminți! Într-o zi, Cain și Abel Jertfe Domnului Îi aduc, dar nu la fel! Abel sacrifică-un miel, După voia Lui! Dar Cain, neascultător, Pune pe altar Fructe, roade din ogor, Pentru că pe Salvator Nu-L acceptă-n dar! Domnul, jertfa lui Cain N-a putut primi! Iar el, de mânie plin, Îl lovi ca un hain Pe-Abel, ce muri! Ca și Abel, prin credință, Domnului, pe-altar, Inima, în umilință, Jertfă după-a Sa voință, I-oferim în dar. Să troneze El în ea Vrem, și zi de zi Să-mplinim porunca Sa, Să trăim spre slava Sa, Până-n veșnicii! 9 A). CUNOSC UN DRUM Cunosc un drum între pământ și cer Și-așa-s de fericit că îl cunosc În fiecare zi alerg pe el, Pe el În fiecare zi cu Domnul mă-ntâlnesc. Și-alerg în zori, Căci știu că El m-așteaptă; Apoi pornim spre sus Și mâna mea-n puternica Lui dreaptă Îmi e tărie pentru încă-o treaptă Și mi-e de-ajuns, Căci la cetatea slavei Aș vrea s-ajung până-n apus. Și-aștept o zi, Când pe-acest drum vom fi departe, Departe de pământ, De cer aproape, Ca la un pas Când Domnul îmi va spune, Ca lui Enoh cel drept: E ceru-așa aproape, VIN ACAS! 9 B). ÎN FIECARE ZI CU DOMNUL În fiecare zi cu Domnul meu, Aș vrea ca și Enoh să-mi fie viața, Să-mi înflorească sufletul mereu, De câte ori Îi caut zilnic fața. Văzduh de liberare să respir Și, captivat de-a Lui seninătate, Să-ngenunchez odată ca martir, La un amin de doruri mângâiate. În fiecare zi să mor răbdând, Ca Duhul Lui în mine să trăiască Și la Cuvântul Lui să plec oricând, Zorit de-a Lui iubire-mpărătească. În fiecare zi-n odihna Lui, În fiecare zi în bătălie; Spre vârful umilinței să mă sui, Spre viața care moare ca să-nvie. Cu El să merg la lucru și în somn, Cu El să mă trezesc și să mă laud, Iar dacă-L pierd, nu-mi oferiți alt Domn, Căci numai pe Iisus doresc să-L caut. Cu El în adevăr, cu El în planuri Și-n amintiri din zile de demult. Să trecem astăzi, liniștiți prin lanuri Și, secerând, porunca să-I ascult. Ajută-mă, o, Doamne, să merg zilnic Cu Tine, nu doar petice de timp, Ci să-Ți jertfesc minutele nesilnic, Și fără amânări sau contratimp. Ajută-mi Tu dorința fără grai, Ajută-mi cântul ce-a rămas suspine, Ia-mă de mână, du-mă ca prin rai, În fiecare zi să zbor cu Tine! 10 A). SCRISOAREA Dragii mei, A sosit vremea să plec acolo Unde vă spuneam că veți fi și voi cândva, Dar, până atunci, N-aș vrea să vi se tulbure gândul, inima Și, ca să nu fiți întristați Și să nu-Mi duceți dorul, Îl voi trimite-aici pe Duhul Sfânt, Mângâietorul. Iar Eu voi pregăti în cer Un locaș pentru fiecare; Ca să vă știu acolo, Nu-Mi este bucurie mai mare Curând Mă voi întoarce Și vă voi lua cu Mine; Deci, aveți grijă, pe drum Pașii să nu vi se-nstrăine. Că uneori va fi atât de greu, O știu prea bine Dar Eu sunt Calea. Mergeți după Mine! Cu-atât mai mult, Stăpânitorul acestei lumi Va căuta să vă înșele, Dar, dacă Mă iubiți, Voi veți păzi poruncile Mele! Pentru că nu vă pot lăsa și altceva, Vă dau spre binecuvântare, pacea Mea! Acum nu voi mai rămâne mult timp cu voi, Dar aveți credință, Mă voi întoarce curând să vă iau înapoi! 10 B). NOUL PĂMÂNT Nainte de-a Se înălța, Mântuitorul spuse Pentru a ne încuraja, Făgăduinți nespuse. Aveți credință-n Dumnezeu, Aveți credință-n Mine. În ceruri sus, la Tatăl Meu, Locașuri sunt mulțime. Mă duc, un loc să pregătesc Acelor ce-n credință, Porunca dragostei trăiesc, Urcând spre biruință. Mă voi întoarce spre-a vă lua, Să-Mi fiți o veșnicie Coroana, bucuria Mea, În noua-mpărăție. Pustiu-acolo va-nflori Ca primăvara câmpul Și mielul blând va locui Cu leul și cu lupul. Nu vor mai fi bolnavi nicicând, Nici lacrimi, tânguire; Ci vă veți bucura, cântând Lui Dumnezeu mărire! Căci lucruri ce n-ați auzit Și n-ați văzut vreodată, Așa frumseți v-am pregătit În țara minunată! Vegheați, rugați-vă, căci vin Ca să vă iau curând Și ne vom bucura deplin Pe noul Meu pământ! 11. ACASĂ, LA TATĂL Acasă, la Tatăl tânjesc azi de dor Și-aș vrea cât mai grabnic acolo să zbor. Din tot ce-a promis și-n curând ne va da, Doresc să privesc în etern Fața Sa. Acasă, la Tatăl, e tot ce-am sperat. Nimic nu mă ține de Terra legat. Mi-e inima clopot de bună vestire Și candelă-aprinsă, veghind în slujire. Acasă, la Tatăl un loc pregătit În noua cetate m-așteaptă tihnit. Alături de îngeri, pe aripi de cânt Adesea eu zbor, preamărind pe Cel sfânt! Acasă, la Tatăl, e cerul senin. Nu-i moarte, nu-s lacrimi, dureri, nici suspin. Acolo-i iubire, e pace deplină Și Domnul e veșnica noastră Lumină. Acasă, la Tatăl, coroane așteaptă Pe frunți să le-așeze Iubirea-nțeleaptă Și harpe să cânte cerești armonii Slăvind pe Acela, ce-atât ne iubi! Acasă, la Tatăl, vom fi în curând. Striga-vom să afle întregul pământ: Acesta e Domnul în care-am crezut, Căci El, Mântuire ne este, și Scut! Acasă, la Tatăl, de-a-lung de vecii, Noi, stele-n coroana Iubirii vom fi. Pe norul cel alb Domnul vine, da , iată-L! Cu El fi-vom veșnic ACASĂ, LA TATĂL! 12 A). UN EDEN DE VISE Din minunile promise Sorbim apele nădejdii; Fă-ne iar Eden de vise, Fără griji, fără primejdii! Mării, Doamne, poruncește Să-și domesticească firea; Munți și văi le netezește, Ca să-Ți pregătești venirea! Rupe colții cei de fiară, Pluguri facă-se din arme, Prunci să zburde iar și iară Lângă-un tigru care doarme! Te așteaptă toți copiii, Vie-mpărăția Ta, Împărat al bucuriei, Și repară dragostea! Pe-un pământ al fericirii Zămislit ca nou-născut După legile iubirii, Cum a fost la început, Unde nu e răzbunare Între zebre și pantere, Între lupi și-ntre mioare, Între lipsă și avere, Unde cele patru vânturi Nu adie a război, Și rodesc în multe rânduri Toți copacii lumii noi; Unde zorii dimineții Poartă râul vieții-n valuri, Pe sub vechiul pom al vieții Ce unește-a sale maluri Vino, Doamne și ne-ajută Să visăm așa frumos. Vino, Doamne și ne mută De pe globul păcătos Strigă floarea din câmpie Cu petalele bolnave, Strigă poluata glie Și albinele firave; Strigă apele din râuri Și nădejdea pâlpâindă, Lumea plină de desfrâuri, Bucuria suferindă. Din minunile promise Sorbim apele nădejdii; Fă-ne iar Eden de vise, Fără griji, fără primejdii! 12 B). CĂMINUL CELOR MÂNTUIȚI Departe, printre stele, departe, undeva, Pe plaiuri însorite, acolo-i țara mea. Acolo, nu sunt lacrimi, nu crește-al morții spin, E viață nesfârșită, cu bucurii din plin. Acolo, nu există nici umbră, nici păcat, E numai armonie nimic nu-i întinat. Trăiesc în pace frații și mult se mai iubesc. Acolo vreau, Isuse, s-ajung să locuiesc! Cutremur, inundații, prăpăd, intemperii Nu sunt! Cetatea are eterne temelii. Acolo, osanale cânta-vor triumfal De-a pururi mântuiții la marea de cristal. Așa-i căminul nostru, al celor mântuiți, Al celor ce, cu Domnul, vor fi pe veci uniți. Acesta-i Paradisul! Spre-acest măreț cămin, Și Duhul, și Mireasa ne-mbie, zicând: Vin! Și cel ce-aude glasul să vină cât e har, Spre-a moșteni căminul ce Domnu-l dă în dar. 13 A). ÎMPLINIRE Vom fi curând și noi ca meteorii, Dar nu căzând în hăuri fără fund. Noi vom zbura cu mult mai sus de norii, Ce-acoperă cu noapte-acest pământ. Și vom zbura prin lumile de stele, Mereu mai sus, prin vastul Univers, Dar vom cânta mult mai frumos ca ele, Ne vom rosti iubirile în vers. Vom admira atunci, întâia oară Cetatea sfântă, noul Paradis; Tot ce visăm acum, în fapt de seară, Va fi acolo mai frumos ca-n vis. Și-L vom vedea pe Domnul! Ce minune Să-L văd pe Cel ce viața-n dar Și-a dat, Spre-a mă salva din moarte și pe mine. Nicicând atât de mult n-am meritat! Tot ce-am primit e numai din iubire, E darul Lui ceresc și minunat. O veșnicie-ntreagă n-ar ajunge Să cânt în vers minunea că-s salvat! 13 B). HRISTOS, CEL VREDNIC Nu-s îndeajuns cuvinte, pe Hristos a-L onora! Farmecul inegalabil și divinitatea Sa, Dragostea până la jertfă, moartea Sa ispășitoare, Toate spun: El este Vrednic de-nchinare și-adorare! Cei care-L prezintă numai ca un bun învățător, Ca un personaj istoric și nu ca Mântuitor, Îi știrbesc identitatea. Domnul este Dumnezeu! Peste-abisul de păcate Hrist e-al slavei curcubeu! Prin indiferența noastră Îl respingem, Îl negăm, Dar nu e destul nici dacă Îl privim și-L admirăm. El vrea inima întreagă și-al ei tron neîmpărțit. Să I-l dăm! Isus e Vrednic de urmat și de iubit! El e Mesia, Cuvântul, existent din veșnicie. Eu și Tatăl una suntem e divina-I mărturie. Marele EU SUNT e unic; Biblia, Cuvântul Său, Ni-L descoperă veridic ca Om și ca Dumnezeu. Faptele-I de bunătate sunt dovada că Isus A trăit pentru a face pe-alții fericiți nespus. Vindeca și trup, și suflet, din păcat dând izbăviri, Omul fiind obiectul grijii și al marii Lui iubiri. O, ce fel de om e-Acesta? ne-ntrebăm și azi, cu toții Care mării poruncește, demonilor, bolii, morții? Valuri, vânturi, boli, furtună, și în viața mea și-a ta, Cu-al Său glas le liniștește Domnul, când Îl vom chema. Mai presus de toate, însă, ne animă-un tainic dor: Să fim pagini de Scriptură înaintea tuturor. Cu aceeași duioșie să-ndrumăm pe cei greșiți, Noi alegeri ei să facă, știind că sunt iertați, primiți. Alfa și Omega vieții, peste moarte-n veci călcând, Domnul a-nviat în slavă! Gol și azi e-al Său mormânt! De aceea-avem speranță că și noi vom învia, Azi, trăind o viață nouă; mâine-n veșnicia Sa. Iată-un curcubeu de slavă ne anunță că-n curând, Domnu-nconjurat de îngeri Se coboară pe pământ. În sfârșit, vom fi acasă! Bun rămas, pământ străin! Lângă Domnu-n veșnicie cerul ne va fi senin! Vorbele de farmec pline-n inimă îmi clocotesc Pentru Cel ce Vrednic este Domnul, Împărat ceresc. Tu, cel mai frumos, mai nobil dintre oameni, plin de har, Ești Izvorul Mântuirii, Dragoste fără hotar. Floarea mea de colț ești Doamne, sus, pe muntele Sion. Peste univers ești Rege și pe-al vieții mele tron. Azi, cu ramuri de lumină, și-ale dragostei petale, Pregătesc în biruință calea revenirii Tale. AUTORII VERSURILOR: - Benone Burtescu: nr. 1 A), 8 A) colecția Bună dimineața, fetiță Bună dimineața, băiețel!, Editura Viață și Sănătate, 2005 - Benone Burtescu: nr. 9 A) colecția Simplități uitate, simplități de neuitat Editura CARD - Florin Lăiu: nr. 2 A), 9 B) colecția Stihuri de altădată, Editura Graphe, 2004 Benoni Catană: nr. 7 A), 12 A) colecția Copăcel, Editura CARD 1996 - Gabriel Rusu: nr. 2 B) colecția Șansa eternității, Editura Viață și Sănătate, 1997 - Ilie Vălean: nr. 13 A) colecția Rugă pentru început, Editura Viață și Sănătate, 2002 - Lidia Săndulescu Popa: nr. 1 B), 5 A), 6, 7 B) colecția Lacrima de stea folosite cu permisiune - Lavinia Stoica-Gâțan: nr. 2 C), 5 B), 10 A) colecția Fără de tine, Editura Viață și Sănătate, 2004 - Emil Mocanu Alangelei: nr. 1 C) colecția Hristos vine, Editura Graphe, 2007 - Andrei Thomas: nr.12 B) colecția Hristos vine, Editura Graphe, 2007 - Magdalena Toma: nr. 3, 4, 8 B), 10 B), 11, 13 B) IMNURI PROPUSE: 1. Cor: Eu nu te-am uitat colecția Inimă și cânt, nr. 12 2. Cor: Împreună în mâna Sa colecția Inimă și cânt, nr. 35 sau Împreună stăm astăzi colecția Inimă și cânt, nr. 59 3. Punct instrumental 4. Cor: Glasul Lui colecția Inimă și cânt, nr. 24 5. Cor: Stau și privesc cerul minunat colecția Stropi de lumină, nr. 74 6. Cor: Cum m-a creat Isus colecția Viață și cântec, nr. 92 sau Dor de cer colecția Dor de cer, nr. 61 7. Cor: Ziua de Sabat colecția Geantă Cezar Cântece pentru copii pe versuri proprii, nr. 6 sau Sabatul sfânt colecția Dor de cer, nr. 47 8. Punct instrumental 9. Cor: Când vine Isus colecția Inimă și cânt, nr. 22 10. Cor: Domnul revine colecția Flori și stele, nr. 51 11. Cor: Domnul este ceresc Împărat colecția Dor de cer, nr. 15 sau În lumea aceasta colecția Inimă și cânt, nr. 16 12. Cor: Ce frumos va fi colecția Geantă Cezar Cântece pentru copii pe versuri proprii, nr. 17 ( vezi și nr. 1 Ce țară minunată, din aceeași colecție) sau Spune, fetița mea colecția Vouă, dragi copii, nr. 4 13. Cor: Cântare de slavă colecția Sunt voios, pag. 18 sau Glorie-Aleluia colecția Vouă, dragi copii, nr. 42 sau Doar Tu ești Vrednic colecția Viață și cântec, nr. 41 Articole asemanatoare Sursa: www.InterCer.net Contor Accesări: 886, Ultimul acces: 2026-07-24 10:48:50
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
