© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
JUNIORI ANUL D TRIMESTRUL 2 O FAMILIE CREȘTINĂ[2013-06-22]JUNIORI ANUL DTRIMESTRUL 2 O FAMILIE CREȘTINĂ 1 A. DRUMUL FĂGĂDUINȚELOR Din fericirea primului Eden răsar și azi ca jerbe de lumină, făgăduinți, să vă sădească-ntr-o grădină Ca niște drumuri luminoase, aceste căi lactee vă cheamă înspre cer cu glasurile lor prietenoase E drumul însemnat cu biruinți de Cel ce-ntâiul l-a parcurs și spinii sunt de El bătătoriți, să nu mai curgă sânge cât a curs Nu poate-nvinge bezna lumii deasă Lumina din Cuvântul întrupat în voi! Păziți-vă cărarea luminoasă și nu vă-ntoarceți ochii înapoi! Un ultim act spre marea veșnicie urmează să se-ncheie în curând! Puneți iubirii voastre o bună temelie, Hristos să fie primul și cel din urmă gând! La capătul de dincol al cărării v-așteaptă veșnicele bucurii, pe care-n luptele înaintării abia le poți întrezări! Și-atunci când, față-n față totdeauna, vă veți găsi într-o cunună-a lui Hristos, să v-amintiți de bucuria de-a fi una căci este-adevărat, e lucrul cel mai greu, dar nu e altu-n lume mai frumos! 1 B. CĂSĂTORIA ȘI FAMILIA Căsătoria - ce dar minunat ne-a oferit Dumnezeu, din Paradis, ca o coroană a fericirii, ca un curcubeu veșnic peste oceanul iubirii, ca un strălucitor nimb, care să încununeze pe orice om, în orice loc și-n orice timp! Înainte de a păși pe sub ghirlandele suave ale căminului pe care vi-l doriți, dragi tineri, în fiecare zi, în rugăciuni fierbinți să-L invitați pe Hristos, ca Sfetnic și Domn, nu doar ca Oaspete prețios. Puneți în raza luminii de sus puritatea motivelor iubirii, culorile și viabilitatea unirii, locul întâi, acordat lui Isus, prioritatea Cuvântului lui Dumnezeu, biruința deplină asupra propriului eu pietre de hotar, pe care să clădiți, zi de zi, temelia scumpului vostru cămin. Astfel, veșnic vă va însoți binecuvântarea și ocrotirea Tatălui divin. Căsătoria înseamnă unire, iubire, fericire! Ea mai înseamnă disciplină și locul, unde orice durere se-alină! Căsătoria este unitate în diversitate; ea este grădina, în care înflorește iertare, pace, bucurie și împlinire pentru fiecare. Familia binecuvântată cu copii este plină de răspunderi, dar și de bucurii! În dragoste, toți uniți, urcând pe treptele rugăciunii, veți învinge căile minciunii, și atracțiile lumii; veți avea răbdare, respect reciproc și prezența Duhului Sfânt, iubitoare. Familia devine, astfel, un loc, unde arde cu flacără vie al dragostei foc, iar îngerii poposesc cu drag și nimeni nu este trist, când pășește al căminului prag! Vreți să aveți și voi un cămin fericit? Lăsați-L pe Dumnezeu la cârma vieții și viitorul vostru va fi, prin El, veșnic însorit! 1 C. FAMILIA LUI DUMNEZEU Marea familie a lui Dumnezeu cuprinde, fără deosebire, pe orice om de pe pământ, indiferent de rasă, culoare, naționalitate sau modul de exprimare, prin cuvânt! Eu și tu, suntem fiii Săi, prin creațiune și prin răscumpărare. Să Îi aducem bucurie Tatălui nostru ceresc, umblând doar pe căile Sale. În dragostea Sa Dumnezeu ne cuprinde pe toți, fără părtinire. Cât de mare este prețuirea Sa pentru noi, Golgota va rosti în vecii despre suprema Lui jertfire. Și ce ar putea să aștepte El, în schimb, de la copiii Săi, decât deplină ascultare, respectând cu sfințenie poruncile Sale? O, și atunci, scumpele noastre dorințe, ca în viață, în cămin și în lumea întreagă, zarea să fie pururi albastră; să fie pace, unire, și un fluviu de iubire să facă să răsară în viața noastră, flori de fericire Tatăl nostru ceresc sigur le va împlini! Credincioși și loiali să-I rămânem zi de zi! Veniți, să ne unim cu tot universul în cânt, noi, marea familie a Creatorului, de pe acest pământ și în adorare să ne închinăm înaintea marelui nostru Dumnezeu, dând slavă, azi și în veci, doar Numelui Său! 2 A. DRAGOSTEA Când vorbim despre iubire, se ivesc zorile Când iubim, răsare soarele; când facem un cântec despre dragoste, se desfac mugurii în floare; când dragostea cântă, se împlinește timpul de cules Inima celui care iubește știe bunătatea și mila, cunoaște bucuria și zâmbetul unui strop de fericire; cunoaște tristețea și boabele de rouă din lacrimile celor ce au nevoie de iubire, căci dragostea acoperă totul, crede totul și suferă totul De aceea, cel care știe, că dragostea vine senină și netulburată de la Dumnezeu, poate să spună oamenilor de pe această planetă, că atunci când vorbim despre iubire, se ivesc zorile și cănd iubim, răsare Soarele dreptății noastre. 2 B. TOATĂ CASA MEA Doamne, Ce minunat ai putut să fii Când Te-ai gândit să faci o mică-mpărăție de iubire Din bunici, Din tată și mamă, și niște copii Sărbătoare a vieții, I-ai adunat în jurul unei vetre, I-ai strâns în jurul unei pâini Este lucrul cel mai frumos ce Ți-a ieșit din mâini Și, pentru cine știe să-nțeleagă, Această minune pe care-o numim casa noastră, Este frumoasă numai întreagă. Dacă ne-ar lipsi bunicii Am fi fără de glorie, Ca un popor fără istorie Dacă ne-ar lipsi ăștia micii, Ni s-ar stinge orice viitor, Căci noi ne auzim mersul spre cer în pașii lor Dacă nu s-ar mai întoarce tata De la treburi, de-afară, pe umeri cu seninul, cu zloata, Cât de trist ar fi băiatul, Cât de nemângâiată ar rămâne fata! Stâlpul casei s-ar frânge, Priveliște de care și îngerii ar plânge Dacă mama ar pleca sau n-ar mai veni, Inima casei s-ar opri Frumos ne amintim de Abraam, care zicea: Eu și toată casa mea Frumos ne amintim de Moise, Când repeta lui Faraon mereu Noi și tot ce e al nostru: Vom merge să slujim lui Dumnezeu! Este-nserare Și parcă se-aud dinspre cer osanale. De ce-o fi printre îngeri atâta sărbătoare? Fiindcă pe pământ, un copil Se roagă pentru sora lui mai mică, Pentru fratele lui mai mare Este spre miez de noapte, Dar ce bucurie o fi printre stele De nu poate s-adoarmă niciuna dintre ele? Fiindcă aud dinspre pământ niște șoapte: E o mamă ce se roagă cu lacrimi fierbinți Să-i fie copiii cuminți . E de cu zori, Dar luceferii parcă abia acum se-aprind. Ca niște cerești veghetori, Lumina, garanție grăbesc să-și trimită Spre fruntea unui tată ce, în rugă, Cere să-i fie casa ocrotită . Doamne, Mai mult decât pentru apă și pentru pâine Mă rog și eu pentru casa mea de azi și de mâine, Pentru ai mei care sunt, Pentru ai mei ce vor veni, Fiindcă știu că nu departe, într-o zi, Tu mă vei întreba: Unde ți-e turma pe care ți-am încredințat-o? Iar eu vreau să-Ți răspund frumos: Doamne, iat-o Și Tu să-i treci pe toți la dreapta Ta . Așa adesea mă surprind plângând de bucurie, Visând că sunt în marea Ta Împărăție Și casa mi-e întreagă-acolo, lângă Tine Bunicii, cu înțelepciunea lor despre ce-i bine; Și tata, cel ce-a fost cu truda pe pământ; Și mama, cu iubirea, și frați, surori, toți sunt Și copilașii, iată-i, pe nume noi îi chem.. Că le va fi vreun rău, nu mă mai tem . Numai de-un singur gând m-aș tulbura Că-mi va lipsi de-acolo cineva De-aceea-n fiecare seară și-n fiecare zori de zi În inimă mi-i strâng pe toți Și-i fac mănunchi de bucurii . Cu îngerii îi fac prieteni Și-i plimb frumos, din stea în stea, Și-i trec prin cântecul iubirii Ascultă-mi rugăciunea, Doamne, Și mută-n ceruri toată casa mea. 3 A. ALTARUL FAMILIAL Domnu-n casa mea dorește Sfânt altar familial Și în juru-I ne unește Pe toți membrii, special, În vederea rugăciunii, Închinării, consacrării, A primirii-nțelepciunii Și a binecuvântării. Fie-n zori de zi, sau seara, Mâini curate ridicăm. Cu voci calde, cu vioara Și cu inima cântăm. Cercetăm apoi Scriptura, Memorăm al ei limbaj Și plecăm cu-nvățătura Din al cerului mesaj. Dintr-al nostru Ur pornim Cu-Avraam, spre-un nou hotar, Și oriunde ne oprim, Zilnic ridicăm altar. Lângă Noe-ngenunchem, Mulțumind că ne-a salvat Din potop de încercări, Dumnezeu cel minunat! Iar în Nazaret, cu Iosif, Cu Maria și Isus Ne plecăm în rugăciune Ziua sau când e spre-apus. Astfel, piatră peste piatră Punem, ridicând altar Și ne-aducem viața toată Jertfă, Domnului în dar; Focu-I sfânt să-ndepărteze Orice zgură de păcat Și așa să ne păstreze, Până-n cerul Său curat! 3 B. CĂMIN Am văzut cândva o casă Fără vatră, fără fum, Era mândră, dar geroasă, Te simțeai mai bine-n drum. Așa este și căminul Unde nu-i zidit altar. Neiubirea și declinul Îl transformă în hangar. Tot la trudă și la muncă, Tot pe străzi, și pe șosea, Sub a grijilor poruncă Nu e timp a răsufla. Ce folos de bani și lucruri, Când nu ai altar în casă, Când n-ai timp ca să te bucuri De o clipă mai aleasă? 4 A . IOSIF IARTĂ PE FRAȚII SĂI Îi încercase greu pe frații săi, Dar clocotea de dorul de-a-i ierta! E-adevărat, c-au fost tirani și răi, Dar dragostea, pe toate le uita! Din cupa fermecată a ghicit, Că frații lui sunt pocăiți de toate! Iar ei, prin mijlocire au aflat În domnitor, pe minunatul frate! Plânsese, poate, Iosif în robie, În închisoarea rece-n rugăciune! Priviți-l, însă-acum, cum se sfâșie De dor și bucurie fără nume! Din nevăzut, chiar îngerii privesc Pe-naltul domnitor, ce-și iartă frații, Îmbrățișînd pe micul Beniamin Și trimițând acasă invitații! 4 B. DE CÂTE ORI SĂ IERT? De câte ori să iert pe-acei Ce mi-au greșit? De șapte ori? O, nu, iubiți învățăcei, De șapte-ori șaptezeci de ori! Așa-a răspuns Domnul Isus Lui Petru, și prin el, oricui Deplin s-asculte e dispus Și să urmeze-exemplul Lui! Știți, împăratul, ce frumos L-a achitat pe robul său, Asemeni Domnului Hristos, Care-a iertat trecutul meu! Dar, vai cât este de nedrept, De egoist, neiertător, Acel datornic ne-nțelept Și rău, cu al său slujitor! De-aceea, sfatul Domnului Conchide clar parabola: Iertați greșeala orișicui! Iertați din toată inima! Doar când iubim, putem ierta, Așa cum Domnul ne-a iertat Și a plătit cu viața Sa Răscumpărarea din păcat. De câte ori, deci, să iertăm? De șapte-ori șaptezeci de ori! Ca Domnul, noi să demonstrăm, Că suntem buni și iertători! 5. APROAPELE Nu sânger de nimic din ce n-am eu; Mă doare însă ce-ți lipsește ție. Eu știu să-mi fie rău, să-mi fie greu, Dar n-aș fi vrut și altor să le fie! M-aș așeza la urmă, nu m-aș băga în față, Dacă ar fi pe rând salvare să se dea. Ceva de nu știu unde, așa parcă mă-nvață, Să nu mai fie nimeni rămas în urma mea. Treci tu `nainte, ție se cuvine. Eu după tine-s mult mai liniștit Și dacă-ți pare greu ceea ce vine, E amândoi de-odată de pornit. Căci nu-s puse medalii la-mpărțire, Ci unul celuilalt de dat iubire. 6 A. CAIN ȘI ABEL Primii copii născuți pe acest pământ Doi frați ( crescuți cu lapte de credință ) Adus-au două jertfe Celui Sfânt: O jertfă ce nu doare, dusă-n vânt, Și alta sângerând de pocăință 6 B. CAIN ȘI ABEL Doi copii li s-au născut Primilor părinți Și-n credință i-au crescut! Buni să fie-așa au vrut, Harnici și cuminți! Într-o zi, Cain și Abel Jertfe Domnului Îi aduc, dar nu la fel!! Abel sacrifică-un miel, După voia Lui! Dar Cain, neascultător, Pune pe altar Fructe, roade din ogor, Pentru că, pe Salvator Nu-L acceptă-n dar! Domnul, jertfa lui Cain N-a putut primi! Iar el, de mânie plin, Îl lovi, ca un hain Pe-Abel, ce muri! Ca și Abel, prin credință, Domnului, pe-altar, Inima, în umilință, Jertfă, după-a Sa voință, I-oferim în dar. Să troneze El în ea Vrem, și zi de zi Să-mplinim porunca Sa, Să trăim spre slava Sa, Până-n veșnicii! 6 C. CEI DOI FRAȚI GEMENI O, ce mare bucurie Au Rebeca și Isaac! Gemenii-s comoară vie. Cu ei, planuri multe-și fac! În curând văd cu durere, Cât de diferiți erau, Fizic și la caractere, Cei doi: Iacov și Esau! Pentru-un mare blid de linte, Fratelui, ce i-a cerut, Indolent, Esau îi vinde Dreptul său de-ntâi născut! Iacov, prin înșelăciune Și minciuni a reușit Să obțină-acea favoare, Dar, căminu-a părăsit! Căci minciuna-ndepărtează Pe copii de-ai lor părinți! Cine-atunci îi mai veghează, Când ei trec prin suferinți?! Doamne-ajută-ne în viață Niciodat să nu mințim! Pe părinți și frații noștri Să-i iubim, să-i prețuim! 6 D. IA AMINTE, NU FI NICI ESAU, NICI IACOV! Când îți vinzi pe-un blid de linte Dreptul tău de-ntâi născut, Ești Esau! Vezi, ia aminte! Nu relua al său trecut. Dacă însă pui la cale Dreptul altui să-l răpești, Fără ca să simți mustrare, Un înșelător tu ești! Numai la piciorul crucii Poți din Iacov să devii Israel biruitorul. Deci, te luptă zi de zi! Domnul îți va da putere, Ca să-nvingi tot ce e rău Și-n coroana Sa cu stele, Să fii veșnic rodul Său! 7 A. CA SAMUEL Că așa mic Și totuși vreau să fiu misionar, Nu-i de mirare. Nici Samuel, Când l-a strigat Dumnezeu, Nu era mai mare Și el a alergat îndată Să i se spună ce trebuie să facă. Aș vrea să fiu ca Samuel, La fel de cuminte și bun. Când Domnul mă va chema, Să răspund ca el: Iată-mă, Doamne, Te voi urma! 7 B. SAMUEL (fragment ) Samuel iubea pe Eli Și la lucru-l ajuta. Chiar căzând de oboseală, Samuel așa era. Chiar și îngerii din templu Pașii îi recunoșteau, Când mânuțele gingașe Candelele aprindeau. Și-apoi după rugăciunea Din pătucul lui curat Adormea în plecăciunea Unui suflet nepătat. Samuel iubea pe Domnul. Domnu-l binecuvânta Și în fiecare noapte Vis frumos îi trimitea. Vorbește, Iehova, copilul Te-ascultă! Vorbește și vino și binecuvântă! . Vorbește, Isuse, cu drag să învii Pe Samuel astăzi, pe-ai noștri copii. Mai adu o noapte, o noapte de vis, Cu glasuri gingașe, cu cerul deschis. Când vremea e aspră, când zelul lipsește, Și ochiul Tău, astăzi, un om nu găsește, Vorbește, Isuse, copiii Te-ascultă. Vorbește și vino și binecuvântă! 7 C. RUGA LUI SAMUEL Ia-mă de mână, Doamne; Sunt copilul Înveșmântat în necunoaștere Efod sărac de in. Ia-mă de mână, Doamne; Sunt umilul, Și du-mă pe treptele cunoașterii, În templul Tău divin. Lângă altarul serii, Prea plecată, Ți-aduc inima jertfă vie, Tată sfânt. Pe masa clipei, caldă, mă îmbie Cereasca Pâine Veșnicul Cuvânt. Mă umple astăzi cu putere, Tată, Cu Duhul Tău Ulei de preț, curat; În candela-mi de lut să ardă Lumina sacră, ne-ncetat. Ia-mă de mână, Doamne; Sunt copilul Ce ființa mea întreagă Ți-o închin. Ia-mă de mână, Doamne, Și condu-mă În țara Ta, Cu cer în veci senin! 8. IATĂ, CE PLĂCUT ȘI DULCE Iată, ce plăcut și dulce E când frații pot să urce N dragoste spre zări senine, Strâns uniți, la rău sau bine! Nu-i nimic, n-această lume, Mai frumos ca bunul nume Și mai cald, și mai sublim, Ca un fericit cămin! Nimeni nu e preferatul; Nimeni nu e ignoratul! Nu e ură, gelozie, Ci e spirit de frăție! Este sfântă unitate. Nu-i minciună, nedreptate. Nu e bârfă sau mândrie, Provocare sau mânie! În familie sau la templu Toți privesc l-al lor Exemplu Și-L imită-n caracter, Pentru-a fi cu El în cer! Vrei familie fericită, Și prosperă, și unită? O, atunci Hristos să-ți fie Centru, far și temelie! Pe al vieții tău traseu, Dragoste să-mparți mereu Și să ai doar ținta Sa: Fericirea altora! 9 A. ÎNCEARCĂ! Când ești provocat să vorbești la mânie Și firea deșartă la ceartă te-mbie De-ocară pe alții să faci, Oprește-ți șuvoiul de gânduri murdare Ce vrei să le-arunci în a ta exprimare; Încearcă să taci! Când toți te lovesc cu săgeți otrăvite Și mii de batjocuri spre tine-s pornite, De ură tu poate să cazi; Dar nu lovi încă-n mânia ta mare, Încearcă spre bine o altă scăpare, Încearcă să rabzi! Când fratele tău ți-a adus o jignire Și simți că mai sângeră-această rănire, Iar firea nu vrea ca să-l cruți; Deși întâmplarea îți vine în minte Și fapta ți-apare mereu înainte, Încearcă să uiți! Și chiar dacă-ai tăi îți provoacă durerea Și-n ce-ți aparține e legea lor, vrerea, Cu lacrimi să-ncerci să-i îndrepți. Încearcă să uiți câte rele ți-au spus Și câtă ocară asupră-ți au pus, Încearcă să ierți! 9 B. I E R T A R E A Nu-i nimic mai greu în lume, decât: Iartă-mă să spui, Dar, de-ai spus, tu ești o perlă din comoara cerului. Niciun om nu este vrednic de a Domnului iertare; Ca pe Osea și Gomera, El iubește pe oricare Și vrea să refacem astăzi legăturile cu El, Biruind, prin jertfa crucii, al păcatului flagel. Nu vezi tu, că bunătatea Domnului te-ndeamnă azi La deplină pocăință? În genunchi, la cruce, cazi! Pocăința și iertarea îți sunt oferite-n dar, Dacă lași ca să te schimbe Duhul Sfânt, cu al Său har. Fără pocăință-adâncă nu există mântuire, Dar, sfințit prin ascultare, cerului ești oglindire! Cât de-amar, în lumea noastră e când simți vinovăție! Cât de des, să cad pe cale, mi se-ntâmplă mie, ție! Numai Domnul, să ridice, poate-această grea povară! Prin iertarea oferită, face inima ușoară! Vin la cruce și deșartă astăzi toată vina ta! Domnu-n schimb îți dăruiește pacea și iertareaSa! Dragostei copleșitoare-a Dumnezeului din cer, Să-i răspundem cu iubire; restul, toate-n lume pier . Cea mai mare tragedie-a vieții nu-i să mori cândva, Ci, să încetezi vreodată să iubești în viața ta! Îl iubim, căci primul, Domnul este Cel ce ne-a iubit Și vrem, ca și El, pe oameni, să-i iubim necontenit! Nu e-ndeajuns, de-aceea, să rostim Numele-I sfânt, Ci să și-mplinim în totul minunatul Său Cuvânt. Azi, în epoca lipsită de respect și teamă sfântă, Vrem să fim printre aceia, ce-n sfințenie se-nveșmântă. Știu, iertarea-mi face bine, întâi mie, cel rănit Și balsam e, când deplină i-o acord cui m-a lovit! Doamne, când greșim adesea, cu-ndurare Tu ne cerți, Iar când recunoaștem vina, ești dispus ca să ne ierți! Fă, și noi să înțelegem, de ce-i bine să iertăm Și ca Tine, pe oricine, să iubim, să respectăm. Căci, din inimă pornește fluviul vorbelor de rău, Sau .de bine, dacă-n suflet guvernează Dumnezeu! Nu: eu, eu, ci : pentru semeni - fie de-azi deviza noastră, Tuturor făcând doar bine, ne-ntrebând de funcție, castă. Ca Hristos și ucenicii-n fapte bune împliniți, Să trăim, pentru a face pe-alții veșnic fericiți! Da, iubirea și iertarea schimbă cursul vieții noastre Și urcăm în biruință cu Hristos spre sfere-albastre. Pentru planul mântuirii, pentru scumpa Ta iertare, Pentru jertfa de pe cruce, Doamne, veșnică-adorare! 10. DECALOGUL FAMILIEI Cine nu-și dorește, oare, O familie fericită, Unde Domnul să coboare Cu iubirea-I infinită? Pentru-aceasta, zece trepte Stau nainte-ți, să le urci, Și, după principii drepte, Casa tu să ți-o conduci! I. Cere-I sfat lui Dumnezeu Și-mplinește-l zi de zi! Nu considera că-i greu Sau că tu mai bine știi! II. Când se înnorează cerul Și conflictele apar, Nu fi rece, dur ca fierul, Infidel, duplicitar! III. Numără pân la o sută, Înainte de-a vorbi! Altfel, poți să spui cuvinte, Care dor și pot răni! IV. Chibzuiește și te roagă, Ca să nu vorbești în plus! Dar, îndeosebi, ascultă! Și-altul are-un dram de spus! V. Nu învinui întruna, Acuzând pe celălalt! Recunoaște-ți slăbiciunea; Fii deschis și temperat! VI. Lasă-asprimea, ironia. Nu vorbi, când ești încins! Prețuiește armonia! Focul urii, lasă-l stins! VII. Să gândești în șapte feluri, Pentru-a proceda cu tact! Fii tu-acela, ce semnează Primul, al iertării pact! VIII. Să nu amintești vreodată De greșelile trecute! Dragostea adevărată Poate totul ca să uite! IX. Nu lăsa vreo supărare, Vreun conflict nerezolvat, Ci ia-ți timp pentru-mpăcare Și te roagă ne-ncetat! X. Nu pretinde cu asprime, Numai altui, să se-ndrepte, Ci începe chiar cu tine! Urcă tu aceste trepte! Astfel, binecuvântare Peste casa ta va fi, Un Eden scăldat în soare, De-astăzi până-n veșnicii! 11. ȘTII CÂT EȘTI DE VALOROS? Știi cât ești de valoros, Suflete, naintea Sa? Cât viața lui Hristos, Care, sânge prețios A vărsat pe Golgota! Tu nu ești al nimănui, În al lumii trist abis! Tu ai preț în ochii Lui Și în palma Domnului Numele-ți, pe veci, e scris! Prețul dragostei cerești Nu se poate măsura! Rod al jertfei Lui, tu ești, Când parfum azi răspândești, Dinspre cer, în viața ta! Te iubesc cu o iubire Veșnică și îți păstrez Bunătate, mântuire; Vreau în tine, oglindire Și-al Meu chip să-l recreez! Doamne, și eu Te iubesc! Cânt cu îngeri osana! Jertfa Ta o prețuiesc! Să primești, de-acum, doresc, Veșnic, adorarea mea! 12. FAMILIA, OAZĂ A IUBIRII Nu-i nimic mai scump, mai nobil, mai gingaș și mai sublim, Pe pământ, ca un ferice și armonios cămin. El e-o oază a iubirii, e al fericirii vis! Când Hristos e al său centru, este-un colț de Paradis. În cămin, ca și-n oricare alt aspect al vieții noastre Ne rănește-ades păcatul, cu urmările-i nefaste. Acuzare, suferință, criză, lacrimi, despărțire, Pot, prin har divin, să fie vindecate prin iubire. Tot acoperă iubirea, speră tot și crede tot, Iartă, și panerul vieții-l umple cu al păcii rod. În familia în care răsar gingași ghiocei, Noul ei statut devine jertfă-alăturea de miei. Ca Păstorul bun, ce-Și paște turma zilnic între crini, Noi, cu ei, să fim întruna, fermi și buni, drepți și blajini. Să nu-i facem să cerșească zilnic de 5 lei iubire, Ci să le-oferim în valuri, un ocean de dăruire! Voi, copii, mereu, în Domnul, de părinți să ascultați! Scumpi părinți, voi, la mânie pe copii nu-ntărâtați! Fiți naintea lor modele și-oglindiți-L pe Hristos. Ei, ca brazii-nalți vor crește, cu un caracter frumos! Azi, copiilor în minte Legea să le-o-ntipăriți. Le vorbiți de ea, acasă, sau când voi călătoriți; La altar, de dimineață; când coboară seara-albastră. Scrieți-o pe frontispiciu, la intrare-n casa voastră! Ce citesc în pergamentul vieții noastre, zi de zi, E reala moștenire, ce noi le-o vom oferi. Disciplina îmbinată cu iubire, va conduce Pe copii, ca să-nțeleagă rostul jertfei de pe cruce. Caracterul unui tată credincios într-un cămin Își va pune-amprenta peste al copiilor destin. Castitatea și iubirea față de soția sa Ca și razele de soare, viața le-o va lumina. Mama înțeleaptă, bună, harnică și credincioasă, Pentru soț, pentru odrasle, e-o comoară prețioasă. Ordinea și voioșia, dragostea între părinți Îi vor crește, să devină ai Împărăției prinți. Dacă-ndepărtăm firescul, egoismul și mândria, Se rezolvă-n cinci minute-orice conflict, și bucuria Armoniei șterge lacrimi, vindecă și răni alină. Casa noastră redevine o agapă de lumină. Oamenii, priviri și-ndreaptă către casa mea și-a ta. Văd ei efemer tezaur, pentru a ne etala? Sau văd casa sfântă-a păcii, rugăciunii și iubirii, Unde cei mici și părinții, poartă hainele sfințirii? E Betel în casa noastră? Este câmp misionar? Are fiecare membru experiențe, personal? Pacea care cucerește partenerul necreștin Și-ospitalitatea care farmec dă unui cămin, Iată culmi, pe care Domnul vrea ca tu să le urci azi! Iată cum poți crește fiii, ca s-ajungă falnici brazi! Vreau să-ți fie, cei ce-ți calcă astăzi pragul casei tale, În corola răsplătirii, imortabile petale! Ca Ilie, vrem să-ntoarcem pe părinți către copii, Focu-altarului să ardă, în credință spre-a-i uni. Vrem iubire, pace, între cele două generații Și întoarcerea spre Domnul a întregii noastre nații. Precum florile spre soare se îndreaptă zi de zi, Inimile noastre-ntoarse către Domnu-n veci vor fi! Slavă-Acelui, ce revine și ne va primi-n curând În familia cerească, pe-nnoitul Său pământ! 13. NOI ȘI TOATĂ CASA NOASTRĂ Slova Bibliei, măiastră E mesajul Celui Sfânt: Voi și toată casa voastră Fiți lumină pe pământ! Experiența lumii, vastă, Spune: -Al vostru apogeu E când voi și casa voastră Vă-nchinați lui Dumnezeu! Înstelata seară-albastră Vă șoptește, auziți? Voi și toată casa voastră Pe Cel veșnic să-L iubiți! De aceea, ca Iosua Azi să spunem, tu și eu: Noi și toată casa noastră Vom sluji lui Dumnezeu! AUTORII VERSURILOR: Benone Burtescu: nr. 2 B, 5, 7, 9 A Florin Lăiu: nr. 3 B, 4 A, 6 A George Uba: nr. 2 A Benoni Catană: nr. 1 A, 7 B Lidia Săndulescu Popa: nr. 7 C Magdalena Toma: nr. 1 B, 1 C, 3 A, 4 B, 6 B, 6 C, 6 D, 8, 9 B, 10, 11, 12, 13 IMNURI PROPUSE: 1. Ce fericit e-acel cămin Imnuri, nr. 668, cu întreaga comunitate: prima strofă, femeile; strofa a doua, bărbații; strofa treia, toți 2. Părinți și copii Flori și stele, nr. 49 3. Dimineața și seara Dor de cer, nr. 43 4. Domnul iubește copiii cuminți Vouă, dragi copii nr. 37 și Iosif cel iertător Scara spre cer, nr. 3 5. Împreună stăm azi Companioni, nr. 59 6. Revarsă, Doamne Imnuri, nr. 669, cu sala 7. Punct instrumental sau versurile de mai jos, adaptate pe melodia Fericit voi fi nr. 12 din colecția pentru Licurici: ASCULTĂTOR CA SAMUEL 1. Ascultător ca Samuel eu vreau să fiu mereu Ascultător ca Samuel eu vreau să fiu mereu El este Domnul meu, iar eu sunt servul Său. Ascultător ca Samuel eu vreau să fiu mereu. 2. Vorbește, Doamne, căci Te-ascult și-n veci Te voi urma Vorbește, Doamne, căci Te-ascult și-n veci Te voi urma Tu ești comoara mea, eu, stea-n coroana Ta Vorbește, Doamne, căci Te-ascult și-n veci Te voi urma. 8. Familia mea Licurici, nr. 82 9. Ferice în veci de-acel cămin Dor de cer, nr. 55 10. Fiul meu, niciodată Imnuri, nr. 672 11. Punct instrumental sau Sunt fericit Exploratori, nr. 64 12. Doamne, ce favoare Flori și stele, nr. 21 13. Împreună în mâna Sa Companioni, nr. 35 Sursa: www.InterCer.net Contor Accesări: 859, Ultimul acces: 2026-08-01 03:21:21
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
